Simbolisme actuale…

Un mesaj la început de an…

Dileme etice în contextul crizei migranților în Europa

de Ionel Nica

Cuprins

Introducere ………………………………………………………………………………………………………………3

Definirea migrației ……………………………………………………………………………………………………4

I.         Demografia migrației………………………………………………………………………………………4

II.        Dinamica Bisericii în contextul migrației…………………………………………………………..5

III.      Dilemele etice în contextul migrației…………………………………………………………………7

a.         Discriminarea socială în procesul de integrare socială…………………………………………7

b.         Accentuarea muncii ilegale /la negru, pe bani puțini……………………………………………7

c.         Rasismul sau reticiența și marginalizarea persoanelor în cauză de către comunitate..7

d.         Exploatarea financiară a migranților prin transporturi ilegale de intrare pe

teritoriul anumitor țări………………………………………………………………………………………………..8

e.         Potențialul pericol terorist sau orchestrarea unui război hibrid………………………………8

f.         Afaceri și alianțe între state pe criteriul migranților……………………………………………..8

g.         Orientarea sexuală……………………………………………………………………………………………9

h.         Prelucrarea datelor personale…………………………………………………………………………….9

i.          Declinul Societații Europene……………………………………………………………………………10

Pontențialele dileme ale credinciosului migrant…………………………………………………………… 10

Încheiere ………………………………………………………………………………………………………………….11

Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………………12

Introducere

Etica se ocupă cu ceea ce e corect sau greșit din punct de vedere moral iar etica creștină se ocupă cu ceea ce e corect și greșit din punct de vedere moral pentru un creștin.[1]

Clasificări ale eticii sau diferite perspective de analiză generală ale acestei teme servesc pentru o mai bună înțelegere a cadrului în care se va dezvolta direcția etică a temei propuse. Aceste clasificări au ca și notă de subsol, cartea Etica Creștină de Norman Geisler.[2] Astfel avem:

1. Etica celui puternic – adică ceea ce e corect din punct de vedere moral e definit în termenii celor care dețin puterea.
2. Etica de grup – ceea ce corect din punct de vedere moral e determinatde gruparea de proveniență, adică etica e definită în termenii etniei.
3. Etica „omul este măsura” – Protagora, un filosof grec spunea „omul este măsura tuturor lucrurilor”. Aici vorbim de voința personală ca standard pentru bine și rău.
4. Etica rasei umane – venită ca un răspuns pentru Protagora, spune că nu individul decide ce e corect și bine pentru întreaga omenire ci invers. Pe scurt omenirea e măsura tutror lucrurilor.
5. Etica binelui moderat – Aristotel: moralitatea se află în moderație. Binele este cursul moderat al acțiunii.
6. Etica plăcerii – hedoniștii spun că ceea ce produce plăcere e corect din punct de vedere moral.

Trebuie spus că etica creștină decurge din caracterul și persoana lui Dumnezeu, revelat în Sfanta Scriptură și în Hristos. Astfel dimensiunea etică a vieții umane comportă misiunea de a îndeplini voia lui Dumnezeu în relațiile interumane.

Așadar, regulile morale sunt, așa cum afirmă C.S. Lewis, linii directoare pentru conducerea mașinăriei umane cu scopul de a preveni o defecțiune, o fricțiune sau o tensiune în funționarea acesteia.[3]

Urmând liniile directoare propuse de Dumnezeu în scriptură vom avea o societate a cărei mașinărie a relațiilor interumane va funcționa mai aproape de scopul ei inițial pe carei l-a destinat Dumnezeu prin creație.

1. Definirea migrației

Migrația poate fi sezonieră / temporară de tur retur sau poate fi permanentă.

A nu se confunda migrația cu turismul. În spatele migrației de grup întotdeauna se află o criză.

Imigrare = a veni într-o țară (se va avea în vedere migrația din țările musulmane)

Emigrare = a pleca dintr-o țară (se va avea în vedere migrația persoanelor din țările membre în U.E. în interiorul U.E.)

1. Demografia migrației

Explozia demografică este una fără precedent, statisticile spunând că numărul oamenilor care au trăit și murit de la începutul istoriei până azi e aproximativ egal cu cel al oamenilor care trăiesc azi în lume și conform Departamentului de populație al Națiunilor Unite, în fiecare an se adaugă la populația lumii un număr echivalent cu populația Mexicului, adică pe lângă cei ce mor, cei ce se adaugă sunt 90-100 de milioane de persoane.[4]

Creșterea accelerată a populației a dus la schimbări geografice și economice, care la rândul lor au generat migrații de persoane.

Astfel se poate vorbi despre migrațiile:

• Din mediul rural spre mediul urban
• Din zone subdezvoltate în zone dezvoltate economic. Datorită tehnologizării în medii mari de populație – mediul urban – a constituit un motor al migrației populației astfel formându-se tot mai multe metropole vorbind azi de fenomenul aglomerării urbane.
• Din medii totalitariste în medii democratice, unde existau mai multă libertate și opțiuni de dezvoltare a condiției personale, ideologice și de familie.
• Din medii corupte și birocratice în contexte sociale mai puțin corupte și birocratizate.
• Din medii de conflicte și război spre zone pașnice unde viața poate decurge normal.

În 2018 statistica vârstelor pentru cei care au imigrat în UE arată astfel:

[5]

Cetățenii români, polonezi, italieni și portughezi au reprezentat cele patru grupuri principale de cetățeni din UE-27 care locuiau în alte state membre ale UE-27 în 2019 (a se vedea figura de mai jos).

[6]

1. Dinamica Bisericii în contextul migrației

Biserica locală e comunitatea de credincioși regenerați prin  jertfa lui Hristos, care i se închină lui Hristos, își însușesc gândirea lui Hristos, mesajul lui Hristos și modul de viață pe care îl regăsesc în viața și învățăturile lui Hristos! Așadar devine inevitabilă o discuție despre o dinamică a Bisericii în privința temei desfășurate.

În Scriptură, migrația este o realitate a poporului lui Dumnezeu. Avraam pleacă la chemarea lui Dumnezeu,( Geneza 21:34), Iosif își cheamă familia în Egipt pentru că Dumnezeu l-a trimis acolo cu misiunea de a le susține viața, poporul Israel pleacă sub puterea activă a lui Dumnezeu din Egipt spre Canaan. Se observă generozitatea lui Dumnezeu în raport cu poporul Său în proces de migrare și preocuparea divină de identificare a lui Dumnezeu cu migranții. La Judecata lumii, prezentată sub forma pildei oilor și caprelor, se va zice celor de la dreapta „Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți împărăția…căci…Am fost străin și M-ați primit”, Mt.25.34-35.

Domnul Isus a venit în lume ca străin.

Biserica se află așezată sub imaginea unui popor străin aflat în proces de tranziție spre Ierusalimul ceresc, 1 Petru 2:11: „Preaiubiților vă sfătuiesc ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești…”

Tot în ceea ce îi privește pe credincioși este și Evrei 11.13: „străini (zenos) și călători  pe pământ (parepidemos)”.[7]

În raport cu eternitatea, vremelnicia vieții obligă credinciosul la o consumare atentă și productivă a timpului disponibil.

În raport cu ceilalți, această realitate, va genera empatie și solidaritate.

3 Ioan 1:5: Preaiubitule, tu lucrezi cu credincioşie în tot ce faci pentru fraţi şi pentru străini totodată.

Constituția Dogmatică a Bisericii precizează: Trebuind ca Biserica să se răspândească pretutindeni, ea intră în istoria oamenilor, dar depășește totodată timpurile și frontierele popoarelor.[8]

Biserica e chemată să se implice activ prin:

• Evanghelizare
• Ajutorare
• Solidarizare
• Mentorare
• Compasiune
• Susținere și implicare activă

Întrucât Dumnezeu cheamă la decizie, în fața întregului torent al eticii speculative, accentul biblic cade pe performarea adevărului (performat prin activitate morală).[9]

1. Dilemele etice în contextul migrației

Problemele care pot decurge din fluxul masiv de populație fie ilegal sau legal îl constituie parțial lista exemplificată de mai jos:

1. Discriminarea socială în procesul de integrare socială

Discriminarea poate îmbrăca mai multe forme, una din acestea fiind hărțuirea.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prezintă hărțuirea ca fiind o metodă de discriminare, astfel se precizează că:

HĂRȚUIREA este orice comportament care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu.[10]

Legat de criza migranților din Irak și Siria au fost politici și decizii de închidere a granițelor, punctual Ungaria servește ca exemplu, aceasta ridicând un gard la frontiera sudică a țării.

Dilema etică: până unde pot merge măsurile restrictive în ce privește intrarea sau fluxul de migranți și să nu fie subiectul unei abordări discriminatorii?  Sunt gardurile de frontieră forme de hărțuire și discriminare?

• Accentuarea muncii ilegale /la negru, pe bani puțini.

Dilema etică: sub scuza le oferim o pâine, se profită de mâna ieftină de muncă a acestora pe un fond de necinste și necorectitudine legală.

• Rasismul sau reticiența și marginalizarea persoanelor în cauză de către comunitate

La Timisoara de exemplu presa din țară a relatat cazuri de abuzuri asupra imigranților. Iată un fragment apărut în cotidianul Europa Liberă, cu mărturia unui refugiat pe numele său fictiv, Amir:

Vizibil emoționat, Amir continuă. „La ora 7.00 vin peste noi în cameră. «Trezirea! Ieșiți afară de aici!» , «De ce? Taci din gură! Ieși afară din cameră și taci!» Nu ai dreptul să știi de ce. În fiecare zi. La 7.00, la 6.00, la 8.00 suntem dați afară din camere. Ne verifică pe fiecare în parte, după care ne pun să ne întoarcem în camere.”

Mărturiile băiatului sunt confirmate și de alți tineri cazați în centrul pentru solicitanții de azil din Timișoara. Aceștia susțin, la rândul lor, că au fost supuși unor tratamente similare și la abuzuri fizice și verbale. „În dimineața asta (n.r. 24 aprilie) l-au bătut pe un băiat foarte tânăr, după ce au vorbit cu el. Are doar 15 ani”, mărturisește Amir.[11]

• Exploatarea financiară a migranților prin transporturi ilegale de intrare pe teritoriul anumitor țări.

• Potențialul pericol terorist sau orchestrarea unui război hibrid.

Se ridică întrebarea dacă e posibilă inflitrarea teroristă în interiorul fluxului de migranți și de asemenea care e poziția cea mai bună vi-a-vis de această posibilitate: să fie primiți oricum sau să fie refuzați, ori primiți și monitorizați? Ce se poate face?

La Summitul UE Turcia din noiembrie 2015, Donald Tusk, președintele Consiliului European a făcut o precizare importantă: „Aproximativ 1,5 milioane de persoane au intrat ilegal în UE în 2015. Unii caută adăpost de război și persecuție, alții caută o viață mai bună și câțiva, puțini se gândesc să ne distrugă valorile”. [12]

De altfel se cunoaște din presă atacul terorist de la Paris, anul 2015 asupra redației revistei Charlie Hebdo, unde au fost uciși 12 oameni datorită unei caricaturi cu profetul Mahomed.

E pusă în pericol libertatea și democrația prin intermediul infuziei de migranți?

• Afaceri și alianțe între state pe criteriul migranților

În prima jumătate a anului 2016, Uniunea Europeană face un acord cu Turcia de a returna migranții ilegali în schimbul unor sume de bani.[13]

Grecia a stăvilit fluxul de migranți un timp prin ridicarea unui gard la granița terestră cu Turcia (înainte ca Ungaria să aplice aceiași metodă) până au realizat că migranții nu intenționează să  rămână pe teritoriul său și nici Germania nu ii va returna în teritoriul elen.

Grecia nu a returnat Turciei imigranții veniti prin Turcia uzând de argumentul umanitar de a împiedica decesele pe mare dar tocmai această abordare a crescut fluxul de imigranți pe ruta Turcia – Grecia iar aproape 4.000 de oameni au murit în încercarea de a ajunge în UE.[14]

În 18 Noiembrie 2021 încă e o temă de actualitate situația migranților blocați la granița Poloniei cu Belarusul. Condițiile de viață sunt precare, migranții suportând frig, foame și riscul îmbolnăvirii în contextul pandemiei COVID 19. Occidentul acuză Minskul de orchestrarea din vară a acestui aflux, ca răspuns la sancţiunile occidentale împotriva Belarus după reprimarea în 2020 a unei mişcări de contestare a regimului, astfel intrarea migranților în Europa este blocată.[15]

Dilema etică: Cât de etice pot fi stratagemele politice folosind ca instrument de acțiune situația disperată a migranților?

Polonia, precum şi alţi doi vecini europeni ai Belarusului, Lituania şi Letonia, refuză să accepte aceste mii de migranţi. Care ar trebuie să fie abordarea corectă în acest caz din punct de vedere moral și etic?

• Orientarea sexuală.

În țări musulmane cu accente extremiste lesbianismul și homosexualitatea se pedepsesc aspru. În timp ce unii văd această măsură ca o pedeapsă de îndreptare, alții o percep ca fiind o formă de tortură, atunci când prevede lovituri și durere.

Unii au fugit din țara lor pentru a putea să fie liberi din acest considerent.

Dilema etică: Atât creștinii cât și musulmanii consideră deviațiile sexuale ca fiind păcate; cum se pot raporta corect creștinii pe acest subiect în dialogul cu un refugiat musulman pe criterii de orientare sexuală, spunând adevărul Scripturii care respinge astfel de fapte dar în același timp acceptând persoana și oferindu-i dragoste creștină?

• Prelucrarea datelor personale.

Migranții care tranzitează anumite țări au sau ar trebui să aibe asigurat respectarea drpturilor lor. De exemplu, în timp ce statele au dreptul suveran de a stabili condițiile legate de intrarea și șederea pe teritoriul lor, acestea au obligația de a respecta și proteja drepturile tuturor persoanelor aflate sub jurisdicția lor.

Un raport ONU din Noiembrie 2016 enunță o posibilă problemă cu ecouri etice în ceea ce privește prelucrarea datelor speciale.

      Raportorul abordează problema proliferării sistemelor de supraveghere a frontierelor, cum ar fi „sistemul digital de intrare-ieșire propus de Uniunea Europeană”, subliniind că pentru stabilirea unui astfel de sistem este nevoie de o justificare adecvată și că orice „colectarea de date de la frontiere, în special de date biometrice, trebuie să fie corectă și actualizată, proporțională cu un obiectiv legitim, realizată în mod legal, depozitarea datelor fiind pentru o perioadă limitată de timp și ștergerea lor realizată în condiții de siguranță”.

Raportorul avertizează statele care impun controale stricte la frontiere, cum ar fi Ungaria, că au și obligația de a proteja drepturile tuturor persoanelor aflate sub jurisdicția lor.

Acesta subliniază, de asemenea, că sistemele de schimb de informații, cum ar fi Sistemul european de supraveghere a frontierelor, „implică riscuri suplimentare”, deoarece informațiile pot fi partajate cu „țări terțe care i-ar putea expune pe migranți și refugiați la încălcări ale drepturilor omului” și au condus la colectarea ilegală de date, cum ar fi cazurile de amprentare forțată a migranților.

Toate aceste măsuri îi fac pe imigranți și refugiați să meargă pe „rute precare între state din cauza lipsei de oportunități de migrare legală”.[16]

1. Declinul Societații Europene

Natalitatea în scădere a țărilor din U.E și infuzia masivă de populație islamică de exemplu, creează dileme pe fondul aplicării justiției. Unele cartiere islamice au devenit ostile legilor naționale din țara gazdă și doresc să aplice legea sharia. La nivelul Uniunii Europene, în anexa Nr.1 – Strategia Națională pentru Imigrație se vorbește despre:

o nouă politică privind migrația legală: accentul va fi pus pe menținerea unei

Europe în declin demografic drept o destinație atractivă pentru migranți, în special prin

modernizarea și reexaminarea sistemului privind cartea albastră europeană, prin

reprioritizarea politicilor noastre privind integrarea și prin maximizarea beneficiilor

politicii privind migrația atât pentru persoane, cât și pentru țările de origine, inclusiv prin

facilitarea unor transferuri de fonduri cu mai puține costuri, mai rapide și mai sigure.[17]

Dilema etică: până unde trebuie să meargă acceptarea libertăților religioase? Și din ce punct islamul poate deveni periculos și agresiv în contextul politicii europene de integrare socială?

Ar trebui limitat numărul de migranți musulmani invocând motivul apărării societății și siguranței europene ?

Secularismul pare să nu aibă puterea morală de a stăvili Islamul și se află pe punctul de a se prăbuși.[18] Va deveni în viitor Europa Islamică, având în vedere fenomenul migrației și de altă parte natalitatea crescută în rândul familiilor musulmane?

Un aspect pozitiv este că imigrarea românilor în țările dezvoltate ale U.E. a rezultat un flux de creștini practicanți care au creat comunități de credincioși influențând balanța valorilor morale.

Pontențialele dileme ale credinciosului migrant în Europa

Ca un apendice al dilemelor etice pe fondul crizei imigranților se adaugă și următoarea situație: creștinul imigrant situat între decizii factuale și dileme etice. Știind că migrația poate fi sezonieră, se pun următoarele întrebări:

• Cât timp poate sta un ceștin despărțit de familie fără ca relațiile lor și dezvoltarea sănătoasă a familiei să nu fie afectată.
• Cât de mult influențează absența partenerului de căsnicie, infidelitatea ori divorțul?
• Cât de mult influențează lipsa unui părinte sau a ambilor comportamentul nociv al copiilor(depresie, anxietate, delicvență)?
• Ar trebui să accepte un creștin munca la negru? Dar în privința venitului câștigat în străinătate și nedeclarat în țară ce se poate spune? Aici se are în vedere situația în care o persoană are un domiciliu fiscal în două țări concomitent, ambele putând să ii ceară impozit pe venit.
• Cum ar trebui să procedeze un credincios care muncește într-o țară din Europa vis-a-vis de membralitatea și cotizația lui financiară din cadrul unei biserici locale? Se va integra întro biserică din diaspora și va plăti contribuția sa financiară bisericii respective sau va trimite banii acasă cum se întâmplă în practică? Ar trebui să țină deschisă o linie de dialog cu biserica locală sau poate să ăși vadă liniștit de activități fără ca nimeni să nu mai știe nimic de evoluția lui spirituală în timp ce el continuă să fie membru al bisericii din țara de proveniență?
• Dorința de integrare socială e justificată iar cea de aprobare socială e un păcat – nevinovat și inofensiv la o primă vedere – a sinelui așa cum afirmă A.W. Tozer.[19] Care sunt dimensiunile oneste din punct de vedere etic ale integrării sociale și când devin acestea nocive din punct de vedere al vieții de credință al individului?

Încheiere

E importantă interpretarea într-o cheie etică a faptelor și evenimentelor care se produc în societate. Așadar este nevoie de o etică comunitară dar și de o responsabilizare etică individuală. Într-o societate aflată în schimbare, chemarea este de a ține pasul și de a răspunde provocărilor care apar într-un mod biblic, corect și imparțial din punct de vedere moral, social, relațional și religios.  Nu există conflict moral în natura Dumnezeului neschimbător, nici nu există conflicte sau dileme nerezolvabile în această lume morală.[1]

Potrivit textului biblic din 1 Corinteni 10.13, există întotdeauna un mod de scăpare.

---

[1]   Norman L. GEISLER, „Etica Creștină”, (Oradea: Metanoia, 2008), p.90.

BIBLIOGRAFIE

1. A.W. TOZER, „Prețul neglijenței”, (Suceava: Ed. Perla Suferinței, 2011), p.111.
2. C.S. LEWIS, „Creștinismul redus la esențe”, (Ed. Societatea Misionară Română, 1991), p.51.
3. Carl F. H. HENRY, Etica Creștina Personală,  (Oradea: Ed. Cartea Creștină, 2004), p.147
4. https://ec.europa.eu/eurostat/statistics
5. https://webapp.mai.gov.ro/frontend/documente_transparenta/188_1549983152_Anexa%20nr.%201%20-
6. https://www.cncd.ro/ce-este-discriminarea/, 19/12/2021, Ora 21.00.
7. https://www.digi24.ro/stiri/externe/migrantii-de-la-granita-dintre-belarus-si-polonia-au-fost-luati-din-
8. https://www.liberties.eu/ro/stories/raportor-onu-refugiatii-nu-sunt-teroristi/10500
9. https://www.magisteriu.ro/lumen-gentium-1964/
10. J.D. WATSON, „Un cuvânt pe zi: cuvinte cheie din Noul Testament”, (Ed. Casa Cărții, Oradea, 2010), p.361.
11. Mircea BARBU, Exclusiv  Hăituiți de talibani, refugiați la Timișoara: „România nu e o țară, e o închisoare”,
12. Norman L. GEISLER, „Etica Creștină”, (Oradea: Metanoia, 2008), p.3.
13. Ravi ZACHARIAS, „Sfârșitul Rațiunii”, (Oradea: Ed. Cartea creștină, 2010), p.124.
14. Sorin Bocancea, „Marșul asupra Europei” (Iași: Adenium, 2016), p. 52.
15. William A. Beckham, „A DOUA REFORMĂ”, Ed. Touch Outtreach Ministries, 2006, pp.53-54.
16. %20Strategia%20na%C5%A3ional%C4%83%20pentru%20imigra%C8%9Bie.pdf
17. Declarația UE – TURCIA, 18 Martie 2016, https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press explained/index.php?title=File:Age_structure_of_immigrants_by_citizenship,_EU-27,_2018_(%25).png
18. https://romania.europalibera.org/a/31231490.html releases/2016/03/18/eu-turkey-statement/# tabara-improvizata-si-mutati-intr-un-hangar-1741607

---

[1] Norman L. GEISLER, „Etica Creștină”, (Oradea: Metanoia, 2008), p.3.

[2] Norman L. GEISLER, „Etica Creștină”, (Oradea: Metanoia, 2008), pp. 4-13.

[3] C.S. LEWIS, „Creștinismul redus la esențe”, (Ed. Societatea Misionară Română, 1991), p.51.

[4] William A. Beckham, „A DOUA REFORMĂ”, Ed. Touch Outtreach Ministries, 2006, pp.53-54.

[5] https://ec.europa.eu/eurostat/statistics explained/index.php?title=File:Age_structure_of_immigrants_by_citizenship,_EU-27,_2018_(%25).png

[6] https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/images/1/17/Number_of_EU-27_citizens_that_are_usual_residents_in_the_rest_of_the_EU-27_as_of_1_January_2019%28million%29.png

[7] J.D. WATSON, „Un cuvânt pe zi: cuvinte cheie din Noul Testament”, (Ed. Casa Cărții, Oradea, 2010), p.361.

[8] https://www.magisteriu.ro/lumen-gentium-1964/

[9] Carl F. H. HENRY, Etica Creștina Personală,  (Oradea: Ed. Cartea Creștină, 2004), p.147

[10] https://www.cncd.ro/ce-este-discriminarea/, 19/12/2021, Ora 21.00.

[11] Mircea BARBU, Exclusiv  Hăituiți de talibani, refugiați la Timișoara: „România nu e o țară, e o închisoare”,

https://romania.europalibera.org/a/31231490.html

[12] Sorin Bocancea, „Marșul asupra Europei” (Iași: Adenium, 2016), p. 52.

[13]Declarația UE – TURCIA, 18 Martie 2016, https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2016/03/18/eu-turkey-statement/#

[14] Sorin BOCANCEA, „Marșul asupra Europei”, (Iași: Ed. Adenium, 2016), p. 63.

[15] https://www.digi24.ro/stiri/externe/migrantii-de-la-granita-dintre-belarus-si-polonia-au-fost-luati-din-tabara-improvizata-si-mutati-intr-un-hangar-1741607

[16] https://www.liberties.eu/ro/stories/raportor-onu-refugiatii-nu-sunt-teroristi/10500

[17] https://webapp.mai.gov.ro/frontend/documente_transparenta/188_1549983152_Anexa%20nr.%201%20-%20Strategia%20na%C5%A3ional%C4%83%20pentru%20imigra%C8%9Bie.pdf

[18] Ravi ZACHARIAS, „Sfârșitul Rațiunii”, (Oradea: Ed. Cartea creștină, 2010), p.124.

[19] A.W. TOZER, „Prețul neglijenței”, (Suceava: Ed. Perla Suferinței, 2011), p.111.

DIMENSIUNEA PERSONALĂ A NAȘTERII LUI HRISTOS

De IONEL NICA

Venirea lui Hristos în umanitate are finalmente scopul de a găsi umanitatea în Hristos. Deci observați în sfera mântuirii această interacțiune sau interdependentă: Hristos în umanitate și omul ca individ în Hristos. 2 Cor.5.17

Deci Hristos a interferat cu umanitatea având un scop salvator pentru ca și umanitatea să interfereze cu Hristos având un rezultat salvator.

Dimensiunea personală a Nasterii lui Hristos trece dincolo de contextul

• cultural
• Istoric
• Și chiar eclesial/ comunitar

Dimensiunea personală răspunde la întrebarea aceasta: CE ÎMI SPUNE ȘI IMI OFERĂ MIE NAȘTEREA LUI HRISTOS?

Semnificația Crăciunului

1. STARTUL UNEI RELAȚII

Mt. 1.23: Emanuel= Dumnezeu cu noi

Această idee indică o relație și o relaționare.

 Evrei 1.1-2

1.După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri* şi în multe chipuri, Dumnezeu,

2.la sfârşitul* acestor zile, ne-a vorbit** prin Fiul, pe† care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin†† care a făcut şi veacurile.

Ioan 17.3

Chintesența conceptului de religie cred că e cuprins de termenul  latin RELIGARE = RELIGIE = a reînoda ceva ce a fost rupt.

Și atunci nu poți vorbi despre întruparea lui Hristos fără o posibilă relație dintre individ și Dumnezeu.

Insăși ISAIA 9.6 „CĂCI UN COPIL NI S-A NĂSCUT, UN FIU NI S-A DAT…” prezintă o întâlnie a două naturi: natura umană cu natura divină – COPILUL SE NAȘTE, FIUL SE DĂ.

Crăciunul trebuie să fie întâlnirea dintre uman și Divin.

• STARTUL UNEI LUCRĂRI
• Lucrarea de mântuire – este germenele și leagănul lucrării evanghelistice. SĂ EVANGHELIZĂM.

Luca 2.

8.În ţinutul acela, erau nişte păstori care stăteau afară, în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.

9.Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei* s-au înfricoşat foarte tare.

10.Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru* tot norodul:

11.astăzi*, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor**, care† este Hristos, Domnul.

Vă aduc o veste bună = evanghelizo are și sensul de a evangheliza.

Dumnezeu are un plan pentru viața ta. Acesta este „șlagărul” neoprotestanților desprins dintr-o etică biblică.

Aici mă ajută să spun că etica protestantă în genere a pus accentul pe individ. Lumea va fi un loc mai bun dacă noi vom fi acolo ceea ce trebuie să fim.

Deci dincolo de etica personală (principii și valori) există și o dimensiune a eticii sociale care pentru un creștin are în spate următoarea rațiune: Dumnezeu are un plan și o misiune pentru viața mea.

Dumnezeu a avut un plan

• Cu Iosif
• Cu Maria (IATĂ ROABA DOMNULUI, FACĂ-MI-SE DUPĂ CUVINTELE TALE)
• Cu păstorii
• Cu magii
• Cu Cezar – recensământul

Toate aceste misiuni personale s-au împletit la modul perfect în economia lui Dumnezeu.

• STARTUL UNEI SCHIMBĂRI

Hristos a schimbat fața umanității, a schimbat perspectiva umană. A schimbat mentalitatea istorică pentru că azi noi împărțim toată istoria ÎNAINTE DE HRISTOS și DUPĂ HRISTOS.

Iar dacă Hristos schimbă macazul istoriei, întrebarea personală aici ar fi următoarea: ce schimbări se pot aduce vieții mele?

Ex. Magii au plecat pe un alt drum. Când te întâlnești cu Hristos harta vieții tale se modifică. Abordarea se schimbă.  Începi să faci lucrurile în feluri diferite.

LUCA 1.1-2

1.Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi,

2.după cum* ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la** început şi au ajuns slujitori ai Cuvântului,

A se observa trei aspecte:

• Caracterul istoric „s-au petrecut”
• Caracterul personal „le-au văzut cu ochii lor”
• Caracterul transformator „au ajuns slujitori ai Cuvântului”

Interacțiunea individului cu Hristos produce un procces de transformare.

• STARTUL UNEI AUTORITĂȚI TEOCENTRICE

Isaia 9.1 –

O dominație aîntunericului într-un contextal necazului. Însă indiferent de contextul vieții eu trebuie să fiu dominat de lumină nu de întuneric, iar lumina E HRISTOS!

TOT CE NU E HRISTOS E ÎNTUNERIC:

• Sfera consumerismului sărbătoresc
• Sfera tradițiilor paralele cu Scriptura
• Sfera activismului fără esență

AȘADAR, DOMNIA LUI HRISTOS, NU SPIRITUL VEACULUI!

• STARTUL MODELULUI ABSOLUT

Hristos e Model de sfințenie

• Model de conduită socială

Matei 12:19El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe.

• Model de caracter

Mt.11.29

• ²⁹Luaţi jugul Meu asupra voastră şi^* învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit^** cu inima; şi^† veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
• Model de viață creștină 1 Cor. 11.1 1 Ioan 2.6

Cum ne afectează sărbătorile acestea:

De regulă sărbătorile accentuează prin atmosfera lor, bunătatea, compasiunea, iertarea, dăruirea, relaționarea.

Totuși trebuie spus că: Evenimentele creează emoții iar emoțiile ne afectează pozitiv sau negativ.

• Avem scumpiri – acestea pot genera stres
• Avem pandemie – aceasta poate genera teamă/ nesiguranță
• Avem amintirea sărbătorilor precedente: pentru unii vor fi amintiri dureroase (au pierdut sănătatea, poate pe cineva drag, au pierdut pe plan financiar)

Cred că aici Biserica ar trebui să fie atentă la persoanele vulnerabile din punct de vedere emoțional.

Persoanele vârstnice se confruntă cu sentimentul singurătății care de sărbători se exacerbează.

CUM NE PUTEM PREGĂTI ÎN MOD PERSONAL PENTRU ACEASTĂ SĂRBĂTOARE

În societatea românească de sărbători vom asista la:

• Distracții sezoniere
• Târguri de Crăciun
• Patinuar
• Petreceri particulare
• Amenajări interioare specifice
• Activitate în mediul virtual (faceebook, instagram Tik Tok, filme etc.)

Dar dincolo de toate acestea, această sărbătoare, necesită un alt tipar de pregătire

Nașterea lui Hristos a fost pregătită în detaliul profetic amănunțit de către Dumnezeu.

Însăși venirea lui Ioan Botezătorul în lume e anunțată cu un scop clar:

LUCA 1.17:

17. Va* merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători, la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.”

Deci iată ideea de pregătire: venirea lui Hristos în lume impune ideea de pregătire:

• O pregătire spirituală (rugăciune  și închinare,)
• O pregătire a intelectului (citirea Scripturii, audierea muzicii creștine)
• O pregătire a gospodăriei (ne va scuti de stres suplimentar ori alte frustrări)
• O pregătire fizică (odihna necesară pentru a putea participa activ la sărbătoare)
• O pregătire pentru comunitate – biserică (informat cu programul, activ la program)

În încheiere vă urez tuturor sărbători binecuvântate și nu uitați că SĂRBĂTORILE CU HRISTOS  SUNT ÎN DEFINITIV, SĂRBĂTORI CU FOLOS!

Poem de toamnă

(de Ionel Nica)

A venit toamna,

Sângerând vara tace;

Și-n încleștarea dintre cele două

Vara pleacă, ne-având ce face…

A venit toamna,

Ziua e mai mică, mai rece

Luna se arată aprinsă de foc

Plângând timpul…ce trece…

A venit toamna, amice,

Ne cad frunze mereu

Până când dezgoliți de pământ

Vom ajunge la Dumnezeu…

A venit… toamna,

Sângerând și vara asta tace,

Și-i tot mai departe și văd pe multi

Care trec spre… dincoace…

Babilon sau SION ?

Vine valul, trece valul…

de Ionel Nica

Vine valul, trece valul
Iar sărim cu toții calul
Priponiți de frica noastră
Nu deschidem pentru nimeni
Nu tu ușă, nici fereastră…

Nu tu zâmbet, nu cuvinte
Toți ședem de-acum cuminte;
Gât avem din plastelină
Că din India tot vine
Tumultoasă o tulpină…

Ne-nțepăm și în trei doze
Bucuroși ne facem poze
Și când cifrele-au să crească
Dau în scris că fiecare
Ne-om întoarce către-o mască

Alții ca pe infractori cășună
Și discută să impună
Dacă n-ai certificatul
Rău s-arăți pentru toți ochii
Chiar mai rău ca Necuratul…

Crainicii au o duzină
De subiecte ce-au să vină
Pregătite la sertar;
Dar noi știm că orice știre
E o jertfă pe-un altar.

Vine valul, trece valul
Iar vom umple toti spitalul
Vaccinați nevaccinați
Doar nu credeți careva
Că puteți ca să scăpați…

Vine valul, trece valul
Alții umflă cașcavalul
Noi, rămânem cu credința
– aia oarbă și nătângă –
Că ne va scăpa, …știința.

Fraților, vă spun curat:
Vrei să fii asigurat?
Cheia nu e o seringă
Numai Tatăl. Cel de Sus
Poate boala să o-nvingă.

Eu v-am spus și v-am lăsat
E un virus proiectat?
Ca să schimbi economia?
Nu e treaba mea dar știu:
Isus, – bate – pandemia!

RELAȚIA DINTRE REVELAȚIA GENERALĂ ȘI SFÂNTA SCRIPTURĂ

Autor: NICA ION – ILIE

1. CE ESTE REVELAȚIA

Definiția –  Revelația este acțiunea supranaturală prin care Dumnezeu se descoperă ființei umane.

Pentru a putea cunoaște caracterul lui Dumnezeu și voia Lui a fost nevoie de Revelație.

Termenul de revelaţie provine din limba latină de la verbul reveleo / revelare care în traducere înseamnă: a descoperi, descoperire.

Pentru desemnarea actului revelaţiei, Noul Testament foloseşte mai ales doi termeni. Aceştia sunt „phanerosis” (apariţie, revelaţie)[1] şi „apokalipsis” (a descoperi; a dezvălui; a apărea).[1]

Astfel, revelația – ca și termen –  se referă comunicarea unui fapt sau al unui adevăr necunoscut mai înainte.

Revelația este progresivă și necesară omului.

Dumnezeu Tatăl S-a revelat ca și Creator, Părinte, Eliberator, Soț, Cel Atotpuernic.

Dumnezeu Fiul S-a revelat ca Răscumpărător, Domn, Mire, Cel Atotputenic.

Dumnezeu Duhul Sfânt, S-a revelat Ca cel ce operează și aduce la îndeplinire în om minunata operă de mîntuire prin pocăința și nașterea din nou a individului. Ca Cel ce e Dumnezeu: „Căci Domnul este Duhul și unde este Duhul Domnului acolo este slobozenia.” 2 Corinteni 3.17. Libertatea pe care o stabilește și favorizează Duhul lui Dumnezeu este libertatea de a cunoaște Revelația Divină.

 Prin Duhul Sfânt primim lumina spirituală asupra lucrurilor spirituale ale lui Dumnezeu.

1 Corinteni 2.10-11:

Dar, după cum este scris: „Lucruri* pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”

10. Nouă însă Dumnezeu ni* le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.

• IMPORTANȚA REVELAȚIEI

1. Revelația este instrumentul cunoașterii de Dumnezeu.
2. Revelația este instrumentul prin care Dumnezeu ne conduce spre mântuire.

Romani 10.17: „Astfel credința vine în urma iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos”.

• Revelația este instrumentul harului Divin.

Pentru că omul căzut în păcat nu se putea ridica la standardul dreptații lui Dumnezeu prin sine însuși Dumnezeu S-a apropiat de om prin Revelație.

Opera de mântuire și recuperare spirituală a individului nu pornește dinspre om spre Dumnezeu ci dinspre Dumnezeu către om iar aceasta e prin Revelație.

• Revelația este instrumentul cunoașterii a trecutului, prezentului și viitorului uman în raport cu voia și caracterul sfânt al lui Dumnezeu.

Un agnostic renumit în toată lumea stătea odată lângă un mormânt rostind un miscător oratoriu funerar în fața trupului neînsuflețit al fratelui său. Ajungând la întrebarea dacă omul odată mort ar putea să mai învie, răspunsul său a fost: „Speranța spune DA, rațiunea spune POATE”. Acesta a fost punctul până unde a putut el merge, pentru că până și cea mai sclipitoare minte își are limitele sale; și respingând gândul revelației divine de la Dumnezeu, gândirea lui mergea până la limita înțelepciunii umane. Totuși copilul lui Dumnezeu cu o gândire simplă, poate spune cu siguranță: „Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii… și astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Corinteni 15.52; 1 Tesaloniceni 4.17).[2]

Așadar se poate afirma că revelația este interferența infinitului cu finitul, este amprenta cerului (a se înțelege Dumnezeu) pe pământ iar lucrul acesta se face pentru gloria lui Dumnezeu (Psalmul 19.1: „CERURILE POVESTESC SLAVA LUI DUMNEZEU ȘI BOLTA CEREASCĂ ISTORISEȘTE DESPRE LUCRĂRILE MÂINILOR LUI”, Biblia, versiunea NTR). Lucrul acesta se face și în favoarea omului, având asupra lui posibilitatea unor consecințe eterne.

• CLASIFICAREA  REVELAȚIEI

Există două tipuri fundamentale de revelație:

1. REVELAȚIE GENERALĂ
2. REVELAȚIE SPECIALĂ

Revelația generală e comunicarea lui Dumnezeu despre Sine, făcută tuturor oamenilor (manifestată în natură, istorie și prin om), pe când revelația specială implică comunicările speciale ale lui Dumnezeu la care avem acces prin consultarea unor scrieri sacre.[3]

Astfel Revelația Generală se vede:

• În natură: frumusețea, complexitatea și exactitatea după care funcționează lucrurile care ne înconjoară (create), vorbesc despre un Creator.

Astfel, studiul atent al naturii și mediului înconjurător, în diferitele lui ramuri conduce omul la ideea unui Creator. Luis Pasteur spunea „puțină știință înstrăinează omul de Dumnezeu, dar multă știință îl aduce înapoi la El”.[4]

Aristotel de partea sa, spunea: „Dumnezeu fiind nevăzut pentru orice ființă, este văzut prin lucrările Sale”.[5]

• În istorie: cel mai bun exemplu este poporul Israel, a cărui existență vorbește despre o Mână Suverană aflată în mănușa timpului și a istoriei.
• În Ființa umană:

Sfânta Scriptură afirmă limpede în Romani 1.19 următoarele: „fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei căci le-a fost arătat de Dumnezeu”.

Complexitatea ființei umane e un martor veridic prin care Dumnezeu depune mărturie despre Sine.

Fiecare ochi are o retină care, deși are mai puțin de 2 cm patrați, conține 137 de milioane de celule fotosensibile. Până și „vizionarul” Charles Darwin a spus: „A presupune că ochiul s-ar fi putut forma  prin selecție naturală pare și o recunosc singur, o absurditate de cel mai înalt grad”.  Creierul conține 10 miliarde de neuroni, celule nervoase microscopice. Stomacul, care produce doi litri de suc gastric ăn fiecare zi, are 35 de milioane de glande secretoare. Data viitoare când iei o masă gustoasă, fii recunoscător pentru cele 8.000 de papile gustative…

Faimosul statistician George Gallup a zis: „Aș putea să demonstrez existența lui Dumnezeu în mod statistic. Să luăm numai corpul omenesc: șansa ca toate funcțiile individului să apară din senin este o monstruozitate statistică.” Sir Fred Hoyle, profesor de astronomie la Cambridge University, a făcut o descoperire similară: „șansa ca o formă superioară de viață să fii apărut întâmplător este comparabilă cu șansa ca o tornadă care mătură un depozit de fier vechi să lase în urmă un Boeing 747, asamblat din materialele din depozit”. El a conchis: „Probabilitatea ca viața să fi apărut din materie nevie este de 1/10 la puterea 40.000…ea este suficient de mare încât să îl îngropăm de Darwin și întreaga lui teorie evoluționistă.”[6]

• RELAȚIA DINTRE REVELAȚIA GENERALĂ ȘI SFÂNTA SCRIPTURĂ

Așa cum Vechiul și Noul testament alcătuiesc un întreg, tot așa se poate afirma că revelația generală și cea specială alcătuiesc un întreg.

Sau așa cum legea a fost un îndrumător spre Hristos (Gal.3.24), aidoma Revelația generală servește ca și pedagog spre Revelația specială.

Astfel în analiza relației dintre cele două se va spune că Sfânta Scriptură, ca și expresie a revelației speciale, este cea care:

1. Are un rol complementar

Revelația generală se adresează intelectului uman pe când cea specială are în vedere întreaga ființă umană pentru stabilirea unei relații cu Dumnezeu prin legământ pentru mântuire.

Dincolo de limita celeilalte, revelația specială, completează mesajul divin adresându-se nu numai rațiunii ci și sufletului, nu doar intuitiv ci clar și articulat trecând omul de la principii general – deduse la principii fundamental – imperative.

Revelația specială construiește pe fundamentul revelației generale după asemănarea dată de Immanuel Kant care spune că „conceptele fără percepții sunt goale; percepțiile fără concepte sunt oarbe;” cele două tipuri de revelație au nevoie una de cealaltă, ele au un subiect și o perspectivă comună producând o întelegere armonioasă și complementară.[7]

Ca și exemplificare se poate spune că ramura arheologiei cât și cea a geografiei consemnate poate susține anumite referințe biblice ca fiind veridice și temeinice.

Apoi se poate spune că, deși ființa umană – prin propria persoană – vorbește despre un Creator, revelația prin Scriptură clarifică acest orizont după cum se poate citi în Faptele Apostolilor 17.26-27: „El a făcut ca toți oamenii ieșiți dintr-unul singur să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinței lor, ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind măcar că nu este departe de fiecare din noi”.

Textul de mai sus afirmă că expansiunea demografică și civilizațiile sunt intervenția lui Dumnezeu și de asemenea tot El a făcut ca omul să caute Divinitatea. Se vorbește despre o „bâjbăială” umană ca urmare a revelației generale cu care omul intră în contact conștient. Însă Biblia are meritul și menirea de a-l trece pe om din tărîmul neclarului în teritoriul lucrurilor clare și luminoase care îl conduc înspre Dumnezeu.

Psalmul 119.105: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea”.

• Are un rol de aprofundare

Numai prin intermediul Sfintelor scripturi putem înțelege într-un mod obiectiv

• Persoana și caracterul lui Dumnezeu.
• Sensul vieții umane

Deși prin intermediul Revelației Generale, cele două de mai sus pot fi intuite prin intermediul Textului Revelat se produce aprofundarea acestor subiecte.

Legat sensul vieții umane vom aminti următoarele versete biblice:

Psalmul 19.1: CERURILE SPUN SLAVA LUI DUMNEZEU ȘI ÎNTINDEREA LOR VESTEȘTE LUCRAREA MÂINILOR LUI.

Isaia 6.3: TOT PĂMÂNTUL ESTE PLIN DE MĂRIREA LUI

Isaia 43.20: FIARELE CÂMPULUI MĂ VOR SLĂVI…

Psalmul 96.3: POVESTIȚI PRINTRE NEAMURI SLAVA LUI, PRINTRE TOATE POPOARELE MINUNILE LUI.

Întreaga creație în frunte cu ființa umană au ca scop al existenței, reflecția slavei  și maiestății lui Dumnezeu.

Atât Marele Catehism de la Westminster cât și Catehismul mic spun că scopul principal și cel mai înalt al omului este să ii dea slavă lui Dumnezeu și să se bucure de El pe veci, astfel că vom conchide afirmând că scopul nostru unic și ultim este să-I dăm slavă lui Dumnezeu – să sărbătorim și să oglindim slava Lui.[8]

• Începuturile istoriei (familia ca și structură și principiu al existenței, civilizații, obiceiuri, cultură și limbaj, direcția și alternativa umanității pentru prezent și viitor)

• Are un rol transformator / mântuitor

„Credința vine în urma auzirii iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos”, Romani 10.17.

„Și voi după ce ați auzit Cuvântul Adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), ați crezut în El și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit”, Efeseni 1.13.

„Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede…”, Romani 1.16.

Vom dezvolta în continuare versetul 15 din Romani 2: „și ei dovedesc că Lucrarea Legii e scrisă în inimile lor fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisește cugetul lor și gândurile lor, care sau se învinovățesc sau se dezvinovățesc între ele”. Acum dacă omul poate deveni vinovat fără Lege, sugerează, oare, Pavel că ei ar fi putut îndeplini cerințele Legii? Evident nu, din moment ce lucrul acesta nu e posibil nici pentru cei care au Legea (ea fiind un Îndrumător spre Hristos), astfel pornind de la Revelația din natură (Romani 1) omul ajunge la concluzia că există un Dumnezeu iar pornind de la revelația din el însuși (Romani 2) că nu trăiește la standardul cerut; în Romani 3 se sugerează că toți sunt pierduți (toți beneficiind de revelația generală), iar în Romani 10 se vorbește despre necesitatea predicării Evangheliei pentru mântuire.[9]

Așadar deși ipotetic omul poate ajunge la Dumnezeu prin Revelația Generală, în mod practic nimeni nu a făcut-o, ci a fost necesară proclamarea Evangheliei, adică Revelația Specială.

Biblia ar putea fii numită Cartea Mântuirii tocmai pentru că îl direcționează pe om spre Hristos. Dacă cineva l-ar scoate din Biblie pe Domnul Isus și salvarea oferită de El, Scriptura ar deveni imediat o carte a disperării care ne-ar arăta mereu numai standardul înalt al preceptelor divine și continua și vinovata noastră neputință de a le îndeplini.[10]

• Are un rol educator/ autoritar

Biblia este singura normă și regulă de credincioșie și purtare ea fiind „DREPTARUL ÎNVĂȚĂTURILOR SĂNĂTOASE…”, 2 Timotei 1.13

• Are un rol etern.

Prin această idee se afirmă validitatea continuă a adevărurilor revelate. Mântuitorul spunea: „Cerul și pământul vor trece dar Cuvintele Mele nu vor trece”, Marcu 13.31.

Apoi subliniem faptul că prin intermediul scripturii suntem edificați constant și consistent.

Însă rolul de seamă e faptul că prin aplicarea învățăturilor biblice individul poate ajunge în gloria cerească.

2 Petru 1.5, 11-12: „De aceea dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta cunoștiința… În adevăr în chipul acesta vi se va da din belșug intrare în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. De aceea voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea măcar că le știți și sunteți tari în adevărul pe care-l aveți.”

ÎN ÎNCHEIERE:

Deși căile revelației speciale sunt:

• Sorțul
• Urim și Tumim (probabil două pietre prețioase care erau folosite pentru tragere la sorți)[11]
• Visele
• Vedeniile
• Teofaniile
• Îngerii
• Profeții
• Isus Hristos

tot ceea ce este necesar pentru cunoașterea și mântuirea noastră a fost consemnat în Sfânta Scriptură. Astfel, spunem că Biblia este cel mai cuprinzător mijloc de revelație, căci ea conține descrierea sau relatarea multor alte metode sau căi ale revelației, ea fiind atât relatarea unor aspecte ale revelației speciale, cât și ea însăși este o revelație.[12]

Revelația prin Scriptură se folosește de:

• Evenimente istorice prin care Dumnezeu și-a revelat voia, planul ori caracterul.
• Limbajul – unul înțeles de publicul larg. Ca și exemplu se poate aminti scrierea cărților în greaca koine – limba poporului.
• Întruparea Mântuitorului – De vreme ce Dumnezeu nu are formă umană, umanitatea lui Hristos reprezintă în mod necesar o mediere a revelației divine, adică ea a fost mijlocul prin care a fost exprimată revelarea Divinității.[13] Evrei 1.1-2.

Revelația generală, așa cum deja a fost afirmat, se vede în:

• Natură
• Istorie
• Ființa umană,

Revelația prin Scriptură parcurge în desfășurarea ei atât informații revelate cu privire la creație (natură), cu privire la anumite popoare și secvențe istorice (istorie) cât și cu privire la cum și de ce a fost alcătuită ființa umană de către Dumnezeu (ființa umană).

Având în minte faptul că revelația este progesivă, putem înțelege descoperirea de Sine a lui Dumnezeu în natură, istorie și ființa umană ca și etape înspre revelația fundamentală și superioară – Sfânta Scriptură. Acestea două se întrepătrund și se completează reciproc, cea mai de seamă și articulată revelație fiind cea Specială.

CUPRINS:

1.            CE ESTE REVELAȚIA ……………………………………………………………………………………………….pag.1.

2.            IMPORTANȚA REVELAȚIEI ……………………………………………………………………………………..pag.1.

a.            Revelația este instrumentul cunoașterii de Dumnezeu.

b.            Revelația este instrumentul prin care Dumnezeu ne conduce spre mântuire.

c.            Revelația este instrumentul harului Divin.

d.           Revelația este instrumentul cunoașterii a trecutului, prezentului și viitorului uman în raport cu

voia și caracterul sfânt al lui Dumnezeu.

3.            CLASIFICAREA  REVELAȚIEI …………………………………………………………………………………….pag.2.

4.            RELAȚIA DINTRE REVELAȚIA GENERALĂ ȘI SFÂNTA SCRIPTURĂ …………………………………pag.3.

a.            Are un rol complementar

b.            Are un rol de aprofundare

c.            Are un rol transformator / mântuitor

d.            Are un rol educator/ autoritar

e.            Are un rol etern.

ÎN ÎNCHEIERE …………………………………………………………………………………………………………………..pag.5.

---

[1] https://prosanthropos.wordpress.com/2010/01/26/revelatia-divina-supranaturala-scurte-consideratii/ la data de 25/06/2021

[2] Daniel Kauffman, „DOCTRINELE BIBLIEI”, Ed. Christian Aid Ministries, 2008 p. 128.

[3] Millard J. Erickson, „TEOLOGIE CREȘTINĂ”, Ed. Cartea Creștină, Oradea, 2004 p.137.

[4] Ray Comfort, „DUMNEZEU UN CREDE ÎN ATEI”, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2009, p.29.

[5] Ibid, p.60.

[6] Ibid, pp. 40-41

[7] Millard J. Erickson, „TEOLOGIE CREȘTINĂ”, Ed. Cartea Creștină, Oradea, 2004 p.158.

[8] Jhon MacArthur, „EVANGHELIA DUPĂ PAVEL”, Ed. Scriptum Oradea, 2017, p.218

[9] Millard J. Erickson, „TEOLOGIE CREȘTINĂ”, Ed. Cartea Creștină, Oradea, 2004, pp.153-154.

[10] J.C. Wenger, „INTRODUCERE ÎN TEOLOGIE”, Ed. Christian Aid Ministries, Ohio, 2005, p.43.

[11] Charles C. Ryrie, „TEOLOGIE ELEMENTARĂ”, Ed. BEE Internațional, Dallas, Texas, 1993, p.65.

[12] Ibid, p.67.

[13] Millard J. Erickson, „TEOLOGIE CREȘTINĂ”, Ed. Cartea Creștină, Oradea, 2004, p.169.

DIALOG HRISTIC: Cinzecimea – Ganduri practice

Alb absolut

Doamne, ce fericit sunt în seara asta
Fără pretenții și dezbrăcat de ambiții,
Țin în brațe pisica cea mai albă…
Cea mai albă bucurie visată de toți obosiții.

Și din câte nuanțe ne poate da albul
Numai nuanța mea e nuanța fericirii;
Sub plapuma interiorizării personale…
Degust interiorizarea de pe-altarul iubirii.

Mai suplu și zvelt în gândire mă simt,
În alb se întrevede orizontul meu tot;
Pădurea cu flori și cu ape e albă și ea..
În ea văd lumina venind din sfântul chivot

Doamne, ce fericit sunt în seara asta
Aproape c-aș vrea să nu mai adorm,
Și dacă totuși, în alb mă-nvelești și mă culc…
Sigur, până dimineață, în alb absolut mă transform.