FII MULTUMITOR !

Mulțumirea - ca mod de a trăi | RespiroTime

DE MARIUS CRUCERU

SURSA:https://mariuscruceru.ro/2015/10/04/sarbatoarea-multumirii/

Da, plini de furuncule și reumatisme, plini de jegul vieții și obosiți de ridurile trecerii, scobiți de cancere și ciopliți de vîrste, sărăciți de proaste guvernări și ale noastre decizii proaste, părăsiți de dragi, alungați de copii, abandonați de părinți, lăsați de izbeliștea oamenilor, avem cel puțin un motiv de mulțumire constantă: sîntem iubiți de Dumnezeu, sîntem fii de Creator, o împărăție de preoți, o rasă arhierească, cu genă princiară, aristocrați ai Cerului, pribegi, dar prinți, călători, dar domni cu Domnul domnind.

Roada Duhului este deopotrivă Mulțumirea. Un creștin nemulțumit stă în spațiul oximoronului. Nemulțumitul patologic nu-și cunoaște Mîntuitorul. Un creștin nemulțumit este cu probabilitate nemîntuit. Un creștin autentic nu poate fi nemulțumit decît de propriile-i performanțe spirituale, de prea puțina asemănare cu Domnul, de prea puținele roade spirituale.

Orice altă formă de nemulțumire este infracțiune spirituală împotriva Duhului care a inspirat un deținut bolnav, bătrîn, plin de frig și angoase, cu rugăciuni neascultate, să scrie: bucurați-vă, iarăși zic: bucurați-vă! 

Mirajul lumii

de Ionel Nica

Cutreierând pe ulițele tale,

Tu lume, m-ai făcut ca să te cred frumoasă

Și-ai vrut să te privesc ca pe-o iubită

Cu pași mărunți și grațioasă.

Himeră ești și viperă ce mușcă,

O hoardă de nebuni ascunși într-un ospiciu

Care-a schimbat valorile și harul

Într-o vânzare-a sufletului pe un viciu.

O, lume, ești o picătură în găleată

Umplută de veninul din adâncuri de Șeol

Și ești ecoul din Scriptură a părăsitului Eden

Care-a adus în pieptul lui Adam un gol.

O pulbere, pe care într-o zi Stăpânul

O ia în Mână și-n fața judecății o ridică

Și te va spulbera o, lume, ocean de fărdelege

Așa cum spulberi între palme o furnică.

Iar tu, străin ce încă rătăcești pe-aici

Cutreierând pe ulițele tale,

Desprinde-te de noaptea care te-nfășoară

Și schimbă-ți drumul ce te duce-n vale.

Lumina, picurul de fagur din etern

Îți va-ndulci și mintea și vorbirea,

Și cel mai neștiut ungher al sufletului tău

Va fi pecetluit cu nemurirea.

Isus e Domn! E-o voce care strigă

De-ostaș care vestește elixirul sănătății

Primește deci Persoana salvatoare

Și gustă astăzi din potirul libertății.

Căci lumea, e un iad, este- o himeră,

Un șarpe care fără milă devorează,

Aruncă-l deci din sânul tău, străine

Și sufletul, degrabă ți-l salvează.

Și vino deci, pas cu pas spre El

Să-i simți piroanele-i din cruce

Și-apoi nebun de fericire să exclami:

O viață, te-ai făcut atât de dulce!

(scrisă spre slava lui Dumnezeu la data de 15 Mai 2016).