tineridelanganoi

tineridelanganoi va deveni in curand nicaionel

ÎNAPOI LA PRINCIPIILE SFINTE!!

de Nica Ionel

Kapcsolódó kép

Geneza 6:1-7

  •  Când* au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete,
  • 2 fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi din toate şi-au luat* de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.
  • 3 Atunci, Domnul a zis: „Duhul* Meu nu va rămâne1 pururea în om, căci** omul nu este decât carne păcătoasă; totuşi2, zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”
  • 4 Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii; aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.
  • 5 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor* din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
  • 6 I-a părut rău* Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit** în inima Lui.
  • 7 Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.”

____________________________________________________

Fii lui Dumnezeu devin carne păcătoasă , potrivit vrs-tului 3. Devin așa pt că se căsătoresc exact cum au ales ei.

O observație pertinentă: o întemeiere proastă de familie poate însemna sfârșitul relației tale cu Dumnezeu. Pt că familia este fie incubatorul de sfințenie fie școala de reeducare spirituală folosită de Satan pt atingerea scopurilor sale.

Deci vedem:

  1. O denaturare a principiilor
  • fii lui Dumnezeu își aleg partenerul de căsătorie numai pe criteriul de frumusețe nu și de spiritualitate.
  • Carne păcătoasă nu se referă la sexualitate pt că sexualitatea e instituită de Dumnezeu în Gen.2:24, ci se referă la faptul că fii lui Dumnezeu (Gen.4.26) au început să coboare standardele și să își aleagă (DOAR) niște fete ale oamenilor și nu niște fice ale lui Dumnezeu.

2. O denaturare a caracterului vs.5

  • caracterul stricat își are originea în denaturarea principiilor sfinte din viața noastră. Când nu mai ești același în principii nu vei mai fi același nici în comportament și implicit nici în caracter.

3. O denaturare a viitorului, vs.7

Ai început să renunți treptat la principiile bune, ai început să te schimbi treptat într-o persoană tot mai lumească și tocmai de aceea nici viitorul tău nu mai arată așa cum arăta inițial atunci cînd te-ai convertit. Culorile vii devin tot mai cenușii până cînd se formează un negru perfect (în iad). Și totul a început cu principiile lui Dumnezeu pe care ai început să le uiți.

ÎNAPOI LA PRINCIPIILE SFINTE !!

Anunțuri

Octombrie 24, 2017 Posted by | CUGETĂRI BIBLICE | 1 comentariu

El, ne-a născut…

IACOV 1:18

  • 18 El*, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca** să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui.

Subiectul nașterii din nou trebuie abordat, atît în teorie cît și în practică începînd de la persoana lui Dumnezeu. „EL”.

Iar El a făcut această lucrare identificînd pe acești credincioși „ca un fel de pîrgă a făpturilor Lui”. Pîrga este primul rod al unui copac. Întotdeauna după primele roade urmează și celelalte. Așadar, bunăvoia lui Dumnezeu încă mai vrea să aducă oameni la nașterea din nou.

Aceasta, pe noi ar trebui să ne facă:

  • plini de speranță pentru cei dragi care nu sunt mîntuiți.
  • activi în rugăciunea de mijlocire.
  • deschiși pentru mărturisirea Cuvîntului lui Dumnezeu.
  • un caracter răbdător și plin de compasiune

 

 

Septembrie 15, 2017 Posted by | CUGETĂRI BIBLICE | Lasă un comentariu

Nu toate schimbările sunt bune!

IUDA VS.3-4

  • 3 Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea* noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca** să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna;
  • 4 Căci* s-au strecurat printre voi unii oameni scrişi** de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul†† Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc*† pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos.

 

Deși am evidențiat câteva cuvinte din cele două versete enunțate mai sus nu am făcut-o vrând să trunchiez cu ceva textul biblic ci doresc să punctez un adevăr mai larg și cuprinzător. Iuda, zice aici: (…) vă îndemn să luptați să nu vă schimbați în rău.

– să nu aduceți schimbări doctrinare (schimbă în desfrânare harul…tăgăduiesc)

– să nu aduceți schimbări permisive (desfrânare)

– să nu aduceți schimbări noncomformiste (sunt unii)

Septembrie 7, 2017 Posted by | CUGETĂRI BIBLICE | Lasă un comentariu

Dumnezeu face LUCRURI MARI!

LUCA 1.48-49

 

DE ACUM ÎNCOLO TOATE NEAMURILE ÎMI VOR ZICE FERICITĂ PENTRU CĂ CEL ATOTPUTERNIC A FĂCUT LUCRURI MARI PENTRU MINE.

 

 

Acestea sunt cuvintele fecioarei Maria care a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt. Dumnezeu a făcut lucruri mari pentru mine.

 

Două recomandări

1 Privește la lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu pentru tine. „a făcut

  1. Apreciază lucrarea Lui în viața ta. „lucruri mari

 

Două constatări

  1. Intervenția lui Dumnezeu mă fericește. „îmi vor zice fericită
  2. De unde începe Dumnezeu se schimbă tot tabloul vieții mele „de acum încolo”.

 

O concluzie

A-l purta pe Hristos în tine înseamnă că Dumnezeu în viața ta a făcut lucruri mari. Chiar dacă nu ai minuni despre care să povestești și vindecări despre care să spui, în tine Dumnezeu a făcut lucruri mari pentru că ți l-a dăruit pe Hristos. Bucură-te de aceasta și spune tuturor ce lucru mare a făcut Dumnezeu pentru tine.

Iulie 12, 2017 Posted by | CUGETĂRI BIBLICE | 1 comentariu

Nica Ionel. Picatura de intelepciune duhovniceasca. CINE SE SMERESTE SE MUTA MAI SUS.

Aprilie 26, 2017 Posted by | CUGETĂRI BIBLICE | Lasă un comentariu

Chiar dacă ești sus sau jos spiritual, e bine să știi…

GALATENI 6:1

1 Fraţilor, chiar dacă* un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti**, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi ca†† să nu fii ispitit şi tu.

 

Aproape fără să vrem nu putem să nu împărțim acest veset între creștinul duhovnicesc și cel căzut într-o greșeală.

A. Creștinul duhovnicesc.

  • vede cînd cineva falimentează sau deviază de la calea lui Dumnezeu. În alte cuvinte aceasta se numește dicernămînt. În temeni biblici aceasta s-ar formula „cine are urechi de auzit să audă și cine are ochi de văzut să vadă”.

 

  • întelege standardul la care îi cheamă Dumnezeu pe credincioși „chiar dacă un om a cădea…” – adică comunitatea de credincioși e chemata să tăiască fără greșeală, dar chiar dacă unul greșește să se poarte așa….

 

  • e o persoană care ridică. Creștinul duhovnicesc poate fi recunoscut după faptul că e un om al ridicării nu al dărâmării. E o persoană care, prin actul în sine de a ridica, oferă speranță nu critici.

B. Creștinul căzut.

….e persoana care trebuie să știe că:

  • nu trebuie să stăruiască în nici o greșeală. Dacă a căzut deodată imediat trebuie intevenit. Căderile nerezolvate devin uriașul care ne îngenunchează definitiv.

 

  • trebuie să păstreze relațiile cu biserica. A putea fi ridicat de cineva presupune că deși a căzut a păstrat relația cu biserica.

 

  • trebuie să conștientizeze că greșeala e ispita pe care cineva nu a trecut-o. „dacă cineva ar cădea deodată într-o greșeală…și ia seama la tine însuți ca să nu fii ispitit și tu”. Deci în Scriptură chiar și o greșeală are propoții imense și nu trebuie tratată ca și cînd e ceva omenesc. Nu, ci greșeala pe care am făcut-o e ispita pe care n-am biruit-o!

 

  • Trebuie să cunoască faptul că din ispita pe care nu au trecut-o se pot ridica.

 

  • Trebuie să înțeleagă faptul că uneori pentru ridicarea dintr-o greșeală e posibil să mai aibe nevoie și de ajutorul unei persoane duhovnicești.

FIȚI BINECUVÎNTAȚI!!!

Aprilie 24, 2017 Posted by | CUGETĂRI BIBLICE | Lasă un comentariu

Creștinismul inimii nebune

Rom.1.22-23

  • 21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte*şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
  • 22 S-au* fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit
  • 23 şi au schimbat slava Dumnezeului* nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

Te provoc să te gîndești că apostolul Pavel ar merge într-o  adunare creștină și cand vede ce e acolo zice: au inebunit!

Vs 21 ne arată cum o categorie de credincioși s-au dat pe ei înșiși sub autoritatea unei gîndiri lumești. Inima s-a întunecat, deci prin contrast, aveau, înainte de aceasta lumină in inima lor. Adică, acolo unde este gîndire lumească nu mai este lumină cerească și acolo unde este lumină cerească nu mai e loc de gîndire firească.

vs.22 – un nebun spiritual întotdeauna zice că a dobîndit ințelepciunea. Aud suficient de mult ideea de a atinge un nou nivel de revelație. Oare nu există în astfel de abordări germenele nebuniei? Omul înțelept va zice „înapoi la cărările cele vechi”, înapoi la Scriptură iar cel nebun întotdeauna va zice o reinterpretare a Scripturii.

Vs.23 – Creștinismul inimii nebune e acela care îmbrățișează „teologia schimbării”. Și ce anume vrea să schimbe? Tocmai lucrurile care țin de esența trăirii creștine. Slava Domnului ține de esența relației cu Dumnezeu. Ești un nebun dacă acum ai impresia că manifestarea slavei lui Dumnezeu trebuie în contemporaneitate să te facă să urli ca animalele, să razi isteric și să cazi pe spate. Niciodata nu s-a manifestat asa slava Domnului și dacă acum pretindem o schimbare a ei, pretindem o nebunie.

Vs 23. – Aș sublinia ceva de detaliu. Schimbarea a fost nu pe ceva ci IN ceva. Adică au încercat să-i dea o altă  formă dar de fapt această formă ei o numeau cu același termen:slava lui Dumnezeu.

E-o adevărată nebunie să schimbi dumnezeiescul pe ceva ce seamănă cu omenescul și totuși să zici slava lui Dumnezeu. Adică să te uiți la talentul omenesc, oratoria umană, la ceva ce pot fabrica eu, omul și să zic slava lui Dumnezeu. Și totuși astfel de situații se întamplă des în inimile rămase fără lumină.

Ba mai mult să te uiți la ceva animalic (vs.23) și să zici „slava lui Dumnezeu”.  Dragi creștini rămane o avertizare:

Feriți-vă de creștinismul inimii nebune!!

Noiembrie 5, 2016 Posted by | CUGETĂRI BIBLICE | Lasă un comentariu

Un gând în anticiparea sărbătorii de binecuvântare (Binecuvântare Drugă Amelia 21 August 2016)

de Nica Ionel.

PROV.20:7 

CEL NEPRIHĂNIT UMBLĂ ÎN NEPRIHĂNIREA LUI; FERICE DE COPIII LUI DUPĂ EL”.

Cel neprihănit umblă, cel religios doar vorbește.

Neprihănirea trebuie tratată ca pe un subiect spiritual personal. Aceasta e precum un spațiu care te vrea cetățean.

Neprihănirea lui” – adică nu că Dumnezeu are un tip de neprihănire pt unul și un alt tip de neprihănire pentru altcineva, ci acela care a înțeles să ia neprihănirea în dar și apoi în serios și să o trăiască în mod personal, acela să nu uite că tocmai expresia aceasta „în neprihănirea lui” denotă un perimetru în care Dumnezeu vrea să rămân și din care să nu ies niciodată.

„FERICE DE COPIII LUI DUPĂ EL” – De multe ori sunt marcat de gândul de a lăsa ceva după mine. Această construcție de cuvinte te învață cum să lași ceva semnificativ după tine.

Dorința de a lăsa ceva după tine se numește dorința de semnificație. În fiecare bărbat există această dorință. Prin urmare Scriptura ajută bărbatul să-și împlinească chemarea de bărbat. Adevăratul bărbat este bărbatul care trăiește în neprihănire.

Ca o notă secundară pentru această construcție de cuvinte – adevăratul bărbat este acela care își dedică prezentul pentru a fi o binecuvântare în viitorul familiei sale.

Închei cu acest gând personal pentru tine, frate de credință și proaspăt părinte: viitorul fericit al copiilor tăi depinde de prezentul pe care-l trăiești tu ca părinte!

Trăiește în neprihănirea lui Dumnezeu astăzi pentru ca atunci când va veni mâine copiii tăi să fie fericiți în fericirile pe care le dă Dumnezeu.

 

August 20, 2016 Posted by | CUGETĂRI BIBLICE, Dedicat familiei | Lasă un comentariu

Meditație din Ioan 1:11-12

Ioan 1:11-12

  • 11 A venit la ai* Săi, şi ai Săi nu L-au primit.
  • 12 Dar tuturor* celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;

Probabil cel mai dureros sentiment e acela în care ai tăi cu care te identifici încep să te lase pe din-afara cercului lor de existență. Prin urmare, a face lucrarea lui Dumnezeu pe pământ presupune și sentimente dureroase. Sentimentul respingerii cât și realitatea acesteia este riscul care trebuie asumat în a face lucrarea pe care a făcut-o Hristos!

Nu te mira dacă oamenii cărora le-ai vrut cel mai mare bine te resping ca și când le-ai face cel mai mare rău…pe drumul acesta a trecut și Mântuitorul tău. Poate te simți ispitit să renunți, să faci altceva… Domnul Isus Și-a urmat menirea până la capăt indiferent dacă a fost primit sau nu. Urmează-I exemplul.

Vs.11 remarcă și o altă realitate, aceea a faptului că „ai Săi” – în contextul nostru Biserica – au început să-i zică NU lui Hristos. De ce există atât de mult păcat în interiorul Adunării creștine? De ce există atâta indiferență, etc? Răspunsul este tot mai limpede: cei care sunt „ai lui Hristos” încep să-i zică „NU”. Nu cumva ai început și tu să faci acest lucru? Cercetează-te!

Vs. 12 – Cred că aici sunt trei idei fundamental majore.

  1. – „tuturor” – Hristos lasă perspectiva răspunsului mântuitor față de venirea lui pentru îndeplinirea planului mesianic, tuturor. Eu poate nu aș lărgi orizontul așa de mult dar nu eu am venit să dau mântuire ci Hristos iar El zice „TUTUROR”.
  2. celor ce L-au primit” – Ideea de al primi pe Hristos e foarte populară și aclamată de predicatorii unui creștinism care a început să-și piardă substanța și gustul. Ce înseamnă să-l primești pe Hristos? Să rostesc o rugăciune? Acest verset ne explică spunând după afirmația primirii „adică celor ce cred în Numele Lui”. Prin urmare a-L

primi pe Domnul se definește prin conceptul credinței salvatoare și nu prin rostirea unei rugăciuni care poate fi un segment al credinței dar nu întregul.

A crede în Hristos presupune:

/ a fi confruntat cu Evanghelia (credința vine în urma auzirii)

/ a fi cercetat de Duhul Sfânt Gal.3.3 (ați început prin Duhul)

/ a fi convins de păcătoșenia personală într-un mod real și dramatic (Duhul Sfânt: va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul…)

Când există aceste trei coordonate există credință și dacă există credință înseamnă că l-ai primit pe Hristos.

Cred că în final se justifică următoarea întrebare: L-ai primit cu adevărat pe Hristos, sau doar ai impresia că L-ai primit?

3. – „Le-a dat dreptul” – Noi toți urmărim drepturile care ni se cuvin. Însă drepturile care ni se cuvin în calitate de creștini se înfiripă în noi prin înțelegerea fundamentală că nu avem nici un drept. Hristos a venit cu Evanghelia iar evanghelia ne prezintă harul lui Dumnezeu. Până nu înțelegi că nu ai nici un drept nici n-o să ai vreunul. E un paradox creștin și când trăiești în atitudinea acestui paradox rămâi în dreptul pe care îl oferă Hristos de a ne numi copii de Dumnezeu.

Așadar nu alerga să apuci drepturile pe care ți le dă Hristos până nu ai alergat mai întâi să arunci ideea de a mai avea vreun drept al tău personal.

Dumnezeu să ne binecuvinteze!!

(de Nica Ionel)

Iunie 25, 2016 Posted by | CUGETĂRI BIBLICE | Lasă un comentariu

„Tu” netezești cărarea dreptului (MEDITAȚIE)

de Nica Ionel

ISAIA 26:7-8:

  • 7 Calea* dreptului este neprihănirea; Tu, care eşti fără prihană, netezeşti cărarea dreptului.
  • 8 De aceea Te aşteptăm, Doamne, şi pe calea* judecăţilor Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău şi după pomenirea Ta.

Voi aborda devoțional ideea care apare în acest verset legată de „calea dreptului”. Știm pe ce cale merge politica vremii, marcheting-ul societății chiar și pe ce cale se îndreaptă religia în genere. Totuși pe ce cale merge „dreptul”?

Calea dreptului e neprihănirea, vs.7. Tot ce se încadrează la rubrica neprihănire trebuie să facă parte din calea ta și a mea. Și cred că e de prisos să mai spun că se aplică și reversul.

Dar acum mai este ceva care trebuie discutat; în vs.7 apare enumerația „TU”, acesta fiind identificat cu Dumnezeu în vs.8DE ACEEA TE AȘTEPTĂM DOAMNE”. Întotdeauna calea dreptului e calea unde te întâlnești cu acest „TU”. Iar dacă în viața ta nu e prezența lui Dumnezeu, calea ta nu e calea dreptului.

Și acum să atingem puțin mai mult din miezul pasajului: vs. 7 spune că Dumnezeu netezește calea dreptului. Adică la calea neprihănirii mele personale, încă mai sunt lucruri care trebuie netezite sau șlefuite. Dumnezeu se bucură dacă ești pe calea neprihănirii dar vrea să-ți conducă neprihănirea la înălțimea desăvârșirii. Și acum priviți metoda pe care o alege Dumnezeu pentru a „netezi” calea dreptului, vs.8 (DE ACEEA TE AȘTEPTĂM DOAMNE ȘI PE CALEA JUDECĂȚILOR TALE). Așadar aș dori să reținem că orice formă de pedeapsă ori încercare, în optica noastră, atunci când suntem pe calea dreptului, slujește următorului scop: netezirea sau șlefuirea neprihănirii mele personale. Încearcă să nu te plângi atunci când Dumnezeu te aduce în atelierul șlefuirii. Diamantele au valoare tot timpul dar strălucesc mai puternic după șlefuire. Prin urmare așează-te în mâna Marelui Bijutier – Dumnezeu – și lasă-L să continue procesul șlefuirii tale, recunoscând împreună cu profetul Isaia: „TU NETEZEȘTI CĂRAREA DREPTULUI”!

Mai 19, 2016 Posted by | CUGETĂRI BIBLICE | Lasă un comentariu

Privesc sus

Privitul nu costă!

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Privesc sus

Privitul nu costă!

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor