Nu va spun numai o snoava
De Nica Ionel
M-am certat astazi cu mine
Si m-am urecheat puțin
CA doar vorbele-s creștine
Si de vorbe Podu-i plin!
Ce conteaza ca-ntre slove
Tencuim frumos discuții
Cand de fapt ni-s gârbove
Gândurile, ce tânjesc după soluții!
Uite bunăoară chipul
Datu-ni-la Dumnezeu de sus
Si-l ascundem prin nisipul
Măștilor ce ni le-am pus!
Vreți să Spuneti c-ați fost sinceri
Totdeauna in priviri?!
Chipul de-ar primi traduceri,
N-ar aduce el jigniri?!
M-am certat astăzi cu mine,
Am fost sincer și onest
Ca am mâini cu pietre pline
Si celule de arest!
Unde-i pun pe toți aceia
Ce mi-au luat din oxigen;
Si-s așa din clasa-a treia,
Deci simptomu-i patogen!
Neiertare, cu invidie,
Ori cu ură, clevetire,
Zornăiește-o melodie
Acest lanț de răzvrătire.
Nu mă văd nici negru negru
Dar nici alb ca albii sfinți;
Si-ntre-o tufă și un cedru,
Tufele-mi rânjesc din Dinți!
M-am certat astăzi cu mine
Vreau ca sa ma fac cuminte!
Firea mea s-o mai termine
Sa ma cheme-n legăminte!
Ceartă-te și tu pe tine
Ca să nu te certe slava,
Calea sfântă ține-o bine
Si-ai să te-ntâlnești cu Ava!
Dragi creștini dintr-o dumbravă
Nu v-am spus numai o snoavă!
Dragostea
Dragostea
De Roxana Moldovan
Dragostea ta Isuse
Ai purtat-o la Calvar
Iti mulțumesc ca ai purtat-o
Pentru mine, pentru toți,
Care am fost și suntem păcătoși
Dragostea Ta Isus!
Mântuire ne-a adus,
Dragostea Ta nemărginită
Iubirea Ta deosebită
Noi nu o merităm din partea Ta
Dar, Tu ai avut bunătatea
Care ne-a dus spre iertarea
Pentru ca oricine crede în Tine
Să nu piară, ci să aibă viață veșnică
Pentru că dragostea Ta,Doamne,
Să fie dea pururea în noi Doamne
Să ne binecuvântezi
Cu darurile Tale cerești
Să facem Voia Ta
Să avem credința și dragostea
Care a avut-o Isus
Care a murit pentru noi sus
Pe o cruce crucificat
Lângă doi tâlhari așezat
Unul dreapta, unul stânga
Care acolo îl batjocoreau
Dar Isus a avut credința
Care a dus la biruința
Vieții veșnice în ceruri
Rugaciunea
Rugăciunea
de Roxana Moldovan
Stând pe genunchi
În odăița mea
Cu ochii plini de lacrimi
Cer prezenta ta Isus
Să fie în rugăciunea mea
Prezența Ta Isuse!
O simt cu mari puteri
Rugându-mă cu lacrimi
Tu-mi dai mângâieri
Stăruind în rugăciune
Tu mă iei de mâini Isus
Tu mă duci mai sus de nori
Tu-mi areți Slava Măreață
Bucurându-mă cu Voi
O, Isuse, a Ta Slavă!
E atât de frumoasă!
Nu ai cu ce să o compari pe pământ,
Pentru că e ceva Sfânt!
Tu, Isus!
Pentru mine ești ceva de nedescris
Ești , Mărețul meu Isus!
Ce mă duce în Paradis.
Rămânem între granițele vechi
Rămânem între granițele vechi
A vorbelor ce cântăresc mai mult ca diamantul;
A slovelor ce poartă în ele numai taine
Inconfundabilei condiții ce ne-o descoperă un Altul!
Rămânem între granițele vechi
Hotare puse după cea mai nobilă știință
Stropite-apoi în mii de tone de sânge pe altare
Și-n veci o nepătată conștiință!
Rămânem între granițele vechi
Și nu ne facem borne iluzorii de păreri
Căci viața e prea scurtă ca s-o mai greșești
Și-i doar o cratimă ascunsă în vorba unui ieri.
Rămânem între granițele vechi
A harului ce poartă stindardul nemuririi,
Cules mănunchiuri de parfum
Din culmea grea a răstignirii.
Rămânem între granițele vechi
Chiar de ne-ar umple gurile cu spini;
Noi apărăm un singur Nume, pe Isus
Și granițele sfinte de creștini!!
Scrisă la data de 20 Oct. 2017, spre slava lui Dumnezeu.
Din timp în timp cădem mai jos
de Nica Ionel
M-am depărtat de rostul meu
Din timp în timp căzând mai jos
De la chemarea ce-am primit
Să fiu candela lui Hristos.
M-am dus prin văi, prin maluri negre
Mai ros de negură și tină
Dorind o viață mai ușoară
Am strîns în pumn doar jar de vină.
Din câte haruri mi-a adus
Solia Cărții Sale sfinte
Spre-a cugeta și împlini
Doar gândul Lui cu gând cuminte,
Nu mi-a rămas decât povara
C-au fost, și eu le-am risipit
Când fermecat de-a lumii vechi tablouri
La colțuri vinovate-am zăbovit.
M-am depărtat de rostul meu
Din timp în timp căzând mai jos
Și-acuma plâng lângă altarul stins
De dorul Domnului Hristos.
O, Doamne ia-mă înc-odată
Și pălămidă și neghină și cîte-acum mai sunt,
Și spală-mă cu apa înoirii
Să fiu din nou icoana unui sfânt.
Din nou sărutul Tău să-l simt
Pe pleoapele de plâns udate
Să-ți multumesc de noul legămînt
Ce m-a făcut cu cerul frate.
O frați ai mei să ne trezim;
Din timp în timp cădem mai jos
Și dacă astăzi nu ne-oprim
Rămânem fără de Hristos.
Rămânem fără de speranță
C-un suflet sterp și găunos
De-ngăduim la lucruri mici
Ca să ne ducă tot mai jos.
De astăzi dac-am fi în stare
Să spunem stop! ne pocăim;
Vom fi parfum din sfînta slavă
Ce peste toți îl răspândim.
Vom fi cunună, vom fi soare,
Vom fi, ce Domnul ne-a creat să fim,
Un curcubeu de legătură
Spre dimineața ce-o iubim.
scrisă spre slava lui Dumnezeu la data de 25.06.2017.
Renunț la scuze
de Nica Ionel
scrisă la data de 22 Mai 2017.
Din scuze nu-mi mai fac o-mpărăție
Și nici din vise un regat
În clipele cât mi-a rămas o conștiință vie
Pledez profund ca vinovat.
Pe mâini, eu n-am amprenta unui sfânt
Și nici înalte etici moraliste;
Dintre unghere adun bucăți dintr-un veșmânt
Strivite, negre, ponosite.
E-aproape șters dar se mai vede
Pe-alocuri scris numele Tău,
De n-ar fi el poate c-aș crede
C-al meu strămoș e-un cimpanzeu.
N-am aripi albe ca de înger
Dar totuși nu sunt animal
Și dac-acum mă frâng în ger
Și-mi zic că ăsta-i un spital,
Din scuze nu-mi mai fac o-mpărăție
Iehova este Nume și Regat
Iar eu aleg ca să mă sting în conștiință vie
Și-apoi (…) din praf m-am ridicat.
Neroade mâini și conștiințe
M-ar trage iarăși înapoi, spre ele ca să vin,
Atâtea vechi himere cunoștințe
Mă strâng mai tare și mă țin.
Și nu-mi caut scuze să rămîn;
Din ele nu-mi clădesc o-mpărăție;
Bagajul meu e pregătit și plec
Iar destinația mea e pură veșnicie.
Din toate Doamne, tot.
de Nica Ionel.
Sunt mlaștini hâde,
sunt balauri
Și vis
Și dor
Și-n toate viață;
Pe ramuri stau și cântă grauri
Iar eu Te-aștept de dimineață.
Amestecat se-ntrepătrund
Și zi și noapte,
Greu
Și-ușor,
Mult și puțin.
Sunt strigăte și șoapte
Ce-n mine mai năvalnic vin.
Din toate eu culeg tot mai atent;
Din vis real
Sau tot ce-acum
Mă înconjoară,
Mă suprimă;
Discernământul să îmi fie mal
Iar firea singura mea crimă.
Sunt mlaștini hâde,
Sunt balauri
Și vis
Și dor
Și-n toate viață;
Prin toate câte-mi par doar valuri
Vâslesc înspre eterna dimineață.
Și Doamne în acest decor
Pe unde pașii mei mai vin,
Prin câte sunt
Și câte am
Și câte pot;
Spre Tine Doamne eu închin
Din toate, pretutindeni, tot!
(scrisa spre slava Domnului la data de 03.03.2017).
Am scris poeme tainice în mine…
de Nica Ionel
Am scris poeme tainice în mine
Care se sparg în țăndări când îmi ies pe-afară;
E prea firavă clipa și-i prea cumplită fiara
Ce umblă dezlegată prin viforul de seară.
Este o lume-nebunită care doar mușcă și sugrumă
Firava mea iubire pentru tine, Doamne,
Mă urmăresc și anotimpurile supărate
Și parcă peste mine vin numai zeci de toamne.
Mi-e scris să fiu un solitar în spuza vremii,
Un vierme ce în zori el va zbura,
Când dezbrăcat de coaja lutului din mine
Voi săruta pe veci Stăpâne slava Ta.
Iar pe la porțile de-aramă străjuite de dușmani
Ori de nebunii din ospiciul numit acum civilizație;
Eu nu m-opresc nici nu tânjesc să fiu ca ei
Ci doar doresc ca să rămân în sfântă venerație.
Altarul meu să fie frunza sinelui ce arde
Și buzele un sol din care-mi cresc stejari,
Scăldat în umbra Cărții Tale, Doamne
Să-mi faci spre Tine jertfele mai multe și mai mari.
Am scris poeme tainice în mine
Care se sparg în țăndări când îmi ies pe-afară
Dar Tu-mi cunoști deplin destinul meu
De dincolo de mîine și de-această seară.
Etern biruitor pe podium cu eroii
Voi sta înobilat, poemul meu să-ți cânt,
În boabe de cristal eu Îți închin jerfirea
Ce m-a cioplit în taină în chipul unui sfânt.
Am scris poeme tainice în mine
Ca vulturi să se nalțe pe culmile de soare
Iar când sub daltă mă cioplești Părinte
Mi-e firea tot mai slabă și sufletul, mai tare…
AMIN!
Poezie scrisa la data de 03.03.2017.
Hristos s-a-ntrupat!
Hristos s-a-ntrupat și în mine,
Copac noduros și uscat
În clipa când harul atinse păcatul
Și cerul țărâna a îmbrățișat.
Istoria e ruptă în două de-o dramă;
O iesle a stat stăvilar la păcat
Și-i prima umbrire a crucii
În iesle privind pe Hristos așezat.
O, ieslea e locul acela în care
Se-adună păstorii și magii
Și-aici s-a oprit mai întâi Împăratul
Descărcându-și desagii…
Hristos s-a-ntrupat și în mine
Deplin ca să fiu transformat
Iar grajdul de ieri astăzi este
Palatul unde Mesia acum e-ntronat.
Copacul cu noduri a prins rădăcină
Și-i verde, și-i viu și curat
Căci pe-orișice frunză penița mea scrie:
„Hristos s-a-ntrupat!”
Scrisă la data de 23.12.2016.
