RELAȚIA DINTRE REVELAȚIA GENERALĂ ȘI SFÂNTA SCRIPTURĂ

Revelatie Stock Illustrations, Vectors, & Clipart – (2,875 Stock  Illustrations)

Autor: NICA ION – ILIE

  1. CE ESTE REVELAȚIA

Definiția –  Revelația este acțiunea supranaturală prin care Dumnezeu se descoperă ființei umane.

Pentru a putea cunoaște caracterul lui Dumnezeu și voia Lui a fost nevoie de Revelație.

Termenul de revelaţie provine din limba latină de la verbul reveleo / revelare care în traducere înseamnă: a descoperi, descoperire.

Pentru desemnarea actului revelaţiei, Noul Testament foloseşte mai ales doi termeni. Aceştia sunt „phanerosis” (apariţie, revelaţie)[1] şi „apokalipsis” (a descoperi; a dezvălui; a apărea).[1]

Astfel, revelația – ca și termen –  se referă comunicarea unui fapt sau al unui adevăr necunoscut mai înainte.

Revelația este progresivă și necesară omului.

Dumnezeu Tatăl S-a revelat ca și Creator, Părinte, Eliberator, Soț, Cel Atotpuernic.

Dumnezeu Fiul S-a revelat ca Răscumpărător, Domn, Mire, Cel Atotputenic.

Dumnezeu Duhul Sfânt, S-a revelat Ca cel ce operează și aduce la îndeplinire în om minunata operă de mîntuire prin pocăința și nașterea din nou a individului. Ca Cel ce e Dumnezeu: „Căci Domnul este Duhul și unde este Duhul Domnului acolo este slobozenia.” 2 Corinteni 3.17. Libertatea pe care o stabilește și favorizează Duhul lui Dumnezeu este libertatea de a cunoaște Revelația Divină.

 Prin Duhul Sfânt primim lumina spirituală asupra lucrurilor spirituale ale lui Dumnezeu.

1 Corinteni 2.10-11:

Dar, după cum este scris: „Lucruri* pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”

10. Nouă însă Dumnezeu ni* le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.

  • IMPORTANȚA REVELAȚIEI
  1. Revelația este instrumentul cunoașterii de Dumnezeu.
  2. Revelația este instrumentul prin care Dumnezeu ne conduce spre mântuire.

Romani 10.17: „Astfel credința vine în urma iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos”.

  • Revelația este instrumentul harului Divin.

Pentru că omul căzut în păcat nu se putea ridica la standardul dreptații lui Dumnezeu prin sine însuși Dumnezeu S-a apropiat de om prin Revelație.

Opera de mântuire și recuperare spirituală a individului nu pornește dinspre om spre Dumnezeu ci dinspre Dumnezeu către om iar aceasta e prin Revelație.

  • Revelația este instrumentul cunoașterii a trecutului, prezentului și viitorului uman în raport cu voia și caracterul sfânt al lui Dumnezeu.

Un agnostic renumit în toată lumea stătea odată lângă un mormânt rostind un miscător oratoriu funerar în fața trupului neînsuflețit al fratelui său. Ajungând la întrebarea dacă omul odată mort ar putea să mai învie, răspunsul său a fost: „Speranța spune DA, rațiunea spune POATE”. Acesta a fost punctul până unde a putut el merge, pentru că până și cea mai sclipitoare minte își are limitele sale; și respingând gândul revelației divine de la Dumnezeu, gândirea lui mergea până la limita înțelepciunii umane. Totuși copilul lui Dumnezeu cu o gândire simplă, poate spune cu siguranță: „Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii… și astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Corinteni 15.52; 1 Tesaloniceni 4.17).[2]

Așadar se poate afirma că revelația este interferența infinitului cu finitul, este amprenta cerului (a se înțelege Dumnezeu) pe pământ iar lucrul acesta se face pentru gloria lui Dumnezeu (Psalmul 19.1: „CERURILE POVESTESC SLAVA LUI DUMNEZEU ȘI BOLTA CEREASCĂ ISTORISEȘTE DESPRE LUCRĂRILE MÂINILOR LUI”, Biblia, versiunea NTR). Lucrul acesta se face și în favoarea omului, având asupra lui posibilitatea unor consecințe eterne.

  • CLASIFICAREA  REVELAȚIEI

Există două tipuri fundamentale de revelație:

  1. REVELAȚIE GENERALĂ
  2. REVELAȚIE SPECIALĂ

Revelația generală e comunicarea lui Dumnezeu despre Sine, făcută tuturor oamenilor (manifestată în natură, istorie și prin om), pe când revelația specială implică comunicările speciale ale lui Dumnezeu la care avem acces prin consultarea unor scrieri sacre.[3]

Astfel Revelația Generală se vede:

  • În natură: frumusețea, complexitatea și exactitatea după care funcționează lucrurile care ne înconjoară (create), vorbesc despre un Creator.

Astfel, studiul atent al naturii și mediului înconjurător, în diferitele lui ramuri conduce omul la ideea unui Creator. Luis Pasteur spunea „puțină știință înstrăinează omul de Dumnezeu, dar multă știință îl aduce înapoi la El”.[4]

Aristotel de partea sa, spunea: „Dumnezeu fiind nevăzut pentru orice ființă, este văzut prin lucrările Sale”.[5]

  • În istorie: cel mai bun exemplu este poporul Israel, a cărui existență vorbește despre o Mână Suverană aflată în mănușa timpului și a istoriei.
  • În Ființa umană:

Sfânta Scriptură afirmă limpede în Romani 1.19 următoarele: „fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei căci le-a fost arătat de Dumnezeu”.

Complexitatea ființei umane e un martor veridic prin care Dumnezeu depune mărturie despre Sine.

Fiecare ochi are o retină care, deși are mai puțin de 2 cm patrați, conține 137 de milioane de celule fotosensibile. Până și „vizionarul” Charles Darwin a spus: „A presupune că ochiul s-ar fi putut forma  prin selecție naturală pare și o recunosc singur, o absurditate de cel mai înalt grad”.  Creierul conține 10 miliarde de neuroni, celule nervoase microscopice. Stomacul, care produce doi litri de suc gastric ăn fiecare zi, are 35 de milioane de glande secretoare. Data viitoare când iei o masă gustoasă, fii recunoscător pentru cele 8.000 de papile gustative…

Faimosul statistician George Gallup a zis: „Aș putea să demonstrez existența lui Dumnezeu în mod statistic. Să luăm numai corpul omenesc: șansa ca toate funcțiile individului să apară din senin este o monstruozitate statistică.” Sir Fred Hoyle, profesor de astronomie la Cambridge University, a făcut o descoperire similară: „șansa ca o formă superioară de viață să fii apărut întâmplător este comparabilă cu șansa ca o tornadă care mătură un depozit de fier vechi să lase în urmă un Boeing 747, asamblat din materialele din depozit”. El a conchis: „Probabilitatea ca viața să fi apărut din materie nevie este de 1/10 la puterea 40.000…ea este suficient de mare încât să îl îngropăm de Darwin și întreaga lui teorie evoluționistă.”[6]

  • RELAȚIA DINTRE REVELAȚIA GENERALĂ ȘI SFÂNTA SCRIPTURĂ

Așa cum Vechiul și Noul testament alcătuiesc un întreg, tot așa se poate afirma că revelația generală și cea specială alcătuiesc un întreg.

Sau așa cum legea a fost un îndrumător spre Hristos (Gal.3.24), aidoma Revelația generală servește ca și pedagog spre Revelația specială.

Astfel în analiza relației dintre cele două se va spune că Sfânta Scriptură, ca și expresie a revelației speciale, este cea care:

  1. Are un rol complementar

Revelația generală se adresează intelectului uman pe când cea specială are în vedere întreaga ființă umană pentru stabilirea unei relații cu Dumnezeu prin legământ pentru mântuire.

Dincolo de limita celeilalte, revelația specială, completează mesajul divin adresându-se nu numai rațiunii ci și sufletului, nu doar intuitiv ci clar și articulat trecând omul de la principii general – deduse la principii fundamental – imperative.

Revelația specială construiește pe fundamentul revelației generale după asemănarea dată de Immanuel Kant care spune că „conceptele fără percepții sunt goale; percepțiile fără concepte sunt oarbe;” cele două tipuri de revelație au nevoie una de cealaltă, ele au un subiect și o perspectivă comună producând o întelegere armonioasă și complementară.[7]

Ca și exemplificare se poate spune că ramura arheologiei cât și cea a geografiei consemnate poate susține anumite referințe biblice ca fiind veridice și temeinice.

Apoi se poate spune că, deși ființa umană – prin propria persoană – vorbește despre un Creator, revelația prin Scriptură clarifică acest orizont după cum se poate citi în Faptele Apostolilor 17.26-27: „El a făcut ca toți oamenii ieșiți dintr-unul singur să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinței lor, ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind măcar că nu este departe de fiecare din noi”.

Textul de mai sus afirmă că expansiunea demografică și civilizațiile sunt intervenția lui Dumnezeu și de asemenea tot El a făcut ca omul să caute Divinitatea. Se vorbește despre o „bâjbăială” umană ca urmare a revelației generale cu care omul intră în contact conștient. Însă Biblia are meritul și menirea de a-l trece pe om din tărîmul neclarului în teritoriul lucrurilor clare și luminoase care îl conduc înspre Dumnezeu.

Psalmul 119.105: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea”.

  • Are un rol de aprofundare

Numai prin intermediul Sfintelor scripturi putem înțelege într-un mod obiectiv

  • Persoana și caracterul lui Dumnezeu.
  • Sensul vieții umane

Deși prin intermediul Revelației Generale, cele două de mai sus pot fi intuite prin intermediul Textului Revelat se produce aprofundarea acestor subiecte.

Legat sensul vieții umane vom aminti următoarele versete biblice:

Psalmul 19.1: CERURILE SPUN SLAVA LUI DUMNEZEU ȘI ÎNTINDEREA LOR VESTEȘTE LUCRAREA MÂINILOR LUI.

Isaia 6.3: TOT PĂMÂNTUL ESTE PLIN DE MĂRIREA LUI

Isaia 43.20: FIARELE CÂMPULUI MĂ VOR SLĂVI…

Psalmul 96.3: POVESTIȚI PRINTRE NEAMURI SLAVA LUI, PRINTRE TOATE POPOARELE MINUNILE LUI.

Întreaga creație în frunte cu ființa umană au ca scop al existenței, reflecția slavei  și maiestății lui Dumnezeu.

Atât Marele Catehism de la Westminster cât și Catehismul mic spun că scopul principal și cel mai înalt al omului este să ii dea slavă lui Dumnezeu și să se bucure de El pe veci, astfel că vom conchide afirmând că scopul nostru unic și ultim este să-I dăm slavă lui Dumnezeu – să sărbătorim și să oglindim slava Lui.[8]

  • Începuturile istoriei (familia ca și structură și principiu al existenței, civilizații, obiceiuri, cultură și limbaj, direcția și alternativa umanității pentru prezent și viitor)
  • Are un rol transformator / mântuitor

Credința vine în urma auzirii iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos”, Romani 10.17.

Și voi după ce ați auzit Cuvântul Adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), ați crezut în El și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit”, Efeseni 1.13.

Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede…”, Romani 1.16.

Vom dezvolta în continuare versetul 15 din Romani 2: „și ei dovedesc că Lucrarea Legii e scrisă în inimile lor fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisește cugetul lor și gândurile lor, care sau se învinovățesc sau se dezvinovățesc între ele”. Acum dacă omul poate deveni vinovat fără Lege, sugerează, oare, Pavel că ei ar fi putut îndeplini cerințele Legii? Evident nu, din moment ce lucrul acesta nu e posibil nici pentru cei care au Legea (ea fiind un Îndrumător spre Hristos), astfel pornind de la Revelația din natură (Romani 1) omul ajunge la concluzia că există un Dumnezeu iar pornind de la revelația din el însuși (Romani 2) că nu trăiește la standardul cerut; în Romani 3 se sugerează că toți sunt pierduți (toți beneficiind de revelația generală), iar în Romani 10 se vorbește despre necesitatea predicării Evangheliei pentru mântuire.[9]

Așadar deși ipotetic omul poate ajunge la Dumnezeu prin Revelația Generală, în mod practic nimeni nu a făcut-o, ci a fost necesară proclamarea Evangheliei, adică Revelația Specială.

Biblia ar putea fii numită Cartea Mântuirii tocmai pentru că îl direcționează pe om spre Hristos. Dacă cineva l-ar scoate din Biblie pe Domnul Isus și salvarea oferită de El, Scriptura ar deveni imediat o carte a disperării care ne-ar arăta mereu numai standardul înalt al preceptelor divine și continua și vinovata noastră neputință de a le îndeplini.[10]

  • Are un rol educator/ autoritar

Biblia este singura normă și regulă de credincioșie și purtare ea fiind „DREPTARUL ÎNVĂȚĂTURILOR SĂNĂTOASE…”, 2 Timotei 1.13

  • Are un rol etern.

Prin această idee se afirmă validitatea continuă a adevărurilor revelate. Mântuitorul spunea: „Cerul și pământul vor trece dar Cuvintele Mele nu vor trece”, Marcu 13.31.

Apoi subliniem faptul că prin intermediul scripturii suntem edificați constant și consistent.

Însă rolul de seamă e faptul că prin aplicarea învățăturilor biblice individul poate ajunge în gloria cerească.

2 Petru 1.5, 11-12: „De aceea dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta cunoștiința… În adevăr în chipul acesta vi se va da din belșug intrare în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. De aceea voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea măcar că le știți și sunteți tari în adevărul pe care-l aveți.”

ÎN ÎNCHEIERE:

Deși căile revelației speciale sunt:

  • Sorțul
  • Urim și Tumim (probabil două pietre prețioase care erau folosite pentru tragere la sorți)[11]
  • Visele
  • Vedeniile
  • Teofaniile
  • Îngerii
  • Profeții
  • Isus Hristos

tot ceea ce este necesar pentru cunoașterea și mântuirea noastră a fost consemnat în Sfânta Scriptură. Astfel, spunem că Biblia este cel mai cuprinzător mijloc de revelație, căci ea conține descrierea sau relatarea multor alte metode sau căi ale revelației, ea fiind atât relatarea unor aspecte ale revelației speciale, cât și ea însăși este o revelație.[12]

Revelația prin Scriptură se folosește de:

  • Evenimente istorice prin care Dumnezeu și-a revelat voia, planul ori caracterul.
  • Limbajul – unul înțeles de publicul larg. Ca și exemplu se poate aminti scrierea cărților în greaca koine – limba poporului.
  • Întruparea Mântuitorului – De vreme ce Dumnezeu nu are formă umană, umanitatea lui Hristos reprezintă în mod necesar o mediere a revelației divine, adică ea a fost mijlocul prin care a fost exprimată revelarea Divinității.[13] Evrei 1.1-2.

Revelația generală, așa cum deja a fost afirmat, se vede în:

  • Natură
  • Istorie
  • Ființa umană,

Revelația prin Scriptură parcurge în desfășurarea ei atât informații revelate cu privire la creație (natură), cu privire la anumite popoare și secvențe istorice (istorie) cât și cu privire la cum și de ce a fost alcătuită ființa umană de către Dumnezeu (ființa umană).

Având în minte faptul că revelația este progesivă, putem înțelege descoperirea de Sine a lui Dumnezeu în natură, istorie și ființa umană ca și etape înspre revelația fundamentală și superioară – Sfânta Scriptură. Acestea două se întrepătrund și se completează reciproc, cea mai de seamă și articulată revelație fiind cea Specială.

CUPRINS:

1.            CE ESTE REVELAȚIA ……………………………………………………………………………………………….pag.1.

2.            IMPORTANȚA REVELAȚIEI ……………………………………………………………………………………..pag.1.

a.            Revelația este instrumentul cunoașterii de Dumnezeu.

b.            Revelația este instrumentul prin care Dumnezeu ne conduce spre mântuire.

c.            Revelația este instrumentul harului Divin.

d.           Revelația este instrumentul cunoașterii a trecutului, prezentului și viitorului uman în raport cu

voia și caracterul sfânt al lui Dumnezeu.

3.            CLASIFICAREA  REVELAȚIEI …………………………………………………………………………………….pag.2.

4.            RELAȚIA DINTRE REVELAȚIA GENERALĂ ȘI SFÂNTA SCRIPTURĂ …………………………………pag.3.

a.            Are un rol complementar

b.            Are un rol de aprofundare

c.            Are un rol transformator / mântuitor

d.            Are un rol educator/ autoritar

e.            Are un rol etern.

ÎN ÎNCHEIERE …………………………………………………………………………………………………………………..pag.5.


[1] https://prosanthropos.wordpress.com/2010/01/26/revelatia-divina-supranaturala-scurte-consideratii/ la data de 25/06/2021

[2] Daniel Kauffman, „DOCTRINELE BIBLIEI”, Ed. Christian Aid Ministries, 2008 p. 128.

[3] Millard J. Erickson, „TEOLOGIE CREȘTINĂ”, Ed. Cartea Creștină, Oradea, 2004 p.137.

[4] Ray Comfort, „DUMNEZEU UN CREDE ÎN ATEI”, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2009, p.29.

[5] Ibid, p.60.

[6] Ibid, pp. 40-41

[7] Millard J. Erickson, „TEOLOGIE CREȘTINĂ”, Ed. Cartea Creștină, Oradea, 2004 p.158.

[8] Jhon MacArthur, „EVANGHELIA DUPĂ PAVEL”, Ed. Scriptum Oradea, 2017, p.218

[9] Millard J. Erickson, „TEOLOGIE CREȘTINĂ”, Ed. Cartea Creștină, Oradea, 2004, pp.153-154.

[10] J.C. Wenger, „INTRODUCERE ÎN TEOLOGIE”, Ed. Christian Aid Ministries, Ohio, 2005, p.43.

[11] Charles C. Ryrie, „TEOLOGIE ELEMENTARĂ”, Ed. BEE Internațional, Dallas, Texas, 1993, p.65.

[12] Ibid, p.67.

[13] Millard J. Erickson, „TEOLOGIE CREȘTINĂ”, Ed. Cartea Creștină, Oradea, 2004, p.169.

POT FI CREȘTINII POSEDAȚI DE DEMONI?

Imagini pentru posedare demonica clip art

(fragment preluat. Sursa https://www.rcrwebsite.com/demon.htm)

 

 

 

Temple ale Dumnezeului Viu

În Creştinism Duhul Sfânt al lui Dumnezeu vine să locuiască în credincios făcându-l pe acesta să devină un templu al Dumnezeului Viu. Astfel, Pavel îi îndeamnă pe credincioşii din Corint să nu se lege de necredincioşii pentru că ei sunt temple ale lui Dumnezeu, şi că armonia dintre lumină şi întuneric, Hristos şi Belial (satana), templul lui Dumnezeu şi idoli (pe care Pavel îi interpretează drept demoni în 1Cor.10:19-20), este imposibilă (vezi, 2Cor.6:14-18). Cum ar putea atunci Dumnezeu, care este mai mare decât Satana, să îngăduie unui demon să locuiască alături de El, în templul Său?

În pilda omului ce a fost din nou invadat de demoni (Matei 12:43-45) (să-i zicem, „celui ce a devenit de două ori mai rău”; n.tr), duhul necurat se întoarce în „casa” de unde a fost izgonit şi găsind-o neocupată îşi reia şederea acolo alături de şapte duhuri mai rele decât el însuşi. În mod îndreptăţit noi putem concluziona că dacă ar fi găsit „casa” ocupată (locuită de Duhul Sfânt) nu ar mai fi fost în stare să pună din nou stăpânire pe acel om.

Pecetluiţi şi păziţi de Dumnezeu

Locuirea Duhului Sfânt în credincioşi mai înseamnă şi că aceştia sunt pecetluiţi de Dumnezeu ca fiind posesiuni ale Sale şi că sunt păstraţi până în ziua mântuirii (vezi, Efes.1:13-14). Deşi credinciosul se găseşte într-un război spiritual şi ca prin urmare poate fi supus încă influenţelor şi atacurilor demonice (Efes.6:10-18), statutul său de copil şi bun al lui Dumnezeu stabileşte limite clare faţă de ceea ce-i pot face puterile întunericului. 1Ioan 5:18 ne spune că „Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el”. Nici nu înger rău nu-l poate despărţi pe credinciosul adevărat de dragostea lui Dumnezeu din Hristos Isus (vezi, Rom.8:38-39)

Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

O absenţă evidentă

În lumina clarelor realităţi biblice faptul că Satana este limitat în ceea ce le poate face credincioşilor ni se pare semnificativ nu doar fiindcă nu găsim creştini posedaţi în Noul Testament, dar nici instrucţiuni practice oferite creştinilor în vederea practicii exorcismului în biserică. Este clar că nici epistolelor nu le lipsesc învăţăturile despre războiul spiritual, dar în ciuda faptului că suntem adesea avertizaţi asupra pericolelor atacurilor satanice metoda de înfruntare a diavolului rămâne întotdeauna aceeaşi: „Împotriviţi-vă lui, tari în credinţă…” (vezi, 1Petru 5:9; Efes.6:10-14; Iacov 4:7). După cum Ice evidenţiază, „niciodată nu li se cere credincioşilor să-i răspundă Satanei, sau demonilor, prin a-i izgoni, care de regulă este soluţia nou-testamentală pentru o persoană posedată. În schimb, porunca pentru credincios este de a se împotrivi sau de a rezista tot timpul, ceea ce reprezintă poziţia lui faţă de o ispită exterioară sugerată de Satana sau de demoni”.9

Acesta este un argument valabil, deoarece dacă izbăvirea ar fi tot atât de importantă pentru o viaţă creştină biruitoare cum încearcă să ne convingă susţinătorii ei, ne-am aştepta ca Noul Testament să se adreseze ei. Ice şi Dean subliniază cu tărie această idee: „Noi credem că lipsa argumentelor (sau absenţa învăţăturilor nou-testamentale asupra subiectului; n.tr.) este grăitoare…Biblia susţinând limpede că ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia (2Petru 1:3) şi că este în stare să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună (2Tim.3:16-17)… şi de aceea, cei ce susţin ideea posibilităţii posesiunii demonice a creştinului neagă prin implicaţie suficienţa Scripturilor, trecând peste autoritatea lor şi promovând-o pe a lor. Aceia au uitat avertismentul lui Pavel, „ca prin noi înşine, să învăţaţi să nu treceţi peste ,,ce este scris” … (1Cor.4:6).10

 

Gog Si Magog Identificat – Nu Este Rusia

agnus dei - english + romanian blog

russia FOTO www.express.co.uk

Cititi in  si urmariti acest video de mai jos in care un cercetator al profetiilor biblice cu numele de Tiger Dan, explica de ce Gog si Magog este in Turcia si nu in Rusia asa dupa cum majoritatea crestinilor au avut parerea pana acum.

3 Gog Magog is Turkey 9 reasons

Traducere Agnus Dei din Video de mai jos:

In Cartea Ezechiel in capitolele 38 si 39 aflam despre o incercare a lui Gog si Magog de a invada Israelul. Dar Dumnezeu Insusi intervine. Intrebarea mare care a fost dezbatuta de ani de zile este aceasta: ,,cine este Gog si Magog?”

Gog Magog

Parerea dominanta a crestinismului este ca Gog si Magog este Rusia. Dar nu se gaseste nici o dovada convingatoare ca Gog si Magog este Rusia.  Chuck Missler este un om foarte apreciat si respectat, dar trebuie sa critic munca sa referitoare acestui subiect, pentru ca nu rezista in fata unei cercetari mai amanuntite. El spune ca…

Vezi articolul original 766 de cuvinte mai mult

Invierea Domnului, câinii blasfemiatori, si Ellen G. White; invierea ca experienta existentiala, partea a II-a

https://ioan8.wordpress.com/

Sugerez ca foarte importanta citirea articolului precedent care (are legatura cu acesta) este foarte scurt (aici).

Sa definim termenii: cine sunt câinii? 

De ce apostolul Pavel foloseste termenul “câini” pentru iudaizatori in Filipeni 3:2? In Vechiul Testament câinele era vazut foarte rau. In Deuteronom 23:18 se spune ca Israelitul sa nu aduca la Casa Domnului pretul unui câine. Cu alte cuvinte, nu este un animal care sa exprime pretul unei rascumparari. In Psalmul 22:16 in mod profetic marii preoti si fariseii care erau in jurul crucii lui Cristos arucandu-i insulte, sunt numiti câini “caci niste câini ma inconjoara…”In Evanghelii (Matei 7:6) câinii portretizeaza persoane irecuperabile carora nu trebuie sa li se incredinteze lucruri sfinte.

Aici in Filipeni 3:2 Pavel spune credinciosilor sa se pazeasca de câini adica de iudaizatori care ca si adventistii, veneau pe urmele apostolului sa aduca in robia legii pe noii convertiti. Este interesant ca in versetul 2 pe care il discutam este o anumita chronologie: câinii si lucratorii rai. Pavel preia ordinea din Psalmul 22: 16 unde se spune: Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale…

In Apocalipsa 22:15 se spune “Afară sunt câinii…” adica in iad sunt cainii alaturi de vrajitori, desfranati si ucigasi. Pavel stia acest lucru, si anume ca iudaizatorii, acei lucratori rai, pentru care el foloseste metafora câini, sunt irecuperabili si destinati iadului. Majoritatea adventistilor sunt irecuperabili. Sunt vrasmasi ai invierii Domnului (cum am explicat in articolul anterior) si inchinatori la sabat- nu la Dumnezeu. Intre ei sunt si oi ratacite care trebuie sa iasa afara.

Invierea ca experienta existentiala

Capitolul 3 din Filipeni are o anumita complexitate in interpretare. Pavel nu vorbeste despre incertitudinea invierii lui ca apostol ci explica cum invierea este si o experienta in viata, nu numai un adevar teologic si de viitor. El scrie aceste lucruri din inchisoare unde simntea moartea care ii dadea tarcoale zilnic. Intru-n mod practic facea fatza in aceste conditii prin experimentarea puterii invierii Domnului Isus in el.

 

Invierea ca experienta existentiala a lui Pavel (si a noastra)
in comparatie cu ruina spirituala a iudaizantilor
numiti de apostol câini
Comparatie bazata pe Filipeni 3:2-11
Experienta apostolului Pavel Experienta câinilor iudaizatori cat si a adventistilor

O relationare adevarata cu Dumnezeu  Iluzia ca il slujesc pe Dumnezeu

 

O adevarata circumcizie in inima Circumcizie in trup

 

Inchinare fatza de Dumnezeu prin Duhul Sfant Inchinarea fatza de sabat, lege si traditie. Nu au Duhul Sfant

 

Lauda in Cristos Se lauda cu circumcizia, faptele lor, si “tinerea” legii

 

Neincrederea in firea pamanteasca Totala incredere in firea pamanteasca; deaceea adventistii pun accent pe retete de sanatate si mass media

 

Faima religioasa considerata o pierdere Si iudaizatorii de pe vremea lui Pavel cat si adventistii de astazi traiesc pentru faima religioasa

 

Pretul nespus al cunoasterii lui Cristos face din faima religioasa un gunoi. Acesta este termenul in original
gunoi / σκύβαλον / skubalon
Iudaizatorii de pe vremea lui Pavel urau pe Cristos. Adventistii de astazi folosesc numele lui Cristos pentru castig religios, dar nu il cunosc personal

 

Sa fie gasit in El, nu autoindreptatit prin lege dar indreptatit de Dumnezeu prin credinta in Isus Cristos.
Doctrina suprema a lui Pavel si a Scripturii este crucea lui Cristos care indreptateste pe pacatosul care se pocaieste.
Iudaizatorii aveau ca scop suprem sa fie gasiti ca pazitorii legii si sa aiba propria lor indreptatire ce decurgea din tinerea legii. Adventistii de astazi sunt la fel. Ei doar vorbesc despre indreptatirea prin credinta cateodata dar predica legea si pe Ellen G. White; iar sabatul este religia lor suprema.

 

Dorinta lui era sa il cunoasca pe Cristos si puterea invierii Lui Dorinta iudaizantilor era sa cunoasca scrierile rabinice si traditia iudaica. Adventistii de astazi doresc sa cunoasca “scriptura” lor si anume scrierile lui Ellen G. White. Moartea spirituala si opresiunea psihologica domina mediile adventiste

 

Puterea invierii Lui ca experienta de viata urmeaza dupa impartasirea in suferintele lui Cristos prin care Pavel trecea chiar acum in inchisoare Iudaizantii nu aveau parte de suferinte, dimpotriva provocau suferinte imense apostolului si crestinilor. Oridecate ori puteau, asmuteau autoritatile impotriva crestinilor. Adventistii astazi in mod perfid aduc un asalt impotriva suficientei jertfei Domnului Isus prin incercarea de a pune sub sabat si lege pe copii Domnului.

 

Apostolul stia ce inseamna invierea din morti in celula in care moartea plana asupra lui zilnic Iudaizantii erau propagatori de moarte spirituala, erau niste anticristi. La fel sunt si adventistii astazi.

 

Nota: adventistii nu practica circumcizia dar asta nu face nici o diferenta intre ei si iudaizatorii secolului I.

Credința creștină între alegerea Lui Dumnezeu și alegerea mea

IOAN 6:64-68

  • 64 Dar sunt* unii din voi care nu cred.” Căci Isus** ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă.
  • 65 Şi a adăugat: Tocmai de aceea v-am* spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”
  • 66 Din* clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El.
  • 67 Atunci, Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?”
  • 68 „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele* vieţii veşnice.

Miezul discuției este versetul 65. Însă pentru a înțelege acest verset sau această afirmație într-un mod cât mai complet e necesar să studiem această afirmație a Mântuitorului în contextul întregii Sale discuții.

La prima vedere „a-ți fii dat de Tatăl să vii la Hristos”, sună a predestinare. Cu toate acestea este evident un adevăr: că ceea ce spune Mântuitorul aici – indiferent dacă vorbim despre predestinare sau nu – lasă subiecților Săi posibilitatea alegerii de a rămâne sau nu în această stare de „a-i fi dat de Tatăl”, vs.67.(Voi nu vreți să vă duceti?)

Astfel lucrurile par a se complica și mai mult dacă vorbim de libertatea de a alege a individului.

Este această libertate de alegere așezată doar în contextul celor mântuiți sau dispun de ea într-o oarecare măsura toți oamenii? Alege doar Dumnezeu în dreptul mântuirii individului sau poate alege și individul în cauză?

Permiteți-mi să conduc discuția pe un alt făgaș.

Domnul Isus a zis despre Sine „EU ȘI TATĂL UNA SUNTEM”. Cuvintele din vs.65 sunt adresate ucenicilor Săi care într-un mare număr îl părăsesc (vs.60: mulți din ucenicii Săi…). Prin urmare cum e posibil teologic ca Cel ce e una cu Tatăl să le dea unora harul de a fi ucenici iar Tatăl acelorași persoane să nu le dea acest har? Miezul problemei, în ceea ce mă privește pe mine, dacă nu e privit în lumina contextului, riscă să lovească în însăși divinitatea lui Hristos.

La ce se poate referi totuși acest verset? Trimiterea de sub acest verset ne este un real ajutor în această situație.

Ioan 6:44-45:

  • 44 Nimeni* nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
  • 45 În* proroci este scris: ‘Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.’ Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine.

Din aceste versete aflăm că în actul convertirii este nevoie de o atracție spirituală. Iar atracția spirituală din vs.44 primește o concluzie în vs.45: învățătura lui Dumnezeu. Dumnezeu ne atrage prin învățătura Cuvântului Său, menționându-se din nou ideea libertății de alegere a factorului uman prin expresia  „oricine a ascultat”. A se observa de asemenea și jocul de cuvinte puse în contrast: „nimeni nu poate” vs.44 și „Toți vor fi învățați…oricine a ascultat”, vs.45.

Drept urmare cred că sunt îndrepțățit să înțeleg că „a-ți fi dat de Tatăl” imi vorbește despre inițiativa divină pentru mântuire cu posibilitatea acceptului sau a respingerii din partea omului iar acestă realitate e așezată în dreptul oricărui om.

P.S. Scopul acestui devoțional nu este de a jigni convingerile unor categorii de credincioși ci mai degrabă urmărește o exprimarea sinceră și ziditoare a Cuvântului lui Dumnezeu!!

Misiunea Speranta si pseudo-apostolii zilelor noastre

Recentul caz al misionarului fictiv “Titel Maghiar” m-a ajutat sa descopar printre altele ca si noi romanii avem un reprezentat de seama printre asa-zisii apostoli ai zilelor noastre. Numele acestuia e Natanael Costea si se prezinta a fi presedintele misiunii Speranta din Australia si pastor al unei biserici pe stil “Toronto Blessing” din orasul Perth. Nu ma intrebati de unde tot apar astfel de pseudo-apostoli in tot felul de turnee estivale prin Romania ca nici eu nu stiu… dar pot sa va spun ca in “asociatia apostolica” din care face parte domnul Natanael Costea taxa pe “apostolie” costa 350$ pe an. Desigur trebuie sa fi recomandat in prealabil pentru asa ceva (de aici expresia englezeasca pentru apostolii falsi: “self appointed/self anointed”).

Scriu despre acest lucru deoarece am vazut recent o reclama tocmai pe site-ul RVE Timisoara. RVE vine de la “Radio Vocea Evangheliei”.

Am studiat si am scris atat de mult despre miscarea Noua Reforma Apostolica incat am ajuns la concluzia ca orice crestin sanatos spiritual si mintal nu are cum sa se implice si sa se asocieze la asa ceva in cunostinta de cauza.

Dar sa revenim la evenimentul de la Timisoara ce va avea loc in data de 3 iulie si care se intituleaza pompos: “Conferinta apostolica: DESTIN CERESC”.

destinceresc

Desi cei de la RVE Timisoara ne invita sa participam la acest eveniment eu nu va recomand deloc asa ceva. Nu inteleg cum de ajung astfel de anunturi sa fie promovate de un post de radio care se numeste “Vocea Evangheliei”…  Acesti pseudo-apostoli vin cu o alta evanghelie care se cheama “Dominionism”.

Timpul nu imi permite sa explic prea multe (desi am facut-o de nenumarate ori pana acum) dar am sa pun niste poze preluate de pe contul Twitter al domnului Natanael Costea si care fac mai mult decat o mie de cuvinte. Cei interesati gasesc destule informatii despre persoanele mentionate mai jos atat pe acest blog cat si pe multe alte site-uri similare de la sectiunea “Resurse”.

nata-bill

.

nata-kelly

.

nata-wagner

.

nata-torp

.

nata-lance

Pseudo-apostolul Natanael Costea si-a facut un fel de “alianta apostolica” privata si are viziunea unei mari reforme spirituale in Romania. Nu stiu despre ce fel de “reforma spirituala” vorbeste domnul Costea atat timp cat dansul face parte dintr-o alianta internationala de apostoli si profeti mincinosi…

Se ridica niste intrebari: Oare fratele Gabriel Gorcea o sa mai realizeze falsul si in acest caz cand e vorba despre cineva din ograda dumnealui? O sa isi dea seama ca presedintele misiunii Speranta din Australia este un pseudo-apostol si un pseudo-profet care duce oamenii in ratacire?

Sa vedem…

Mentiune: NU! Nu vreau sa defaimez Misiunea Speranta. Vreau doar sa ii ajut sa-si descopere personajele fictive din propria ograda la fel cum fratele Gabriel Gorcea ne-a ajutat sa-l descoperim pe falsul martir “Titel”.

preluat de aici: http://vegheaza.com/2015/07/01/misiunea-speranta-si-pseudo-apostolii-zilelor-noastre/

Homosexualitate, Tribunalul Suprem SUA, epoca post crestina, Anticrist si venirea Domnului Isus

Homosexualitate, Tribunalul Suprem SUA, epoca post crestina, Anticrist si venirea Domnului Isus

Homosexualitatea ca practica pagana

In societatea Greco-Romana a secolului I, homosexualitatea era una din practicile deviante ale paganilor. Nero era un homosexual notoriu. Dar devierile pagane nu se limitau numai la homosexualitate. Pedofilia, zoofilia, si necrofilia faceau parte din experimentarile societatii pagane a vremii. Cu mult inainte de Nero, renumitul filozof Socrate era homosexual.

Peter Jones, cunoscutul expert in paganism din America arata ca homosexualitatea era parte din inchinarea la templele pagane. Multi stiu ca exista prostitutie ritualistica feminina la templele pagane, mai putini stiu ca la anumite temple erau si prostituati homosexuali. Pavel face o referinta la aceasta aratand ca unii homosexuali aveau rolul de barbat iar altii roluri de femeie:

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii(Gr. malakos), nici sodomiţii(Gr. arsenokoitēs) nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. (1 Cor 6:9-10)

In versetul de mai sus Cornilescu a transferat termenul malah direct din greaca. Pentru o multime de cititori romani nici astazi nu este clar care este sensul la acest cuvant.Malah sau malakos este un barbat care joaca rol de femeie in relatia homosexuala. Pe de alta parte sodomitii (arsenokoitēs) joaca rolul de barbat in relatia homosexuala.

Homosexualitatea, Tribunalul Suprem SUA, si epoca post crestina in America 

Multi din romanii stabiliti in America nu cunosc suficient istoria culturala a Americii. Spun asta nu ca o jignire, ci ca exprimarea unei realitati. Personal m-a interesat istoria culturii Americane a secolului XX deoarece intreaga umanitate asimileaza din ce in ce mai mult cultura populara americana, asa numita “pop culture”. Biserica nu este o exceptie, dimpotriva, incet incet este invinsa de acest fenomen.

Cultura populara sau pop culture nu este altceva decat epoca post crestina in America. Momentul definitoriu a epocii post crestine in America, a fost revolutia hippie din anii ’60-70. Am documentat adecvat aceste lucruri aici si aici  dar nu multi s-au sinchisit sa citeasca sau sa ia in serios ce am spus acolo.

Merita de re-explicat pe scurt faptul ca America a trecut printr-o revolutie impotriva moralitatii in decada 1920-1930 numita “The Roaring Twenties” sau “Deceniul Furtunos”. In acel timp tinerele americane au abandonat decenta, au trecut la a fuma si a bea in public, practicand tot felul de acte imorale. Declinul moral al Americii atunci a fost oprit de marea criza economica a anilor ’30 si de marea seceta din anii ’35. Mai tarziu a venit razboiul al doilea mondial dar nu mult dupa aceea doua personalitati malefice si anume Marilyn Monroe si Elvis Presley au fost lansati de televiziunea americana, infestand societatea cu imoralitate si muzica pop. Divortul a devenit o practica la moda deoarece nevestele majoritatii nu aratau ca imorala Marilyn Monroe. Tinerii se batzaiau senzual dupa cum ii invata decadentul Elvis.

Multe biserici evanghelice din America cat si o majoritate din seminarele teologice s-au conformat cultural cu societatea dominata de Marilyn si Elvis. In mai putin de un deceniu crestinismul american a pierdut autoritatea morala si spirituala.

Dupa aceea a urmat revolutia hippie care in mod fundamental a respins crestinismul si a adoptat hinduism, noua era, ocultism, si orice forma de religie opusa crestinismului. In acest context homosexualii au inceput sa devina militanti.

Dupa revolutia hippie bisericile evanghelice din America au inceput sa nu difere cu nimic de societatea inconjuratoare. Imoralitatea, divortul, folosirea drogurilor, pornografia, indecenta, si recent tatuajul si ocultismul au invadat bisericile americane. Dar sa nu ne facem iluzii, bisericile evanghelice din Romania au intrat deja pe acelasi fagas ca cele din America.

In contextul celor aratate, ateismul a izbugnit ca o fortza iar crestinismul a inceput sa fie impins afara din scoli si din diferite structuri guvernamentale. America este in plina epoca post crestina, mai precis in epoca neopagana unde homosexualitatea revine ca fenomen pagan acolo unde biserica a cazut moral si spiritual!!!  

Decizia Tribunalului Suprem SUA in favoarea “casatoriilor” homosexuale, nu ma surprinde deloc. Acest tribunal este o reflectare directa a societatii contemporane americane. Cred ca ce s-a intamplat este o judecata a lui Dumnezeu in ce priveste apostazia in special din bisericile evanghelice din America. Este dureros, este shocant, dar nu cred ca evanghelicii americani se vor pocai.

Homosexualitatea in raport cu Scriptura 

Pavel da un spatiu destul de mare explicarii fenomenului homosexual in epistola catre Romani. In lista de pacate, homosexualitatea este descrisa ca fiind unul dintre pacatele cele mai mari. Este un pacat impotriva naturii (Gr. physikos), adica un pacat impotriva instinctului natural lasat de Dumnezeu. Deci este o revolta impotriva ordinii lui Dumnezeu.

Din pricina aceasta, Dumnezeu i -a lăsat în voia unor patimi scîrboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească (physikos) a lor într’una care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s’au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvîrşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scîrboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor (Rom 1:26-27)

Multi abordeaza numai homosexualii in discutii, dar ignora faptul ca Pavel aduce in discutie in primul rand femeile homosexuale care sunt lesbienele.

Homosexualitatea si Anticrist

Anticrist va fi homosexual. In cartea Daniel citim urmatoarele:

Nu va ţinea seamă nici de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa (chemdah) femeilor; cu un cuvînt, nu va ţinea seamă de niciun dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai pe sus de toţi. (Daniel 11:37)

Termenul chemdah din ebraica poate fi tradus cu placut sau de dorit. Deci Anticrist nu va avea aprecierea naturala fatza de ceea ce este placut sau atractiv in ce priveste feminitatea. El va fi un homosexual si va impune homosexualitatea.

Homosexualitatea si biserica evanghelica 

Nu cu foarte mult timp in spate, baiatul unui pastor american conservativ, facea remarci si glume pro homosexuale pe Instagram cu alti tineri din biserica. Si tineri evanghelici romani pe care ii cunosc indirect, au facut la fel pe social media. Ceea ce vreau sa spun este ca in cativa ani este posibil sa apara intre copii evanghelicilor, tineri care se vor declara homosexuali. Sau tinere care se vor declara lesbiene. Este posibil ca pastori evanghelici sa devina pro homosexuali. Toate aceste fenomene sunt parte din pregatirea unei generatii a lui Anticrist.

Venirea Domnului Isus 

Solutia la aceasta situatie alarmanta din biserica este doar venirea Domnului Isus si luarea bisericii acasa. Desigur cat se poate, este bine ca biserica sa se apere pe cai legale, dar fenomenul homosexual va creste, nu va scade. Vino Doamne Isuse!

Moscheea grandioasa, Bucurestiul si probleme grave de logica

https://ioan8.wordpress.com/
O stire publicata de curand in anumite ziare romanesti ne pune pur si simplu in uimire. Doar pentru zece mii de musulmani in Bucuresti, se doreste construirea celei mai mari moschei din Europa (sursa). Muftiul Iusuf Murat, liderul musulmanilor din Romania da asigurari ca moscheea si cladirile complexului islamic nu au rol de propaganda islamica. Aici trebuie sa facem cateva observatii:

liderii islamici constatand ca vestul este puternic economic cat si ideologic au adoptat o noua metoda de islamizare; universitati renumite din europa si america primesc subventii substantiale pentru a promova interesul pentru cultura musulmana si religia islamica
o alta metoda de islamizare sunt moschei cu arhitectura ce vrea sa atraga atentia, construite in orase europene care au atasate centre de cultura musulmana
moscheea din Bucuresti se va construii cu bani din Turcia; presedintele Erdogan al Turciei este unul dintre cei mai mari anti-semiti cat si mare promovator de islamism
Erdogan vrea renasterea imperiului Otoman pe orice cale, iar moscheea ce se va construii in Bucuresti este un element de baza in expansiunea Otomana islamica; cine garanteaza ca dupa aceea Romania nu va experimenta o masiva imigratie musulmana cu toate consecintele de rigoare?
liderii europeni au exclus orice referinta la crestinism din constitutia europeana in timp ce cu ani buni inainte au favorizat popularea centrelor mari din europa cu populatie musulmana care se inmulteste rapid, devenind si o fortza in votare
europa se afla intr-o epoca post-crestina in special dupa al doilea razboi mondial, iar abandonarea crestinismului este inlocuita de secularism pe de o parte, si islamism pe de alta parte
chiar daca europa se pretinde seculara, liderii europeni cat si o parte din elita europeana sunt simpatizanti activi ai islamismului
Papa Francisc este un crislamist, adica un crestin nominal cu afectiuni islamice; cand a fost in vizita in Ierusalim in 2014, Francisc l-a îmbrățișat pe muftiul palestinian din Ierusalim, Sheikh Muhammed Hussein. Depărtându-se de la discursul scris pe hârtie, Papa l-a numit pe muftiu și pe asociații săi „dragii lui frați”. Muftiul Hussein a fost condamnat de către SUA și UE pentru apelurile sale la anihilarea evreilor în numele islamului. În 2012, Hussein a declarat că destinul musulmanilor este de a-i ucide pe evrei, care, spunea el, sunt bestii subumane și „dușmanii lui Allah”. El a lăudat, de asemenea, atentatorii sinucigași și a zis că sufletele lor „ne spun să urmăm pe calea lor”. Francisc nu l-a condamnat pe Hussein
veti intelege mai bine ce se intampla in prezent daca veti citii aceste doua articole: Crislamizarea Papei Francisc la Istanbul si Islam, Crislam, apostatul Volf is Crislamistii romani
este absolut ilogica construirea celei mai mari moschei din Europa doar pentru zece mii de musulmani in Bucuresti
este absolut ilogica donarea a unui teren imens de catre Guvernul Roman in cea mai buna parte a Bucurestiului pentru a promova islamul cu atata fortza intr-o tara majoritar crestina care a suferit timp de secole de pe urma turcilor
este absolut ilogic cum Contac si Constantineanu dupa incercarea de infestare cu crislamism al Institutului Teologic Penticostal au ramas inca in functie la acel seminar teologic, iar noul rector Nelu Brie cat si noul presedinte Moise Ardelean nu au facut nimic in aceasta privinta