Nevoia de… o (Primă)vară…
de Nica Ionel
Final de Martie, inceput de Aprilie. Primăvară.
E cald afară dar încă e rece în noi. Înfrigurați până peste cap de toate provocarile vieții uzuale ne risipim răbdarea în eforturi mici dar repetate excesiv. Probabil asta ne enervează cel mai tare.
E cald afară și uneori aceasta căldură ne atinge și pe noi. În colțul buzelor ne trădează un zâmbet ușor și fugar…totuși e primăvară…
Ce mi-ai putea da Doamne, primăvara asta? Ce spune Cartea Ta despre primăvară…?
Zaharia 10:1 Cereţi de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară.
Primăvara e timpul:
- conștientizării nevoii tale…
- e timpul rugăciunii (cum ți-ai putea închipui un sezon al vieții în care să neglijezi rugăciunea?!)
- e timpul dependenței de Dumnezeu – să cerem de la El, adică să depindem de El…
- e timpul să plouă…
Cu adevărat ce tristă ar fi Primăvara fără stropii agitați și grăbiți ai ploilor care împrospătează întreaga natură… Adică vrei să ne spui că depindem de Tine până la stropul de ploaie, până la bobul de grâu (ce-ar s-ar fi făcut evreii fără această ploaie pentru semănături și recolte?!)
Conștientizează-ți nevoia! Conștientizează-ți Primăvara!
Și chiar dacă afară ar fi toamnă sau iarnă – oricum viața noastră va ajunge aceste anotimpuri biologic vorbind – deci chiar dacă un calendar pe perete ți-ar spune că nu e Primăvară, în tine și în mine, Primăvara trebuie să fie la ea acasă, tot timpul! Și asta, indiferent de toamna sau iarna calendaristică ori biologică.
Și reiau etapele Primăverii spirituale:
- conștientizarea nevoii tale…
- timpul rugăciunii (cum ți-ai putea închipui un sezon al vieții în care să neglijezi rugăciunea?!)
- timpul dependenței de Dumnezeu – să cerem de la El, adică să depindem de El…
- e timpul să plouă…
E cald afară. Mai fă Doamne cald și în noi. Adică, fă o Primăvară! Adică… fă să ne plouă în suflet prezența Ta…
Gândul zilei!
PRIVIŢI MEREU ÎN SUS!
Dar cînd a văzut că vîntul era tare, s-a temut. Matei 14:30
Mai demult, cînd oamenii traversau America călare pe cai, o ceată de exploratori ai noului continent ajunsese la rîul Susquehanna. Era primăvară, şi apele rîului erau învolburate şi adînci. Analizînd situaţia, au decis să treacă de partea cealaltă în ciuda inundaţiei. În timp ce caii treceau vadul spre inima rîului, unul dintre călăreţi a fost aproape copleşit de ameţeală. Privind la apele învolburate ce-l înconjurau din toate părţile, a început să se clatine în şa. Colegul său care a observat pericolul – temîndu-se că va cădea de pe cal – a strigat: „Uită-te sus, omule! Priveşte în sus!” Călăreţul îngrozit, a executat comanda, regăsindu-şi echilibrul.
Gandul zilei SALVAREA CELOR PIERDUȚI!
Gândul zilei!
SALVAREA CELOR PIERDUŢI
M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mîntuiesc pe unii din ei.
1Corinteni 9:22
Evanghelistul D.L. Moody obişnuia să povestească despre un tablou care l-a impresionat deosebit de mult. Era portretul unei femei care apuca o cruce cu amîndouă mîinile în timpul salvării ei dintr-o mare furtunoasă. Moody a continuat să relateze că această imagine şi-a pierdut pentru el din profunzimea impresiei atunci cînd a văzut o altă pictură mai tîrziu. A doua avea acelaşi subiect, salvarea unei femei din valurile dezlănţuite. Dar în timp ce femeia se agăţa cu o mînă de cruce, cu cealaltă ajuta la salvarea altei persoane din valuri.
Insetat de Dumnezeu!
de Nica Ionel
Setos de Tine, imi cer vigoare la altarul rugăciunii și astept prospețimea harului în fiecare celulă a vieții mele. Am devenit mai obosit cu un an, si cu siguranță puțin mai bătrân. Mă întreb dacă am devenit și puțin mai puțin creștin.
La împărțirea de versete în ultima zi a anului, am extras un verset care îndeamnă la rugăciune stăruitoare. Deci nu pot zice altceva decât „Doamne fă-mă setos de Tine”!
Când ți-e sete, Dumnezeu e Izvorul care te răcorește, când ți-e foame e hrana care te satură iar când te simți singur e Compania și Prietenul care te face să zâmbești.
În 2019 aș vrea să rămân mai insetat de Dumnezeu decât de cele mai naturale lucruri din viața unui om.
Însetează-mă Doamne după Tine ca să nu fiu însetat după nimicuri!
Setos de Tine, îmi cer vigoarea la altarul rugăcinii…
Mergi pe calea Lui!
Am spus: „Lasă-mă să merg la câmp“
Dumnezeu a spus: „Nu, mergi la oraş“
Am spus: „Dar nu sunt flori acolo“
El a spus: „Nu sunt flori, dar e o cunună“.
Am spus: „Dar cerul este întunecat,
E numai zgomot şi agitaţie“
Dar El plângea în timp ce mă trimitea înapoi,
„E mai mult“, a spus El, „e păcat“.
Am spus: „Dar aerul e greu,
Şi ceaţa învăluie soarele“
El a răspuns: „Totuşi sufletele sunt bolnave,
Şi lucrarea ta încă nu s-a terminat“.
Am spus: „Îmi va lipsi lumina,
Şi prietenii spun că-mi vor simţi lipsa“
El mi-a răspuns: „Alege în seara asta,
Dacă să-ţi simt Eu lipsa, sau ei“.
Am cerut să mi se dea timp;
El a spus: „E greu să te decizi?
Nu va părea deloc greu în cer
Să fi călcat pe urmele paşilor Îndrumătorului tău“.
Am aruncat o privire spre câmp,
Apoi mi-am îndreptat faţa spre oraş;
El a spus: „Copilul meu, te predai?
Vei lăsa tu florile pentru cunună?“
Atunci mâna mea a mers în a Lui,
Şi El a venit în inima mea;
Şi acum merg într-o lumină divină,
Pe calea la care mi-era frică să mă uit.
George MacDonald.
1 DECEMBRIE – gânduri practice pentru creștini! (cu iz de istorie elementară)
ISTORIE
–––––––––––––––
Marea Unire din 1918 a fost procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în anul 1918 în cuprinsul aceluiași stat național, România. Etape preliminare au fost Mica Unire din 1859 a Țării Moldovei cu Țara Românească și dobândirea independenței în urma războiului din 1877-1878, pe fondul renașterii naționale a românilor în parcursul secolului al XIX-lea.
Unirea Basarabiei, a Bucovinei și, în cele din urmă, a Transilvaniei cu Regatul României (așa-zisul Vechi Regat) a dus la constituirea României Mari.
–––––––––––––––
Ce putem invata in mod practic din Evenimentul devenit istorie si acum sarbatoare nationala la data de 1 Decembrie?
Fara alte cosmetizări vă propun un scenariu practic:
1. Sa luptam pentru principii nobile.
- cei care au infaptuit marea unire au avut in minte un ideal, au fost oameni ai principiului nobil. Un crestin e chemat să lupte lupta cea buna si sa tina invataturile Scripturii.
2. Sa urmărim unitatea.
Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918 decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. (aplauze frenetice. Trăiască România Mare! Lumea se scoală în picioare, mâinile se ridică. Ora e punct 12)
„Trăiască România Mare!“ (aplauze nesfârșite)
Despre noi creștinii:
Scriptura spune sa urmarim cu toti pacea si sfintirea fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul.
De asemenea suntem indemnati șă fim uniti in chip desavârșit intr-un gând și o simțire!
3. Sa nu asteptam aplauze pentru efortul depus.
Cei care au infaptuit ROMANIA MARE au sfârșit in inchisorile comuniste de mai tarziu. Platoul Românilor din Alba Iulia era ticsit de intelectuali de marcă pe 1 decembrie 1918, când a fost citită rezoluţia unirii Transilvaniei cu România: Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Iuliu Hossu, Emil Haţieganu, Ştefan Cicio Pop, Vasile Goldiş, Aurel Vlad, Iosif Jumanca, Ion Flueraş, pentru a enumera numai câţiva. Cu menţiunea că, pentru început, i-am ales pe aceia care, după ce au ajuns premieri şi miniştri în România pe care ei înşişi au construit-o, au trăit să vadă ce s-a ales de toate eforturile lor. Au văzut faţa celui mai odios dintre războaie, au văzut cum România Mare dispărea la două decenii de la facere, au văzut cum lumea în care ei crezuseră şi pe care o apăraseră cădea la picioarele unui regim nou, impus de la Răsărit. S-au văzut izolaţi, într-o altă ţară decât cea pe care şi-o închipuiseră la 1918 şi au sfârşit între zidurile reci şi umezi ale închisorilor comuniste.
(Citeste mai mult: adev.ro/pbfwq9)
Mă întorc spre segmentul pe care il reprezint și mă adresez acum fraților mei creștini:
Niciodată lumea nu va aplauda un creștin autentic, însă Dumnezeu il va răsplăti. Să continuam să îl slujim pe Domnul chiar dacă reacțiile celor din jur nu sunt cele sperate de noi. Va veni o zi a rasplătirii în cer.
4. Să ne investim viața pentru binele altora.
1 Decembrie e despre binele tuturor Romanilor. Cine a luptat pentru o Romanie Mare a luptat pentru un bine comun. Pune-ti viața in slujba semenilor, slujindu-L astfel pe Hristos.
5. Să sărbătorim ceea ce am trăit si invers: să trăim ceea ce am sărbătorit!
1 DECEMBRIE E SĂRBĂTOAREA tuturor românilor! Insă românii sunt chemati nu doar să sarbătorească ci să si trăiasca acea coeziune pe care o celebrează.
Creștinule, precum România celebrează ceea ce a trăit, trăiește-ți sărbătorile înainte de a le sărbători și apoi serbează-le in spiritul si atmosfera onestului, autenticului si a sufletului smerit.
TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE!
TRĂIASCĂ CRESTINISMUL AUTENTIC!
GÂNDUL ZILEI
(de Nica Ionel)
(Luca 19)
EL A VENIT CA SA RĂMÂNĂ…
Îl cheamă Zacheu. E un om mare, are o funcție, oameni in subordine și o avere considerabila. Totuși astăzi se simte mic și poate e prima data după multă vreme când începe sa aibă simțiri corecte despre sine…
Caută cu privirea o Persoana, însă contactul vizual nu poate fi realizat din cauza celorlalți și apoi din cauza sa…e prea mic pt a vedea dincolo de zidul mulțimii… Tu de ce nu îl poți vedea uneori pe Hristos? Ce ziduri te împiedica pe tine?!
Apare un copac și deja Zacheu e sus dar imediat e deja înapoi jos, Hristos îl chemase jos… Întâlnirea cu Hristos nu înseamnă sa te urci ci sa te cobori! Cu asta se începe creștinismul… cu o coborâre! Hristos a coborât din cer intr/un pântec de fecioara umila, apoi intr-o iesle sărăcăcioasă! Zacheu a coborât din dud și mai târziu a coborât din corupție sau mai bine zis a coborât corupția din el! Tu de unde trebuie sa cobori?
Vocea Cereasca încă răsuna in urechile acestui fiu al lui Avraam: “ astăzi trebuie sa rămân”! Unde a zis ca rămâne?! “IN CASA TA!”
Hristos nu vrea sa fie doar in client sau turist care trece prin viața ta in sezonul acela dificil… El trebuie sa rămână… Adica trebuie sa devină proprietar… Apropo, i-ai predat cheile? Casa ta e a Lui! Viața ta e al Lui!
Nu uita: El trebuie sa rămână! Adica orice altceva trebuie sa plece! El a venit ca sa rămână!
Zacheu, Isus te așteaptă! Vrea sa rămână… și vrea astăzi!
Starea apostolului
(Filipeni cap.1:1-30)
de Florin Goiti.
Fiecare om de pe acest pământ are anumite stări provocate de anumite persoane sau anumite lucruri. Însă aș vrea să vedem și stările pe care le-a avut și apostolul Pavel. Stările apostolului Pavel au fost din pricina:
I. Bisericii (v1-11)
Stare apostolului Pavel din pricina bisericii din Filipi era de:
1. Mulțumire (v3)
Pavel era mulțumit de biserica din Filipi, și cu siguranță și biserica era mulțumită de ceace făcea el pentru ea. Tot așa și noi trebuie să fim mulțumiți de cei din jurul nostru, și binențeles și să îi mulțumim pe cei de lângă noi. Indiferent de cum sunt frații noștri, noi trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru ei. „Prieteni se fac, dar frații ți dă Domnul”.
2. Rugăciune (4,5,9,10,11)
Cum se ruga apostolul Pavel pentru biserică?
– cu bucurie (v4)
Un exemplu pe care trebuie să-l luăm de la apostolul Pavel este acesta, de a ne ruga pentru frați, cu bucurie. De multe ori ne rugăm așa de greu și pentru noi sau cei din casa noastră, ce să mai zic de cei din adunare sau cei din lume. Să nu uităm că: „Cele mai importante lupte se câștigă pe genunchi”.
Pentru ce se ruga apostolul Pavel?
– Pentru creștere spirituală (v9-v11)
Ne mirăm de multe ori, de ce bisericile sunt așa de slabe, fără putere, copilărești? Dar întrebarea este, cât timp ne rugăm noi pentru biserica unde ne-a pus Dumnezeu?
3. Siguranță (v6)
– Apostolul Pavel era sigur că lucrarea pe care a început-o Dumnezeu în biserica din Filipi, o va duce la bun sfârșit.
4. Dragoste (v8)
Apostolul Pavel iubea biserica din Filipi. El îi iubea pe toți, nu făcea diferențe între frați, și poate unii l-au întristat și i-au dat motive ca să nu-i mai iubească, dar vedem că el i-a iubit pe toți cu o dragoste nespusă.
II. Predicării Evangheliei (v12-v19)
Pentru că apostolul Pavel a predicat Evanghelia Domnului Isus, și a împărtășit adevărul lui Dumnezeu, a fost:
1. Prigonit (v12-v17)
Atunci când predici Cuvântul lui Dumnezeu așa cum este El, vei fi prigonit de aceea care nu suportă învățăturile Domnului.
Scriptura spune clar, că în zilele din urmă oamenii nu vor mai suporta învățătura sănătoasă, și își vor da învățători după plăcerile lor(2Tim.4:3,4)
2. Bucuros (v18,v19)
Unii spune Pavel, că predicau Evanghelia din dragoste ca să înainteze lucrarea Domnului, dar alții predicau din duh de ceartă. Dar vedem că lui Pavel nu-i pasă de lucrul acesta, chiar dacă lui îi făcea rău acea categorie de predicatori. El spune că se bucură că adevărul lui Dumnezeu este predicat, și oamenii aud Evanghelia.
III. Trăirii Evangheliei (v27-v30)
Nu este de ajuns doar să predici Evanghelia, ci trebuie să și trăim după Evanghelie. Apostolul Pavel a predicat Cuvântul Domnului, dar l-a și trăit în totul, ca nu cumva să fie lepădat.( 1Cor.9:27). Când trăim Evanghelia, vom ave parte de:
1. Patimă(suferință) (v.29)
Când predici Evanghelia, pătimești și ești prigonit, dar când trăiești Cuvântul Domnului și vrei să-L respecți în totul, vei pătimi și vei fi prigonit din toate părțile. (2Tim.3:12).
Dar Cuvântul Domnului ne spune că este un har ca să pătimești pentru Domnul Isus (v29).
Cum, acesta este un har, să fii bătut, scuipat, omorat chiar? Dacă ne amintim ce spune Domnul Isus, că atunci când vom fi prigoniți din pricina Numelui Său, îi ferice de noi, căci răsplata noastră este mare în ceruri (Matei 5:11,12).
2. Luptă (v30)
Cine intră pe calea Domnului are de dus o luptă teribilă. Cu cine? Cu tot iadul, cu firea ta pământească, cu cei din jur, cu necredința. Cum spune și o strofă de cântare: „Pe calea îngustă e luptă, Plăceri deșărtăciuni pe ea nu-s, Nu-i împodobită, dar dreaptă, Și e bună căci duce în sus”
a) Lupta cu iadul (Efes.6:12)
Cum câștigăm lupta cu iadul?
Dacă ne îmbrăcăm cu toată armătura lui Dumnezeu (Efes.6:13-18)
-mijlocul încins cu adevărul
-îmbrăcați cu platoșa neprihănirii
-încălțați cu râvna Evangheliei
-să avem scutul credinței
-să purtăm pe cap, coiful mântuirii
-să fim tari în Scripturi
-să ne rugăm prin Duhul Sfânt
b) Lupta cu firea pământească (1Cor.9:24-27)
Cum câștig lupta cu firea pământească(trupul)
-răstignind-o (Gal.6:24)
-neîmplinindu-i poftele (Rom.13:14;1 Pet.2:11)
c) Lupta cu cei din jur (1Cor.15:32)
Pavel spune că s-a luptat cu fiarele în Efes, dar nu știm sigur la ce se referă când spune că a luptat cu fiarele. Cel mai plauzibil răspuns ar fi că s-a luptat cu oamenii răi. Pe Anticrist, Biblia îl numește fiară, deci poate că apostolul Pavel s-a lupat cu oamenii care sunt ca niște fiare de răi.
Cert este că avem de luptat cu cei din jur când trăim Evanghelia.
Cum câștigăm lupta cu cei din jur? Iubindu-i.
Scriptura spune să iubim pe vrășmașii noștri, să-i binecuvântăm, și să ne rugăm pentru ei (Matei 5:43-47). Și în altă parte ne spune să turnăm cărbuni aprinși pe capul celor care ne vor răul (Romani 12:17-21). Să biruim răul prin bine.
d) Lupta cu necredința (2Tim.4:7)
Pavel s-a luptat lupta cea bună a credinței. De aici reiese că duhul de îndoilă s-a luptat cu el toată viața lui. Dacă Pavel s-a luptat acestă luptă, oare noi nu avem aceași luptă de dus? Tot Pavel ne îndeamnă să ne luptăm lupta cea bună a credinței(1Tim.6:12), căci doar așa vom fi biruitori.
Cum câștigăm lupta cu necredința? Prin credință.
Dacă-L credem pe Dumnezeu pe Cuvânt, atunci vom birui duhul de necredință. Dumnezu a zis poporului Israel când i-a scos din Egipt, căi va duce în țara unde curge lapte și miere, dar se pare că ei n-au crezut Cuvântul lui Dumnezeu. Și atunci când nu crezi Cuvântul Domnului, î-L ispitești pe Dumnezeu. De aceea să-l credem pe Domnul pe Cuvânt, și vom fi biruitori.
IV. Vieții și a morții (v20-v26)
Când predici Evanghelia și o trăiești în viața ta, știi două lucruri:
1. Că dacă trăiești, trăiești pentru Domnul Isus (v21-26)
Cum arăți că trăiești pentru Dumnezeu?
-slujindu-i pe cei din jur
2. Dacă mori ești cu Domnul Isus (v22,v23)
Acesta este cel mai mare câștig pentru un creștin și cea mai mare nădejde, că după ce plecăm din lumea aceasta suntem cu Domnul și Mântuitorul nostru Isus Cristos.
Ca să fi după moarte cu Domnul Isus, trebuie să împlinești primul sub punct, adică să trăiești pentru Domnul în acestă viață. Pe un om îl verifici dacă este mântuit sau nu, cu o singură întrebare: Dacă mori unde ajungi, în cer sau în iad? Și îți dai seama ce fel de om îi după răspunsul pe care ți-l va da. Domnul să ne ajute să trăim pentru Domnul Isus în acest neam preacurvar și păcătos, și să î-L mărtuisim acestui neam stricat cum îl numește Însuși Domnul Isus. Amin!!!
UREZ BISERICII CREȘTINE UN AN NOU BINECUVANTAT FĂRĂ NICI O MODIFICARE MORALĂ ȘI SPIRITUALĂ PE CARE NE-AR PUTEA-O PROPUNE LUMEA! – REZIST! – REZISTĂ ȘI TU!!
Hillary Clinton, (atunci cand a fost) în calitate de candidat la președenția USA, confruntată cu incompatibilitatea dintre valorile iudeo-creștine pe care a fost întemeiată America și practica pruncuciderilor (avorturi) a declarat: “Biserica va trebui să-și modifice codul etic pentru a se acomoda noilor valori umaniste.”
DOAMNE VINDECĂ-NE DE RUTINA CARE NE UCIDE!!
Poate cineva să ia tăciuni în sân fără să i se aprindă hainele? (Prov. 6:27). Atunci de ce e numai cenuşă? De ce nu lucrăm ca pentru Domnul?
Cine ia cărbuni aprinși asupra sa se aprinde după cum spunea fratele Richard Wurmbran: „tot ce arunci în foc se preschimbă în foc”; cum se poate totuși să te atingi de cărbunii aprinși ai Scripturii și să nu te aprinzi și tu? Cum se poate să te atingi de cărbunii aprinși ai rugăciunii din prezența lui Dumnezeu și să nu te aprinzi și tu? Și cum se poate să spui că ești parte dintr-o Biserică vie și să nu fie nici o flacără sfântă care să ardă în tine? Dumnezeu este un foc mistuitor, iar noi afirmăm potrivit Scripturii că suntem ascunși „cu Hristos în Dumnezeu”, dar cum e posibil ca în noi să nu fie nici un foc care să ne mistuite pentru cauza Domnului? Nu-i așa că pare un non-sens?!
IER.20:7-9
- 7 M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat; ai* fost mai tare decât mine şi m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs**, toată lumea îşi bate joc de mine.
- 8 Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să* strig: „Silnicie şi apăsare!” Aşa încât Cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua.
- 9 Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!” iată că în inima mea este ca un foc* mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu** pot.
Predicatorilor le lipsește în predicile pe care le susțin acest foc lăuntric despre care vorbește Ieremia. E focul care te face să vorbești ceea ce trebuie vs.8. E focul care te face să vorbești ceea ce trebuie cu putere, cu stigăt, cu vervă, vs.8.
Dragul meu cititor, recunoști arzând în tine acest foc?
De curând am găsit pe internet o rugăciune non-comformistă pe care v-o supun atenției:
Doamne, ţine-ne turate motoarele! Pe cele noi, pe cele de ani de zile rodate. Pe cele stricate repară-le. Pune Tu în ele benzină. Şi dă-le foc! – spunea într-o meditație pastorul Nicolae Geantă.
Iar eu adaug: DOAMNE VINDECĂ-NE DE RUTINA CARE NE UCIDE!!
