Un sfert de diagnostic? Poate!

Imagine similară

Suntem 130 și un pic. Pe hârtie. În realitate numarul scade drastic. Pur și simplu sunt de negăsit atunci când ne adunăm la părtășie. Nu i-am întrebat cauza dar am întrebat odată cine dorește să fie vizitat…și nu a fost nimeni.

Nu ii acuz, probabil mentalitatea unei vizite le sugerează ideea că ar fii ceva în neregulă și de aceea venim…de parcă n-am fi păstori ci polițai care dau amenzi.

Colac peste pupăză nu doar că nu vor să vii la ei acasă, ci nu mai vor nici măcar să vină ei la adunare…și acum nu mă refer la slujbele de peste săptămână care de mult sunt o amărâtă Cenușăreasă. Nu mă refer nici la cele de Duminică. Mă refer la slujbele de sărbătoare care în trecutul apropiat aduna întreaga congregație. Pe semne schimbările din interiorul bisericii se produc pe repede înainte….

Iar noi, – ei și aici o s-o spun răspicat,- noi, ne vedem de ale noastre. Noi predicăm. E ok. E foarte ok. Dacă nu ar mai fi așa ar fi o adevărată dramă. O apostazie.

Biserica întotdeauna s-a coalizat în jurul Cuvântului scris și exprimat. Într-o anumită măsură, predicarea este și va rămâne, din punct de vedere calitativ și cantitativ un barometru al sănătății spirituale a acelei biserici.

Totusi nu pot sa îmi maschez frustrarea dobândită în urma acestui tablou dezolant…suntem din ce in ce mai puțini…

…suntem din ce în ce mai reci, mai seci, mai goi și apatici….Ne-am păstrat programele organizate dar nu am reușit să le facem atractive…

Știu că e posibil să mă acuzati de o deturnare a ideii de biserică prin abordări de tip managerial. AR FI O EROARE! Nu văd biserica în postura de organizatie…ea e un organism viu. Clar? Asta cred….si afirm. Dar în același timp ea trebuie să fie organizată fără doar și poate.

Am omis și neglijat aspectul relațiilor…al comunității și al comuniunii nu doar la masa Domnului ci și pănă atunci, unii cu ceilalți.

Biserica primului secol nu dispunea de clădiri ci de case puse la dispoziție ceea ce rezultă o înbinare a slujbei de închinare cu relațiile si comunicarea intre cei prezenți… Pur și simplu te întâlneai unul cu celălalt nu doar pe hol în fața cuierului…ci în tot ce făceai și se făcea… acest sentiment simt că dispare…

Învață-ne Doamne să avem relații….creștine!

Învață-ne Doamne…să fim Biserică!

Cred că avem nevoie de această rugăciune pentru că suntem 130… și un pic…ÎNCĂ!

Cred că avem nevoie de acest tip de rugăciune pentru că nicăieri în țară și nici în diaspora nu ne situăm pe un trend ascendent…dar am speranță în harul Lui și zic din nou…ÎNCĂ!!

 

Și inc-odată Doamne…

de Nica Ionel

Și inc-odată Doamne atinge-te de mine

Că altfel mă scufund printre ruine…

Ma chema printre șoapte din peștera rușinii

Și curața-mi din inima toți spinii…

 

Te-astept la marginea-nserării mele

Ca ultima speranță în zborul către stele,

Sa ma ma cuprinzi în brațe în susur blând subtire 

Sunt prea slăbit, sa mai trăiesc fără a Ta simțire…