Starea apostolului
(Filipeni cap.1:1-30)
de Florin Goiti.
Fiecare om de pe acest pământ are anumite stări provocate de anumite persoane sau anumite lucruri. Însă aș vrea să vedem și stările pe care le-a avut și apostolul Pavel. Stările apostolului Pavel au fost din pricina:
I. Bisericii (v1-11)
Stare apostolului Pavel din pricina bisericii din Filipi era de:
1. Mulțumire (v3)
Pavel era mulțumit de biserica din Filipi, și cu siguranță și biserica era mulțumită de ceace făcea el pentru ea. Tot așa și noi trebuie să fim mulțumiți de cei din jurul nostru, și binențeles și să îi mulțumim pe cei de lângă noi. Indiferent de cum sunt frații noștri, noi trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru ei. „Prieteni se fac, dar frații ți dă Domnul”.
2. Rugăciune (4,5,9,10,11)
Cum se ruga apostolul Pavel pentru biserică?
– cu bucurie (v4)
Un exemplu pe care trebuie să-l luăm de la apostolul Pavel este acesta, de a ne ruga pentru frați, cu bucurie. De multe ori ne rugăm așa de greu și pentru noi sau cei din casa noastră, ce să mai zic de cei din adunare sau cei din lume. Să nu uităm că: „Cele mai importante lupte se câștigă pe genunchi”.
Pentru ce se ruga apostolul Pavel?
– Pentru creștere spirituală (v9-v11)
Ne mirăm de multe ori, de ce bisericile sunt așa de slabe, fără putere, copilărești? Dar întrebarea este, cât timp ne rugăm noi pentru biserica unde ne-a pus Dumnezeu?
3. Siguranță (v6)
– Apostolul Pavel era sigur că lucrarea pe care a început-o Dumnezeu în biserica din Filipi, o va duce la bun sfârșit.
4. Dragoste (v8)
Apostolul Pavel iubea biserica din Filipi. El îi iubea pe toți, nu făcea diferențe între frați, și poate unii l-au întristat și i-au dat motive ca să nu-i mai iubească, dar vedem că el i-a iubit pe toți cu o dragoste nespusă.
II. Predicării Evangheliei (v12-v19)
Pentru că apostolul Pavel a predicat Evanghelia Domnului Isus, și a împărtășit adevărul lui Dumnezeu, a fost:
1. Prigonit (v12-v17)
Atunci când predici Cuvântul lui Dumnezeu așa cum este El, vei fi prigonit de aceea care nu suportă învățăturile Domnului.
Scriptura spune clar, că în zilele din urmă oamenii nu vor mai suporta învățătura sănătoasă, și își vor da învățători după plăcerile lor(2Tim.4:3,4)
2. Bucuros (v18,v19)
Unii spune Pavel, că predicau Evanghelia din dragoste ca să înainteze lucrarea Domnului, dar alții predicau din duh de ceartă. Dar vedem că lui Pavel nu-i pasă de lucrul acesta, chiar dacă lui îi făcea rău acea categorie de predicatori. El spune că se bucură că adevărul lui Dumnezeu este predicat, și oamenii aud Evanghelia.
III. Trăirii Evangheliei (v27-v30)
Nu este de ajuns doar să predici Evanghelia, ci trebuie să și trăim după Evanghelie. Apostolul Pavel a predicat Cuvântul Domnului, dar l-a și trăit în totul, ca nu cumva să fie lepădat.( 1Cor.9:27). Când trăim Evanghelia, vom ave parte de:
1. Patimă(suferință) (v.29)
Când predici Evanghelia, pătimești și ești prigonit, dar când trăiești Cuvântul Domnului și vrei să-L respecți în totul, vei pătimi și vei fi prigonit din toate părțile. (2Tim.3:12).
Dar Cuvântul Domnului ne spune că este un har ca să pătimești pentru Domnul Isus (v29).
Cum, acesta este un har, să fii bătut, scuipat, omorat chiar? Dacă ne amintim ce spune Domnul Isus, că atunci când vom fi prigoniți din pricina Numelui Său, îi ferice de noi, căci răsplata noastră este mare în ceruri (Matei 5:11,12).
2. Luptă (v30)
Cine intră pe calea Domnului are de dus o luptă teribilă. Cu cine? Cu tot iadul, cu firea ta pământească, cu cei din jur, cu necredința. Cum spune și o strofă de cântare: „Pe calea îngustă e luptă, Plăceri deșărtăciuni pe ea nu-s, Nu-i împodobită, dar dreaptă, Și e bună căci duce în sus”
a) Lupta cu iadul (Efes.6:12)
Cum câștigăm lupta cu iadul?
Dacă ne îmbrăcăm cu toată armătura lui Dumnezeu (Efes.6:13-18)
-mijlocul încins cu adevărul
-îmbrăcați cu platoșa neprihănirii
-încălțați cu râvna Evangheliei
-să avem scutul credinței
-să purtăm pe cap, coiful mântuirii
-să fim tari în Scripturi
-să ne rugăm prin Duhul Sfânt
b) Lupta cu firea pământească (1Cor.9:24-27)
Cum câștig lupta cu firea pământească(trupul)
-răstignind-o (Gal.6:24)
-neîmplinindu-i poftele (Rom.13:14;1 Pet.2:11)
c) Lupta cu cei din jur (1Cor.15:32)
Pavel spune că s-a luptat cu fiarele în Efes, dar nu știm sigur la ce se referă când spune că a luptat cu fiarele. Cel mai plauzibil răspuns ar fi că s-a luptat cu oamenii răi. Pe Anticrist, Biblia îl numește fiară, deci poate că apostolul Pavel s-a lupat cu oamenii care sunt ca niște fiare de răi.
Cert este că avem de luptat cu cei din jur când trăim Evanghelia.
Cum câștigăm lupta cu cei din jur? Iubindu-i.
Scriptura spune să iubim pe vrășmașii noștri, să-i binecuvântăm, și să ne rugăm pentru ei (Matei 5:43-47). Și în altă parte ne spune să turnăm cărbuni aprinși pe capul celor care ne vor răul (Romani 12:17-21). Să biruim răul prin bine.
d) Lupta cu necredința (2Tim.4:7)
Pavel s-a luptat lupta cea bună a credinței. De aici reiese că duhul de îndoilă s-a luptat cu el toată viața lui. Dacă Pavel s-a luptat acestă luptă, oare noi nu avem aceași luptă de dus? Tot Pavel ne îndeamnă să ne luptăm lupta cea bună a credinței(1Tim.6:12), căci doar așa vom fi biruitori.
Cum câștigăm lupta cu necredința? Prin credință.
Dacă-L credem pe Dumnezeu pe Cuvânt, atunci vom birui duhul de necredință. Dumnezu a zis poporului Israel când i-a scos din Egipt, căi va duce în țara unde curge lapte și miere, dar se pare că ei n-au crezut Cuvântul lui Dumnezeu. Și atunci când nu crezi Cuvântul Domnului, î-L ispitești pe Dumnezeu. De aceea să-l credem pe Domnul pe Cuvânt, și vom fi biruitori.
IV. Vieții și a morții (v20-v26)
Când predici Evanghelia și o trăiești în viața ta, știi două lucruri:
1. Că dacă trăiești, trăiești pentru Domnul Isus (v21-26)
Cum arăți că trăiești pentru Dumnezeu?
-slujindu-i pe cei din jur
2. Dacă mori ești cu Domnul Isus (v22,v23)
Acesta este cel mai mare câștig pentru un creștin și cea mai mare nădejde, că după ce plecăm din lumea aceasta suntem cu Domnul și Mântuitorul nostru Isus Cristos.
Ca să fi după moarte cu Domnul Isus, trebuie să împlinești primul sub punct, adică să trăiești pentru Domnul în acestă viață. Pe un om îl verifici dacă este mântuit sau nu, cu o singură întrebare: Dacă mori unde ajungi, în cer sau în iad? Și îți dai seama ce fel de om îi după răspunsul pe care ți-l va da. Domnul să ne ajute să trăim pentru Domnul Isus în acest neam preacurvar și păcătos, și să î-L mărtuisim acestui neam stricat cum îl numește Însuși Domnul Isus. Amin!!!
UREZ BISERICII CREȘTINE UN AN NOU BINECUVANTAT FĂRĂ NICI O MODIFICARE MORALĂ ȘI SPIRITUALĂ PE CARE NE-AR PUTEA-O PROPUNE LUMEA! – REZIST! – REZISTĂ ȘI TU!!
Hillary Clinton, (atunci cand a fost) în calitate de candidat la președenția USA, confruntată cu incompatibilitatea dintre valorile iudeo-creștine pe care a fost întemeiată America și practica pruncuciderilor (avorturi) a declarat: “Biserica va trebui să-și modifice codul etic pentru a se acomoda noilor valori umaniste.”
DOAMNE VINDECĂ-NE DE RUTINA CARE NE UCIDE!!
Poate cineva să ia tăciuni în sân fără să i se aprindă hainele? (Prov. 6:27). Atunci de ce e numai cenuşă? De ce nu lucrăm ca pentru Domnul?
Cine ia cărbuni aprinși asupra sa se aprinde după cum spunea fratele Richard Wurmbran: „tot ce arunci în foc se preschimbă în foc”; cum se poate totuși să te atingi de cărbunii aprinși ai Scripturii și să nu te aprinzi și tu? Cum se poate să te atingi de cărbunii aprinși ai rugăciunii din prezența lui Dumnezeu și să nu te aprinzi și tu? Și cum se poate să spui că ești parte dintr-o Biserică vie și să nu fie nici o flacără sfântă care să ardă în tine? Dumnezeu este un foc mistuitor, iar noi afirmăm potrivit Scripturii că suntem ascunși „cu Hristos în Dumnezeu”, dar cum e posibil ca în noi să nu fie nici un foc care să ne mistuite pentru cauza Domnului? Nu-i așa că pare un non-sens?!
IER.20:7-9
- 7 M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat; ai* fost mai tare decât mine şi m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs**, toată lumea îşi bate joc de mine.
- 8 Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să* strig: „Silnicie şi apăsare!” Aşa încât Cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua.
- 9 Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!” iată că în inima mea este ca un foc* mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu** pot.
Predicatorilor le lipsește în predicile pe care le susțin acest foc lăuntric despre care vorbește Ieremia. E focul care te face să vorbești ceea ce trebuie vs.8. E focul care te face să vorbești ceea ce trebuie cu putere, cu stigăt, cu vervă, vs.8.
Dragul meu cititor, recunoști arzând în tine acest foc?
De curând am găsit pe internet o rugăciune non-comformistă pe care v-o supun atenției:
Doamne, ţine-ne turate motoarele! Pe cele noi, pe cele de ani de zile rodate. Pe cele stricate repară-le. Pune Tu în ele benzină. Şi dă-le foc! – spunea într-o meditație pastorul Nicolae Geantă.
Iar eu adaug: DOAMNE VINDECĂ-NE DE RUTINA CARE NE UCIDE!!
Diferenta dintre indoiala si necredinta.
Henry Drummond a spus despre îndoială următoarele: „Hristos a deosebit îndoiala de necredinţă. Îndoiala spune, « Nu pot să cred ». Pe când necredinţa spune, « Nu vreau să cred ». Îndoiala înseamnă sinceritate, pe când necredinţa înseamnă încăpăţânare”.
Nu vă îmbătați de vin, dimpotrivă, fiți plini de Duhul Sfânt – Zac Poonen
Nu vă îmbătați de vin, dimpotrivă, fiți plini de Duhul Sfânt – Zac Poonen
(Be Not Drunk With Wine But Be Filled With the Holy Spirit)
Este scris în Efeseni 5:18, „Nu vă îmbătați de vin. Dimpotrivă, fiți plini de Duhul Sfânt”. Observați două porunci aici. Prima dintre ele este: „Nu vă îmbătați de vin”. A doua este: „Fiți plini de Duh”.
De ce se întâmplă că, creștini care niciodată n-ar încălca prima poruncă de aici, n-o iau în serios pe cea de-a doua? Acesta este doar un exemplu al felului în care Satan ne orbește mințile față de adevărurile Scripturii. Cei mai mulți credincioși o consideră pe prima ca și poruncă („Nu te îmbăta”), dar pe a doua ca și sugestie („Fiți plini de Duh”)!! Dar ambele sunt porunci – și ambele sunt la fel de importante. Dacă este o chestiune serioasă să fii beat chiar și o dată într-un an, atunci este la fel de grav să nu fii plin de Duh chiar și o singură zi într-un an. Ai văzut lucrurile așa?
Verbul în Efeseni 5:18 este un verb la continuu – înseamnă „să continui să fii umplut” și nu „să fii umplut o dată”. Dacă am fost plini de Duh dimineața, trebuie să fim plini de Duhul Sfânt seara și în fiecare zi, în mod continuu. Cere-i lui Dumnezeu să te umple cu Duhul Său tot timpul. Astfel de oameni erau menționați în Fapte ca „bărbați și femei PLINI de Duhul Sfânt”.
Unul dintre semnele principale ale plinătății Duhului este o schimbare a felului în care vorbim. Limba noastră va deveni „o limbă de foc” (Fapte 2:3). Aceasta nu este „vorbirea în alte limbi”, ci „vorbirea în limba noastră maternă cu focul lui Dumnezeu de iubire și curăție”. Vorbirea noastră va deveni cerească. Observați accentul pe vorbirea noastră în aceste versete: „Fiți plini de Duh, vorbind între voi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, și cântând și aducând din toată inima laudă Domnului, mulțumind totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în numele Domnului nostru Isus Hristos” (Efes. 5:19,20). Duhul de mulțumire va înlocui duhul de bârfă, defăimare, amărăciune și mânie atunci când suntem plini de Duh. Toate versetele care urmează după Efeseni 5:18 sunt caracteristici ale oamenilor plini de Duh (de la 5:19 la 6:24). Se începe cu mulțumire și se continuă mai departe cu „supunerea unii față de alții” în biserică și în relațiile de acasă (Efes. 5:21 până la 6:9); și apoi cu „lupta cu forțele satanice și biruirea lor” (Efes. 6:11). Așadar, secretul umblării și luptei noastre creștine pe pământ este „să fim plini de Duhul Sfânt”.
Nu Îl putem lăuda pe Dumnezeu cum se cuvine dacă nu suntem plini de Duh. Nu putem fi soți și soții evlavioase fără a fi plini de Duh. Nu putem să ne creștem copiii cum trebuie fără a fi plini de Duh. Și nu putem birui forțele satanice fără a fi plini de Duh. Toate lucrurile din viața noastră de creștini depind de a fi plini de Duh.
În ceea ce privește căminul nostru, ni se spune aici despre trei relații – soți și soții (Efes. 5:22-33), copii și părinți (Efes. 6:1-4), și stăpâni și slujitori (Efes. 6:5-9). Această ultimă secțiune se aplică slujitorilor care lucrează în casele noastre precum și celor care lucrează într-un birou – ca funcționari ai unei companii sau ai guvernului, cu șefi deasupra noastră. Deci, aceste instrucțiuni ne spun cum trebuie să ne purtăm ca stăpâni și slujitori – acasă, sau într-un birou. Cu toții ne petrecem majoritatea timpului în două locuri – acasă și în biroul nostru. O persoană plină de Duhul Sfânt va manifesta Duhul lui Hristos acasă și la locul său de muncă. Numai cu acest Duh putem zidi trupul lui Hristos.
Când gânduri negre se framanta în launtrul meu…atunci Doamne, într-un chip hotărât de tine se naște o mângâiere…CREȘTINILOR RUGAȚI-VĂ!! – Elogiu adus rugăciunii!!
Mă ascund în brațele Tale, brațe ale rugăciunii, căci nimic nu mă împlinește mai mult decât respirația Ta în nările mele. Căci ce altceva este rugăciunea decât aerul parfumat al cerului dăruit vasului de pământ?!
Uneori singurătatea lăuntrică pe care o resimt datorită faptului că mă simt neînțeles, nesusținut, mușcă din mine ca și un lup înfometat din pradă. Sunt slab, atât de slab că orice vânt îmi îndoaie tulpina firavă, dar cu toate acestea sufletul meu e liniștit la gândul că sunt „slabul” Tău. Nimic nu este mai odihnitor decât a ști că în ciuda neputințelor mele aparțin unui Dumnezeu atotputernic care mă înțelege și mă primește. Și acum aș vrea să spun câteva cuvinte despre această certitudine că sunt ascuns cu Hristos în Dumnezeu. Să luăm de exemplu viața cotidiană; mediul în care trăim ne impune modul său de viață. Viața în munte cere alte condiții la care să te acomodezi decât viața de la câmpie. Pe când viața în sălbăticie este o neîncetată luptă de supraviețuire. Aceasta e lumea în care înotăm – o pădure tropicală sălbatică care adăpostește sub crengile ei atrăgătoare o mulțime de șerpi otrăvitori. Și totuși a fi în Hristos e ca și atunci când dispui de o imunitate inpenetrabilă pe care nici o otravă de basilic nu o poate neutraliza. Aceasta e realitatea care arată un suflet așezat în palmele lui Dumnezeu. Trăirea care gustă din aceiași respirație cu Dumnezeu – dar care nu își arogă dumnezeirea Lui în natura proprie ci doar în caracter – oferă certitudinea că aparțin lui Dumnezeu și nu acestei lumi. Într-un cuvânt această trăire duhovnicească se pronunță RELAȚIE.
Trăim într-un veac al relațiilor însă tragedia este le zidim strâmbe de parcă am fi niște constructori beți. Edificiul nostru nu are cum să reziste pentru că nu are substanță și pentru că mortarul folosit este cel al ambițiilor și egoismului personal. Cu adevărat ceea ce împlinește se numește RELAȚIE însă una care îți așează eul pe rugul arderii depline, care te aruncă în cenușa smereniei și care se înaltă drept către cer prin mijloacele harului iar nu prin bârnele slabe și neputincioase ale faptelor mele bune.
Mă ascund deci în brațele Tale Doamne căci vreau să respir aerul pe care pământul nu-l posedă, lumea nu-l are și fără de care viața mea s-ar stinge irecuperabil pierdută în focul gheenei.
Creștinilor, RUGAȚI-VĂ!
