Dacă am vorbi despre fapte cu adevărat notabile, separat de cele ale Mântuitorului în Noul Testament, atunci acestea sunt faptele apostolilor, urmașii Mântuitorului mandatați de Domnul pentru lucrare, păstorire, evanghelizare și completare a revelației biblice.
Cartea Faptele Apostolilor prezintă istoria Bisericii creștine și răspândirea Evangheliei lui Isus Cristos, precum și creșterea opoziției față de aceasta.[1]
Dacă vrei să îți treci viața de credință prin matrița creștinismului primar, atunci trebuie să iei în considerare Faptele Apostolilor 2.42:
Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
A persevera, declară o anumită disciplină pe care o aveau primii creștini, disciplină răsfrântă în cel puțin trei aspecte fundamentale umblării cu Dumnezeu. Acestea pot fi exprimate dpă cum urmează:
- BIBLIE
Învățătura Apostolilor face trimitere la autoritatea apostolică – biserica nu trebuie să funcționeze fără exercitarea unei autorități umane – iar aceasta este fundamentată și ancorată pe Scriptură! Slujitorul creștin, mandatat de Dumnezeu trebuie să devină o conductă a revelației Divine. Prin tine ceilalți creștini trebuie să găsească o înlesnire a accesului la Scriptură. Și cu atât mai mult dacă ești un lider creștin; în acest caz amintește-ți ceea ce spunea George Washington: Este imposibil să conduci lumea cu dreptate fără Dumnezeu și fără Biblie.[2] Ce bine ar fi dacă toți oamenii care conduc ar ține cont de această constatare!
Cu 11 zile înainte de moarte, Goethe a mărturisit unuia dintre prietenii săi (Eckermann) cele ce urmează: „N-are importanță cât va progresa mintea omenească în cultura intelectuală, în științele naturii, în lărgime și în adâncime: ea nu va fi în stare să se ridice desupra demnității și culturii morale a creștinismului, așa cum strălucește în Evanghelii. „Viața și puterea unui popor depinde de atitudinea pe care a luat-o față de Biblie.”[3]
Viața și puterea unui credincios depinde de relația acestuia cu Scriptura! Biblia este sala de antrenament a fiecărui credincios.
Creștinii au fost numiți, pe bună dreptate, poporul Cărții! Cuvântul BIBLIA, provenit din limba latină, înseamnă Bibliotecă și devine necesar să se întrebe orice purtător al numelui de creștin cât timp petrece în biblioteca lui Dumnezeu.
2. BISERICĂ
Legătura frățească și frângerea pâinii face trimitere la relațiile care compun și caracterizează comunitatea creștină.
Din punct de vedere antropologic
Omul a fost creat de Dumnezeu ca ființă social – relațională. Astfel Adam are o relație spirituală cu Dumnezeu înainte de căderea în păcat, are o relație personală cu Eva – soția sa și are o relație de administrator cu creația.
Omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu iar Dumnezeu este revelat în Scriptură ca fiind o Ființă comunitară anagată în relații. Încă din primele versete Biblice se poate observa dialogul din cadrul Trinității Divine: „Apoi Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră”… Astfel chipul lui Dumnezeu în om trebuie să se refere și la capacitatea de a avea și întreține relații întrucât Sfânta Treime comportă relații perfecte.
Viața de Biserică trebuie să fie o viață spirituală care angrenează în desfășurarea ei, relații bune cu ceilalți creștini. Cine îl are pe Dumnezeu ca Tată, obligatoriu va simți atracția de a identifica Biserica drept mamă.
Fiecare duminică ne reamintește unul dintre motto-urile reformei: Post tenebras lux![4] După întuneric lumină, iar cel mai frumos context de celebrare a luminii este contextul bisericii. Un munte, dacă stai să te gândești, este locul unde cerul și pământul se apropie cel mai mult unul de celălalt.[5] Cel mai mult cerul de pământ se apropie în Biserica lui Hristos deoarece ea este trupul lui Hristos și templul Duhului Sfânt. Nu există creștinism autentic fără această idee fundamentală de biserică.
3. RUGĂCIUNE
Rugăciunea este oxigenul creștinului, este calea cea mai directă de comunicare cu Dumnezeu și trebuie spus în mod evident că rugăciunea nu îL coboară pe Dumnezeu la noi ci mai degrabă, rugăciunea ne înalţă pe noi la Dumnezeu.[6] Rugăciunea constituie momentul tău de intimitate cu Dumnezeu, tocmai de accea rugăciunea necesită odăiță. Însă rugăciunea este și momentul tău de unire colectivă cu Dumnezeu. Rugăciunea poate fi o cerere a omului spre Dumnezeu dar nu poate fi niciodată o constrângere a lui Dumnezeu. C.S. Lewis afirmă:
Dacă o Ființă Înțeleaptă în mod infinit ascultă cererile unor făpturi finite și neghioabe, cu siguranță că uneori le va da răspunsul așteptat și alteori le va refuza. Succesul invariabil în rugăciune n-ar proba defel doctrina creștină. Ar proba ceva mai degrabă de tipul magiei: o putere a anumitor ființe umane de a controla sau de a constrânge cursul naturii. [7]
Și dacă rugăciunea nu asigură răspunsul lui Dumnezeu în mod invariabil la toate cererile mele, atunci de ce ar trebui să pun accent pe rugăciune? Un răspuns logic aici este că rugăciunea face parte din matrița și tiparul de conduită creștină a primilor convertiți la Hristos după revărsarea Duhului Sfânt. Așa funcționa Biserica de la început. Așa trebuie să funcționezi și tu spiritual. Să reformulez: doar așa poți să funcționezi și tu din punct de vedere spiritual.
Dar de ce apare la finalul acestor patru discipline pe care eu le-am grupat în trei fudamente de bază ale creștinismului regăsite în Fapte 2.42? Părerea mea este că rugăciunea nu poate fi cu adevărat rugăciune în afara Scripturii și într-un context de separare față de biserica lui Hristos! Care principiu devine mai important, Biblia Biserica sau rugăciunea? Aș spune că ele sunt interconectate între ele și aș adăuga totuși că auzirea Cuvântului conduce la credință! Fără Scriptură nu-L poți găsi pe Hristos și nu poți ajunge să I te închini! Tot o părere personală este cea potrivit căreia o persoană slabă la capitolul Biblie, Biserică, Cina Domnului în mod clar și vizibil va fi slabă și la capitolul rugăciunii!
Așadar, rămâi în Biserică, ancorează-te în Scriptură și trăiește o viață de rugăciune! Creștinismul pe care l-a generat Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt este marcat de aceste trei repere uriașe menționate mai sus!
Cu prețuire în Hristos Domnul, slujitorul Său umil, Ionel Nica.
[1] https://www.gotquestions.org/Romana/cartea-faptele-apostolilor.html
[2] https://parereataconteaza1.wordpress.com/citate-maxime-si-cugetari/citate-despre-biblie/
[3] https://byblos.academy/2021/10/15/citate-celebre-despre-biblie/
[4]Valentin Sfăt, https://www.facebook.com/edictumdei/posts/pfbid0EkVF3mckNdHsKdzGb5Tc1FV6Cc5B8huqb6gMSw1QpAnhZ7cQkuHsm8apB7aZ3QJXl?locale=ro_RO
[5] John Ortberg, Credință și Îndoială, (Oradea: Scriptum, 2011), p.67
[6] C.S. Lewis, Ferigi și Elefanți, (București: humanitas, 2011), pp.114
[7] https://semneletimpului.ro/religie/crestinism/rugaciune/ganduri-despre-rugaciune.html
Ionel Nica 