Biografie – Ionel Nica (scrisă la cerere)

Ion Ilie Nica, se naște la data de 02 Octombrie 1986 în Reșița. Domiciliat în localitatea Obreja, Caras-Severin, crește în familia oamenilor simpli Ion și Ioana Nica. De mic este dus la Biserica Ortodoxă din localitate unde începe pentru o perioadă să frecventeze repetițiile corului și mai apoi  toate evanghelizările susținute de Biserica Ortodoxă, în cadrul cărora recită poezii. 

Urmează cursurile școlii din localitate apoi continuă pregătirea și echiparea educațională din cadrul Grupului Școlar Tehnologic Construcții Mașini, Caransebeș.

Se menționează că fratele Ionel Nica a fost dintotdeauna o fire liniștită și contemplativă, fiind atras încă de timpuriu de Biserică.

Undeva în jurul vârstei de 10 ani începe să compună poezii, pasiune și îndeletnicire căreia îi dă curs și în timpul prezent.

În anul 2000 începe să frecventeze Biserica Baptistă din localitatea natală, participă în vara aceluiași an, la o tabără creștină și de asemenea începe să participe la întâlnirile de tineret ale bisericii, de peste săptămână.

În Ianuarie 2002, seară de seară e prezent la întâlnirile de evanghelizare ale Bisericii Creștine „NĂDEJDEA”, Obreja. În acest context inima sa se topește sub flacăra cercetării lui Dumnezeu și în momentul chemarii în față la final de evanghelizare, alege în mod public, calea pocăinței. Pe atunci era în clasa a 9-a.

Imediat se observă schimbarea acestuia în mijlocul colectivului de colegi, fratele devenind de acum un evanghelist în locul unde l-a așezat Dumnezu. Se folosește de fiecare prilej și îl mărturisește pe Mîntuitorul prin diferite modalități.

Legămîntul cu Dumnezeu în apa botezului se concretizează la data de 26 Mai 2002, avândul ca botezător și de aici înainte ca păstor și părinte sufletesc pe fratela Petru Găină. Numărul celor botezați a fost de 12 persoane.

Începe să fie tot mai implicat în viața și activitatea Bisericii locale, se integrează la cor, la tineret și se simte atras de perspectiva consolidării domeniului doctrinar din viața personală; astfel frecventează cursurile biblice ale Colegiului Biblic Caransebeș și cursurile din cadrul studiului biblic inductiv de la Surduc, Precept Ministries. Nu trece mult timp și începe să dea îndemnuri la ora de rugăciune iar ulterior să predice în adunarea locală și în bisericile baptiste din împrejurimi.

În 2005 inițiază desfășurarea de tabere creștine de zi pentru copii și adolescenți pe raza localității, lucrare care a continuat până în timpul de față. Inițial taberele țin trei zile, și la început, se organizează mai mult prin credință, banii pentru cele necesare venind din donații. Numărul de vârf al participanților atinge cifra de 100. 

În toamna anului 2007, sub coordonarea și binecuvîntarea Bisericii locale începe cursurile pregătirii sale teologice din cadrul Institutului Teologic Baptist din București, secția teologie pastorală.

Evoluția fratelui în acest timp rămâne sub providența lui Dumnezeu, astfel  că fratele Mircu Ion, plecat din Obreja și stabilit în America îi sponsorizează toate taxele de școlarizare. Încă din primul an este apreciat de biserici și dezvoltă o relație de prietenie cu fratele Nelu Socaciu și cu Bisericile unde acesta e implicat și slujește. 

Efectuează practici în diferite biserici din București și din țară.

Anul 2011 promovează și finaliează cursurile Institutului, având ca teză de licență „SLUJIREA PASTORALĂ – ECHILIBRUL DINTRE VIAȚA DE BISERICĂ ȘI VIAȚA DE FAMILIE ” – lucrare susținută avându-l de coordonator pe dr. Samuiel Bâlc. 

În data de 26 August 2012 are loc cununia religioasă și civilă cu sora Miu Iulia, proaspătă studentă pe atunci la Facultatea de Sociologie și Psihologie, specializarea Științele Educației. 

Potrivit cu îndemnul Mântuitorului „rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui…”, ziua de 11 noiembrie 2012, pentru Biserica Domnului din Obreja a fost ca o zi a răspunsului la rugăciune și o zi de sărbătoare în cadrul căreia fratele Nica Ionel, absolvent al Institutului Teologic Baptist din București a fost ordinat ca pastor al Bisericii Baptiste din loc.

Cu ocazia acestui eveniment au participat frații păstori: Mihai Mihuț, Găină Petru, Dănilă Mihăiță și Giuroniu Marius. Închinarea prin cântare cu ocazia acestui prilej de sărbătoare a fost susținută de corul bisericii locale iar mesajul principal i-a revenit fratelui Mihai Mihuț, președinte al Comunității Caraș-Severin. Din partea oficialităților, au fost prezenți domnul primar al localității Obreja împreună cu doi consilieri cât și domnul primar din localitatea Marga. Serviciul de ordinare al fratelui Nica Ionel s-a încheiat la demisolul Bisericii unde toți participanții s-au bucurat de o frumoasă părtășie frățească.

Este implicat în lucrarea de pastorație pentru un an și la Biserica Creștină Baptistă din Băuțar, lucrare pe care a avut harul să o sprijinească prin mesajele și slujirea sa.

Obreja.

E implicat în lucrarea cu adolescenții din Biserică , se implică la orele de religie ale bisericii, demarează activități de implicare în viața cetății printre care amintim, campania de colectare a gunoaielor cu tinerii și apoi cu copiii bisericii „O inimă curată, o localitate curată”; desfășurarea unui parteneriat cu IREA și dezvoltă implicarea Bisericii locale în lucrarea de misiune.

Actualmente este tatăl a doi copii minunați, Nica Rut-Edeline și Nica Levi Așer. De un real sprijin îi este și rămâne soția acestuia, sora Iulia Miu Nica.

SOLI DEO GLORIA !

VALOAREA DE NEEGALAT A CREȘTINISMULUI

Petre Ţuţea: „Eu sunt român de meserie” | Doxologia

Creştinismul nu e depăşit în istorie de nimic. Totul se poate numi până la Hristos preistorie, inclusiv grecii şi romanii, cu Platon cu tot. E un băieţel… Eu cunosc filozofia greacă foarte bine: nu m‑am mântuit cu ea în nici un fel. E mai mântuitoare o rugăciune într‑o biserică din Găeşti, decât Platon.

PETRE ȚUȚEA

E COMPLICAT (comedie)

E COMPLICAT_!

de Ionel Nica

Plouă.

E o ploaie stupidă și insistentă. Pentru mine e un factor derutant si usor melancolic. Șirile anunța cod de grindină și furtuni iar ploaia asta e când mai vijelioasă când mai domoală, precum viața in iureșul și calmul cu care vine peste mine și eu peste ea. Aprind laptopul avand aspirații tainice spre ceva ilustru si artistic – evident a ințelege ființa umană e unul din lucrurile cele mai sisifice chiar daca e vorba și de propria persoană, altminteri nu ar fi aparut acest dicton: „cunoaste-te pe tine însuți”.

Deci armatele de picături căzute din ciurul inaltului lovesc cu patimă țiglele și ferestrele, iar eu în fața monitorului încerc să articulez câteva litere în programul de scris.

Vântul e mesagerul dezordinei și al naturii supărate, și interesant că natura răscolită de vânt imi vorbeste despre dezordinea omului interior în care adeseori ne complacem să trăim. Însă așa cum întreaga creație își păstreaza tăria în ciuda furtunilor care o seceră cu furie, îmi spun că și destinul nostru e la fel: în ciuda vicisitudinilor și tuturor răscolirilor lăuntrice, trebuie numaidecât să răzbim și să ne regăsim echilibrul.

E vorba așadar de o zi ploioasă în care nu prea iți vine să faci nimic.

Dezordine.

Dezordinea din interiorul casei reflecta dezordinea din mintea și poate viața mea.

Stop. Cineva sună.

Off telefonul sună în momentele cele mai penibile, uneori.

  • Alo, da…
  • George, sunt Tică și am nevoie de ajutorul tău… Te rog omule, știu că mă pot baza pe tine….

Și uite așa a început totul…

Cu nervii întinși la maxim aștept taxiul din fața poștei. Umbrela mea abia mai rezistă vremii de afară. Ma simt ud și inconfortabil atât pe  dinafară cât și pe dinăuntru.

Ce ti-e și  Tică ăsta, mă roagă să îi ridic un pachet de la poștă pe motiv că el e plecat din oraș, iar funcționara nu vrea să mi-l predea nici în ruptul capului. Degeaba îi arăt poza cărtii de identitate a lui Tică; cică e obligatoriu să vină el. Am venit degeaba, ei dar asta nu e tot pentru că de cum ies pe usa poștei, o pală de vânt cuplată cu neatentia mea, reușesc să trântească cu putere ușa instituției și geamul cedează în mii de bucățele la picioarele noastre. Acum să vezi isterie și scandal. Și auzi tupeu din partea dumneaei:

  • Să plătești numaidecât!
  • Nici vorbă, a fost un accident!

Să mă ia de piept nu alta, abia m-am smuls din toată această tărășenie luînd-o la picior că de după colțul clădirii, pe care recunosc că l-am căutat ca pe un refugiu cât pe ce să calc peste doi câini maidanezi încolăciți unul în altul sub streașina Poștei. Si  de aici e lesne de imaginat ce a urmat, lătrate haotice și întepătoare și o bucată de pantalon spartă.

Eu îl pomenesc pe Tică punându-l în propoziții nu tocmai cumsecade si sun după taxiul despre care tocmai v-am pomenit. Dar și de aici înainte nenorocul a urcat în acel taxi împreună cu mine.

Nu am mers mai mult de 8 km și la destinație mi-a cerut o sumă exorbitantă. Un rechin. Nici în ruptul capului nu accept să platesc suma asta așa că omul își cotrobăie prin partea laterală a masinii după o bâtă. O iau la sănătoasa gândindu-mă la Forest Gump. Rușinoasă dar sănătoasă – mă gândesc.

Sună telefonul. Deci cum să vă spun, eu alergam și sună telefonul… verific și văd apelantul, e Tică…Nu îi răspund pentru că nu pot momentan și nici nu vrea să imi stric o prietenie mai veche. Clipa asta de neatenție – cât am verificat mobilul – m-a costat într-un mod usturător. Nu aveam cum să observ că tocmai pășeam peste o gură de canal cu un capac sărit la o buză. Piciorul mi-a fugit înăuntru și capacul cu pricina mi-a venit peste picior. Nu vă mai zic ce julitură de toată isprava apăru pe piciorul meu. Nu am avut timp să o verific decât mai tarziu pentru că momentan încai l aveam în spate pe taximetristul cu bâta, care văzându-mă la ananghie prinse curaj în a mă urmări.

Într-un  final ajung acasă, mă spăl pe mâini și imi schimb hainele. Julitura de la picior începe să usture cumplit.

Sună telefonul, deja acum fierb și mă gîndesc la Tica. Sigur mă sună din nou să se asigure că am ridicat acel afurisit de colet. Să vezi ce fac cu el…

O să-i spun vre-o două de toată ”frumusețea”. Surpriză însă, la telefon e o mătușă din alt oraș. Oftez și răspund, calmându-mă treptat dar repede…

-Alo da…

Ce mi-a spus însă a fost palma finală peste obraz care trebuia să încheie –sau poate doar să continue –  toată această tevatură din această zi ploioasă. Îmi spune dânsa că mi-a trimis un pachet la poștă și că azi ar ajunge si să merg să îl ridic… Da, v-ati prins e vorba de poșta cu pricina…

Îi multumesc frumos și ii spun că e complicat…Închid frustrat…

Sună Tică…

1 DECEMBRIE – gânduri practice pentru creștini! (cu iz de istorie elementară)

ISTORIE

–––––––––––––––

Marea Unire din 1918 a fost procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în anul 1918 în cuprinsul aceluiași stat național, România. Etape preliminare au fost Mica Unire din 1859 a Țării Moldovei cu Țara Românească și dobândirea independenței în urma războiului din 1877-1878, pe fondul renașterii naționale a românilor în parcursul secolului al XIX-lea.

Unirea Basarabieia Bucovinei și, în cele din urmă, a Transilvaniei cu Regatul României (așa-zisul Vechi Regat) a dus la constituirea României Mari.

–––––––––––––––

Ce putem invata in mod practic din Evenimentul devenit istorie si acum sarbatoare nationala la data de 1 Decembrie?

Fara alte cosmetizări vă propun un scenariu practic:

1. Sa luptam pentru principii nobile.

  • cei care au infaptuit marea unire au avut in minte un ideal, au fost oameni ai principiului nobil. Un crestin e chemat să lupte lupta cea buna si sa tina invataturile Scripturii.

2. Sa urmărim unitatea.

Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918 decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. (aplauze frenetice. Trăiască România Mare! Lumea se scoală în picioare, mâinile se ridică. Ora e punct 12)

„Trăiască România Mare!“ (aplauze nesfârșite)

(https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum-s-a-facut-romania-mare-in-1918-documentele-marii-uniri)

Despre noi creștinii:

Scriptura spune sa urmarim cu toti pacea si sfintirea fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul.

De asemenea suntem indemnati șă fim uniti in chip desavârșit intr-un gând și o simțire!

3. Sa nu asteptam aplauze pentru efortul depus.

Cei care au infaptuit ROMANIA MARE au sfârșit in inchisorile comuniste de mai tarziu. Platoul Românilor din Alba Iulia era ticsit de intelectuali de marcă pe 1 decembrie 1918, când a fost citită rezoluţia unirii Transilvaniei cu România: Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Iuliu Hossu, Emil Haţieganu, Ştefan Cicio Pop, Vasile Goldiş, Aurel Vlad, Iosif Jumanca, Ion Flueraş, pentru a enumera numai câţiva. Cu menţiunea că, pentru început, i-am ales pe aceia care, după ce au ajuns premieri şi miniştri în România pe care ei înşişi au construit-o, au trăit să vadă ce s-a ales de toate eforturile lor. Au văzut faţa celui mai odios dintre războaie, au văzut cum România Mare dispărea la două decenii de la facere, au văzut cum lumea în care ei crezuseră şi pe care o apăraseră cădea la picioarele unui regim nou, impus de la Răsărit. S-au văzut izolaţi, într-o altă ţară decât cea pe care şi-o închipuiseră la 1918 şi au sfârşit între zidurile reci şi umezi ale închisorilor comuniste.
(Citeste mai mult: adev.ro/pbfwq9)

Mă întorc spre segmentul pe care il reprezint și mă adresez acum fraților mei creștini:

Niciodată lumea nu va aplauda un creștin autentic, însă Dumnezeu il va răsplăti.  Să continuam să îl slujim pe Domnul chiar dacă reacțiile celor din jur nu sunt cele sperate de noi. Va veni o zi a rasplătirii în cer.

4. Să ne investim viața pentru binele altora.

1 Decembrie e despre binele tuturor Romanilor. Cine a luptat pentru o Romanie Mare a luptat pentru un bine comun. Pune-ti viața in slujba semenilor, slujindu-L astfel pe Hristos.

5. Să sărbătorim ceea ce am trăit si invers: să trăim ceea ce am sărbătorit!

1 DECEMBRIE E SĂRBĂTOAREA tuturor românilor! Insă românii sunt chemati nu doar să sarbătorească ci să si trăiasca acea coeziune pe care o celebrează.

Creștinule, precum România celebrează ceea ce a trăit, trăiește-ți sărbătorile înainte de a le sărbători și apoi serbează-le in spiritul si atmosfera onestului, autenticului si a sufletului smerit.

TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE!

TRĂIASCĂ CRESTINISMUL AUTENTIC!

 

UREZ BISERICII CREȘTINE UN AN NOU BINECUVANTAT FĂRĂ NICI O MODIFICARE MORALĂ ȘI SPIRITUALĂ PE CARE NE-AR PUTEA-O PROPUNE LUMEA! – REZIST! – REZISTĂ ȘI TU!!

Hillary Clinton, (atunci cand a fost) în calitate de candidat la președenția USA, confruntată cu incompatibilitatea dintre valorile iudeo-creștine pe care a fost întemeiată America și practica pruncuciderilor (avorturi) a declarat: “Biserica va trebui să-și modifice codul etic pentru a se acomoda noilor valori umaniste.”