Dragostea din termenii lui Dumnezeu

Reclame

CAT COSTA PLACEREA TA? – DEVOTIONAL

Din smerirea Mariei, spre smerirea noastră

SURSA https://ioan8.wordpress.com/

Maria, mama Domnului nostru a excelat in smerenie, iar multe tinere si femei evanghelice exceleaza in sacrilegii de indecenta

Citim in Luca capitolul 1 cateva caracteristice esentiale ale Mariei. In versetul 38, Maria este roaba Domnului. Soră, a cui roaba esti? Roaba modei, roabă la social media, roaba indecentei? Iti permiti sacrilegiul de a venii la biserica indecenta la serviciul de Craciun? Dar intrebarea este valabila si pentru frati. Esti tu robul Domnului? Doamne ajuta-ne pe toti!

Mai vedem despre Maria in versetul 48 ca ea era smerita: pentrucă a privit spre starea smerită a roabei Sale. Multe tinere si tineri din biserici sunt astazi cum ii descrie profetul Isaia sau cartea Proverbe: Domnul zice ,,Pentrucă fiicele Sionului sînt mîndre, şi umblă cu gîtul întins şi cu priviri pofticioase, pentrucă păşesc mărunţel, şi zornăesc cu verigile dela picior (Isaia 3:16). Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decît pentru el (Prov 26:12). Rar am mai vazut tineri evanghelici autosuficienti ca in ziua de astazi. Ii vezi de departe cum vorbesc tare ca sa fie remarcati, cum scot telefonul ca sa fie apreciati, cum conduc masina ca sa starneasca admiratie.

Sa invatam de la evanghelistul Luca cum sa ne comportam la Craciun si cum sa avem parte de gloria intruparii Domnului 

In versetul 48 din capitolul 1 am vazut ca Maria era roaba Domnului cea smerita. Domnul a privit la starea ei de smerenie. Termenul folosit pentru verbul “a privi” in original este epiblepó care are sensul de atentie speciala. Deci Domnul are o atentie speciala pentru cei smeriti. Sa punem asta la inima.

Dar starea smerita nu este totdeauna usor de dus, nu este o experienta in comfortul casei la caldura iarna. Maria in smerenia ei a trebuit sa se supuna regulilor imperiului roman si sa mearga la Bethlehem insarcinata fiind, calatorind cu greu prin dealuri si vai de la Nazaret la Bethlehem insotita de Iosif logodnicul ei. Viata de smerenie costa, dar este rasplatita de Dumnezeu.

 

DOAMNE VINDECĂ-NE DE RUTINA CARE NE UCIDE!!

Poate cineva să ia tăciuni în sân fără să i se aprindă hainele? (Prov. 6:27). Atunci de ce e numai cenuşă? De ce nu lucrăm ca pentru Domnul?

Cine ia cărbuni aprinși asupra sa se aprinde după cum spunea fratele Richard Wurmbran: „tot ce arunci în foc se preschimbă în foc”; cum se poate totuși să te atingi de cărbunii aprinși ai Scripturii și să nu te aprinzi și tu? Cum se poate să te atingi de cărbunii aprinși ai rugăciunii din prezența lui Dumnezeu și să nu te aprinzi și tu? Și cum se poate să spui că ești parte dintr-o Biserică vie și să nu fie nici o flacără sfântă care să ardă în tine? Dumnezeu este un foc mistuitor, iar noi afirmăm potrivit Scripturii că suntem ascunși „cu Hristos în Dumnezeu”, dar cum e posibil ca în noi să nu fie nici un foc care să ne mistuite pentru cauza Domnului? Nu-i așa că pare un non-sens?!

IER.20:7-9

• ⁷ M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat; ai* fost mai tare decât mine şi m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs**, toată lumea îşi bate joc de mine.
• ⁸ Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să* strig: „Silnicie şi apăsare!” Aşa încât Cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua.
• ⁹ Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!” iată că în inima mea este ca un foc* mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu** pot.

Predicatorilor le lipsește în predicile pe care le susțin acest foc lăuntric despre care vorbește Ieremia. E focul care te face să vorbești ceea ce trebuie vs.8. E focul care te face să vorbești ceea ce trebuie cu putere, cu stigăt, cu vervă, vs.8.

Dragul meu cititor, recunoști arzând în tine acest foc?

De curând am găsit pe internet o rugăciune non-comformistă pe care v-o supun atenției:

Doamne, ţine-ne turate motoarele! Pe cele noi, pe cele de ani de zile rodate. Pe cele stricate repară-le. Pune Tu în ele benzină. Şi dă-le foc! – spunea într-o meditație pastorul Nicolae Geantă.

Iar eu adaug: DOAMNE VINDECĂ-NE DE RUTINA CARE NE UCIDE!!

ÎNAPOI LA PRINCIPIILE SFINTE!!

de Nica Ionel

Geneza 6:1-7

•  Când* au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete,
• ² fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi din toate şi-au luat* de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.
• ³ Atunci, Domnul a zis: „Duhul* Meu nu va rămâne1 pururea în om, căci** omul nu este decât carne păcătoasă; totuşi2, zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”
• ⁴ Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii; aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.
• ⁵ Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor* din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
• ⁶ I-a părut rău* Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit** în inima Lui.
• ⁷ Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.”

____________________________________________________

Fii lui Dumnezeu devin carne păcătoasă , potrivit vrs-tului 3. Devin așa pt că se căsătoresc exact cum au ales ei.

O observație pertinentă: o întemeiere proastă de familie poate însemna sfârșitul relației tale cu Dumnezeu. Pt că familia este fie incubatorul de sfințenie fie școala de reeducare spirituală folosită de Satan pt atingerea scopurilor sale.

Deci vedem:

1. O denaturare a principiilor

• fii lui Dumnezeu își aleg partenerul de căsătorie numai pe criteriul de frumusețe nu și de spiritualitate.
• Carne păcătoasă nu se referă la sexualitate pt că sexualitatea e instituită de Dumnezeu în Gen.2:24, ci se referă la faptul că fii lui Dumnezeu (Gen.4.26) au început să coboare standardele și să își aleagă (DOAR) niște fete ale oamenilor și nu niște fice ale lui Dumnezeu.

2. O denaturare a caracterului vs.5

• caracterul stricat își are originea în denaturarea principiilor sfinte din viața noastră. Când nu mai ești același în principii nu vei mai fi același nici în comportament și implicit nici în caracter.

3. O denaturare a viitorului, vs.7

Ai început să renunți treptat la principiile bune, ai început să te schimbi treptat într-o persoană tot mai lumească și tocmai de aceea nici viitorul tău nu mai arată așa cum arăta inițial atunci cînd te-ai convertit. Culorile vii devin tot mai cenușii până cînd se formează un negru perfect (în iad). Și totul a început cu principiile lui Dumnezeu pe care ai început să le uiți.

ÎNAPOI LA PRINCIPIILE SFINTE !!

El, ne-a născut…

IACOV 1:18

• ¹⁸ El*, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca** să fim un fel de pârgㆠa făpturilor Lui.

Subiectul nașterii din nou trebuie abordat, atît în teorie cît și în practică începînd de la persoana lui Dumnezeu. „EL”.

Iar El a făcut această lucrare identificînd pe acești credincioși „ca un fel de pîrgă a făpturilor Lui”. Pîrga este primul rod al unui copac. Întotdeauna după primele roade urmează și celelalte. Așadar, bunăvoia lui Dumnezeu încă mai vrea să aducă oameni la nașterea din nou.

Aceasta, pe noi ar trebui să ne facă:

• plini de speranță pentru cei dragi care nu sunt mîntuiți.
• activi în rugăciunea de mijlocire.
• deschiși pentru mărturisirea Cuvîntului lui Dumnezeu.
• un caracter răbdător și plin de compasiune

 

 

Nu toate schimbările sunt bune!

IUDA VS.3-4

• ³ Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea* noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca** să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna;
• ⁴ Căci* s-au strecurat printre voi unii oameni scrişi** de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbㆠîn desfrânare harul†† Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc*† pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos.

 

Deși am evidențiat câteva cuvinte din cele două versete enunțate mai sus nu am făcut-o vrând să trunchiez cu ceva textul biblic ci doresc să punctez un adevăr mai larg și cuprinzător. Iuda, zice aici: (…) vă îndemn să luptați să nu vă schimbați în rău.

– să nu aduceți schimbări doctrinare (schimbă în desfrânare harul…tăgăduiesc)

– să nu aduceți schimbări permisive (desfrânare)

– să nu aduceți schimbări noncomformiste (sunt unii)

Dumnezeu face LUCRURI MARI!

LUCA 1.48-49

 

DE ACUM ÎNCOLO TOATE NEAMURILE ÎMI VOR ZICE FERICITĂ PENTRU CĂ CEL ATOTPUTERNIC A FĂCUT LUCRURI MARI PENTRU MINE.

 

 

Acestea sunt cuvintele fecioarei Maria care a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt. Dumnezeu a făcut lucruri mari pentru mine.

 

Două recomandări

1 Privește la lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu pentru tine. „a făcut”

2. Apreciază lucrarea Lui în viața ta. „lucruri mari”

 

Două constatări

1. Intervenția lui Dumnezeu mă fericește. „îmi vor zice fericită”
2. De unde începe Dumnezeu se schimbă tot tabloul vieții mele „de acum încolo”.

 

O concluzie

A-l purta pe Hristos în tine înseamnă că Dumnezeu în viața ta a făcut lucruri mari. Chiar dacă nu ai minuni despre care să povestești și vindecări despre care să spui, în tine Dumnezeu a făcut lucruri mari pentru că ți l-a dăruit pe Hristos. Bucură-te de aceasta și spune tuturor ce lucru mare a făcut Dumnezeu pentru tine.

Nica Ionel. Picatura de intelepciune duhovniceasca. CINE SE SMERESTE SE MUTA MAI SUS.

Chiar dacă ești sus sau jos spiritual, e bine să știi…

GALATENI 6:1

¹ Fraţilor, chiar dacă* un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti**, să-l ridicaţi cu† duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi ca†† să nu fii ispitit şi tu.

 

Aproape fără să vrem nu putem să nu împărțim acest veset între creștinul duhovnicesc și cel căzut într-o greșeală.

A. Creștinul duhovnicesc.

• vede cînd cineva falimentează sau deviază de la calea lui Dumnezeu. În alte cuvinte aceasta se numește dicernămînt. În temeni biblici aceasta s-ar formula „cine are urechi de auzit să audă și cine are ochi de văzut să vadă”.

 

• întelege standardul la care îi cheamă Dumnezeu pe credincioși „chiar dacă un om a cădea…” – adică comunitatea de credincioși e chemata să tăiască fără greșeală, dar chiar dacă unul greșește să se poarte așa….

 

• e o persoană care ridică. Creștinul duhovnicesc poate fi recunoscut după faptul că e un om al ridicării nu al dărâmării. E o persoană care, prin actul în sine de a ridica, oferă speranță nu critici.

B. Creștinul căzut.

….e persoana care trebuie să știe că:

• nu trebuie să stăruiască în nici o greșeală. Dacă a căzut deodată imediat trebuie intevenit. Căderile nerezolvate devin uriașul care ne îngenunchează definitiv.

 

• trebuie să păstreze relațiile cu biserica. A putea fi ridicat de cineva presupune că deși a căzut a păstrat relația cu biserica.

 

• trebuie să conștientizeze că greșeala e ispita pe care cineva nu a trecut-o. „dacă cineva ar cădea deodată într-o greșeală…și ia seama la tine însuți ca să nu fii ispitit și tu”. Deci în Scriptură chiar și o greșeală are propoții imense și nu trebuie tratată ca și cînd e ceva omenesc. Nu, ci greșeala pe care am făcut-o e ispita pe care n-am biruit-o!

 

• Trebuie să cunoască faptul că din ispita pe care nu au trecut-o se pot ridica.

 

• Trebuie să înțeleagă faptul că uneori pentru ridicarea dintr-o greșeală e posibil să mai aibe nevoie și de ajutorul unei persoane duhovnicești.

FIȚI BINECUVÎNTAȚI!!!