tineridelanganoi

tineridelanganoi va deveni in curand nicaionel

Eroul.

de Nica Ionel

Eroul.

Grenada! Foooc! Grenada!

Adapostiti-va!! Fooc!

Astfel de cuvinte devenisera obisnuite pentru Mircea, un tanar soldat de 30 de ani din aramata Irtuciei. Irtucia isi apara cu fervoare interesele politice si sociale in fata asupritorilor. Ne aflam in anul 1958 iar razboiul va mai tine trei ani pana in 1961, 22 Noiembrie, an de victorie a Irtuciei.

Hainele jerpelite, pielea murdara si parul sarmos, ascuns sub casca de soldat dezvaluiau timpul indelungat de cand Mircea s-a despartit de stilul normal de viata civilizata.

Atac la baioneta!

Soldatii isi parasira santurile aruncandu-se inainte fiind constienti ca unii nu se vor mai intoarce niciodata in santul din care au iesit. Noaptea transeele erau reci insa fiorul mortii era mai rece decat orice vifor si asta ii facea pe soldati sa fie precum niste fiare intaratate sau precum o ursoaica jefuita de pui. Puii de oameni impreuna cu sotiile acestora aveau siguranta si viata legata de soarta acestui razboi. Trei sute de soldati au devenit in trei ore ingrasamant pentru solul rece al zonei de atac. Mircea isi cauta la intoarcere colegul cel mai bun pe Sile.

Sile! Ma bucur ca esti teafar. A fost un adevarat macel.

Groaznic, acest razboi, Mircea, scoate din om ce e mai rau. Pana ieri noi si Radonia faceam export reciproc de produse.

Asa e Sile, insa razboiul e razboi.

Da, zise acesta ganditor. Simt ca nu mai rezist sa vad atata violenta. Si apropo de victime, vecinul tau Nicu a cazut.

Cum? Esti sigur?

Absolut. Era langa mine cand un radonist s-a napustit pe la spate si i-a infipt baioneta exact in inima.

Discutia s-a incheiat aici insa efectul ei asupra lui Mircea a fost sa-l caineasca mai tare, sa-l faca sa lupte mai hotarat.

A doua zi erau din nou in transee, iar locotenentul ii instruia pentru urmatoarea operatiune. Pentru Mircea aceasta avea sa fie ultima.

Iata ce le spunea locotenentul: Mergem spre nord-est spre flancul stang al inamicului unde trebuie sa cucerim obiectivul si sa-l pastram pana vin intariri. Inamicul lupta cu vreo 100 de soldati si doua tancuri. Misiunea e extrem de importanta pentru noi. Ati inteles?

  • Daa, sa traiti! Zisera soldatii la unison.
  • Inainte dupa mine!

Ajunsi in raza de foc, primii trei soldati din cei 31 au fost secerati pe neasteptate de lunetisti.

Luati-o la stanga prin padure, urla locotenentul.

Dupa 5 minute de avans printre copaci, s-au auzit primele doua explozii. Locul era minat. Opt din soldati au fost spulberati.

Inapoi, inapoi! Tot plutonul cu descurajarea pe chip bateau retragerea.

Stop. Atacam prin defileul de est.

Minutele treceau greu si repede in acelasi timp. Inaintarea era anevoioasa. Printre crengi se zarea din departare primul tanc, postat ca un urias de fier hotarat sa nu se dea din cale.

Mircea indruga o rugaciune scurta la vederea zidurilor care trebuiau cucerite. Sile de partea lui incepu sa vocifereze mai mult pentru sine: luptam pentru niste ziduri. Sangele nostru pentru caramizile alea. Nu, nu, isi spuse parca voind sa se certe pe sine, nu, sangele nostru pentru viata copiilor nostri.

Atacul a fost crancen. Radonia nu parea sa cedeze chiar daca mai mult de 30 de soldati radonisti au fost doborati.

Soldatii nostrii au patruns in interiorul zidurilor care adaposteau o fosta cariera de ciment.

Aentie, atac! Striga locotenetul si imediat toti ceilalti precum niste masini de ucis au tras spre palcul de inamici aflati in raza pustii. Am doborat mai multi de 20, topai galagios locotenentul, insa nu termina bine vorba si un glont il secera  la pamant. Ajutorul locotenetului dadu ordinele mai departe: Inainte!

Se apropiau de cladirile cu fostele birouri. Mircea il cauta cu privirea pe Sile ca o incercare de a se mai linisti la gandul pierderilor suferite pana in prezent. Il zari pe Sile dar in minutul urmator un radonist se afisa la un geam de la etaj cu o semi mitraliera si trase o rafala de gloante drept in Sile.

Silee, Silee…

Sile era mort.

Inainte, soldati inainte…

Patrunsera in cladirea atat de ravnita iar in timp ce urcau cu atentie scarile, de dupa o usa intredeshisa, undeva cat poti numara doua secunde Mircea vazu pe un inamic gata sa traga asupra ajutorului de locotenent. N-a asteptat nici o clipa si l-a doborat. Din partea opusa s-a aratat un alt radonist vazut prea tarziu care l-a secerat pe Mircea la podea. A fost dobarat si acest inamic de ceilalti care il privira pe Mircea cu durere. Nu era inca mort, dar nici nu putea fi salvat.

Spuneti familiei mele ca-i iubesc…

A fost un atac cumplit din care au supravietuit doar 7 insi insa obiectivul a fost atins si armata Irturciei se putea extinde si putea sa inainteze.

….

Eroii au fost multi pretutindeni unde au fost razboaie, insa sa nu uitam ca libertatea de azi este pretul razboiului de ieri. E groaznic sa ucizi oameni si e groaznic sa fie razboi, de aceea tot poporul sa se roage Celui PreaInalt pentru ocrotirea natiunii si dainuirea pacii intre popoare.

Multumim eroilor!

Multumim lui Dumnezeu!

Anunțuri

Iunie 3, 2015 - Posted by | Texte mici pentru pitici (povestiri pentru copii)

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Privesc sus

Privitul nu costă!

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Privesc sus

Privitul nu costă!

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

%d blogeri au apreciat asta: