Zidim pe Stâncă…

Autor: Ionel Nica  |  Album: Sclipiri poetice  | 

 .

Zidim pe Stânca cea mai tare
Hristos ne este Temelie,
Prin Duhul sfânt primim mesajul
Iar oamenii primesc tărie.

Scripturile sunt arma noastră
Luptăm sub steagul lui Hristos;
Puterea harului e mare
Și mântuiește orice păcătos.

Voioși suntem întotdeauna
Hrăniți din bucurii de sus
Și pretutindeni noi aducem
Un răsărit în orișice apus.

BISERICA e-un bastion
Ce apără credința vie
Uniți de-a pururi cu Hristos
Pășim spre-a cerurilor glie.

Eu sunt bolnavul… vindecat

Autor: Ionel Nica  |  Album: Sclipiri poetice  |  Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de ionelpas in 19/02/2021

Eu sunt bolnav de instabilitate
Și oscilez mereu ca pe-un cântar
Lăsând în urma mea amestec
De dulce dar și de amar…

Eu sunt bolnav de mediocritate
Prea mulțumit cu felul meu de-a fi
Și simt că gena asta de comoditate
O tot transmit părinții în copii.

Eu sunt bolnav de totalitarism
Ca mine doar aș vrea ca să se facă
Uitând să mai clădesc relații
Mi-e viața zilnic mai săracă.

Eu sunt bolnav de neputință
Aceea de-ai iubi pe toți curat
Mixat mi-e cerul cu pământul
Și-n mine adânc e imprimat.

Eu sunt bolnav dar am și leac
Spre-a fi salvat din prăbușire;
Pe Farmacia mea stă scris
Doar un cuvânt și-acela e IUBIRE.

Iubirea care s-a topit pe-un lemn
Ca să topească-n mine zgura;
Mi-e unicul medicament,
Și-i simt în piept mereu căldura.

Eu sunt bolnavul astăzi vindecat
De trei cuie-nfipte și-un Calvar
Și-mi curge-n vene sănătatea
Dup-un Dumnezeiesc tipar!

Și dac-ar fi, să zic, să fiu bolnav
De-o boală aș vrea să nu mă vindec
De-a arde ca o lumânare
Din dragoste până mă trec…

Și să rămân predat de-a-ntregul
De-altarul harului pe veci legat
Să plâng doar stropi de mulțumire
C-am fost pierdut… și sunt SALVAT!

scrisă la data de 19/02/2021

Dă-mi Doamne loc de găzduire…

de Ionel Nica / scrisă la data de 19.02.2021

mi-e tot mai palidă privirea

și chipul mai uscat de-acum

dă-mi Doamne loc de găzduire

să nu rămân noaptea pe drum…

căci urâțirea mea de-aici

e-o noapte care-n mine crește

dă-mi Doamne loc de găzduire

că-n mine bezna se-adâncește.

și ți-oi rămâne pentru veci

un suflet recunoscător

că mi-ai dat loc de găzduire

când gata mă aflam să mor.

iți voi cînta doar osanale

în corul oblojiților de Tine

că-n locul dat de găzduire

mi-e tot tezaurul de bine!