tineridelanganoi

SOLI DEO GLORIA

Faptele Apostolilor 1:8-26 (ganduri)

Fapte 1:8-26

vs.8 Duhul Sfant aduce putere si te echipeaza pentru slujire. Nu poti sa depui marturie pentru Hristos in toata lumea decat prin Duhul Sfant. Contextul pogorarii Duhului Sfant si primirii puterii este discutia despre fagaduinta Tatalui, evident botezul cu Duhul Sfant vs.4-5. In consecinta, scopul Botezului cu Duhul Sfant era sa le ofere apostolilor puterea de a fi martori activi ai lui Hristos. Manifestarea darurilor este deci strict pentru lucrare. „Fiecaruia i se da aratarea Duhului spre folosul altuia”.

Lucrarea avea sa fie gradata ca si complexitate.

– Ierusalim

– toata Iudeea

– Samaria

– marginile pamantului.

Incepi cu familia ta, orasul tau si apoi te extinzi…

vs.12-13 – Cand au ajuns acasa s-au rugat pt ca acasa trebuie sa insemne si rugaciune (nu doar familie responsabilitati casnice, etc.) Acasa pt tine inseamna si rugaciune?

Odaia de sus trebuie sa devina „de obicei”. Nu din obicei ci de obicei.

Vs.14 – Aici vedem ideea de staruinta in rugaciune. Dupa ce anume staruiau? Unii vor zice dupa Duhul Sfant. Duhul Sfant insa este o fagaduinta a lui Dumnezeu iar Dumnezeu nu poate sa minta deci Duhul Sfant avea sa vina si dac staruiau si daca n-o faceau ei dupa El. Duhul Sfant vine in viata unui convertit si daca staruie si daca nu staruie. E fagaduinta Tatalui. De fapt nu evem nici un argument solid in cripturi ca un credincios ar trebui sa staruiasca dupa Duhul Sfant.

Vs.15- 120 de frati insa Domnul s-a aratat la aproape 500 odata si totusi din 500 doar 120 sunt la rugaciune. Acest raport estimativ se pastreaza si azi. Din totalul persoanelor care s-au intalnit cu Hristosul inviat doar o mica parte sunt si devin oameni ai rugaciunii.

Vs.16 – Iuda chemat sa fie ucenic si apostol adica slujitor devine calauza spre rau. Noi cei care avem ca si el o chemare inalta, ce fel de calauze suntem, spre rau sau spre bine?

Vs.17-19 – Iuda era, ce trist sa se spuna despre un urmas al lui Hristos era. Chemarea noastra este sa ne pastram ucenicia la timpul prezent continuu. Asadar mai esti ce ai fost la inceput sau doar erai (atunci)?

  • Iuda era cuprins in numarul celor chemati de Hristos
  • Iuda era partas la slujire

A hotarat sa iasa din numarul mantuitilor si din lucrarea alesilor si a dobandit:

  • un ogor
  • o moarte
  • o marturie negativa
  • un destin vesnic nefast

Oare cati nu ies din numarul mantuitilor doar ca sa dobandeasca un ogor sau un avantaj material fara sa realizeze ca le vor dobandi si pe celalalte

In acest capitol avem doua persoane a caror nume incepe cu litera „i” si care sunt niste capete de coloana: ISUS si IUDA.

ISUS: o inviere, un popor, o inaltare, un destin glorios. (Si tu poti avea o inviere spirituala, integrarea intr-un popor sfant – Biserica, o inaltare a sufletului in vesnicia fericita cu Dumnezeu, un destin glorios in cer)

IUDA: ogor, moarte, marturie rea, destin vesnic nefast.

Dupa care te vei alinia?

Vs.20 Petru stia:

– stia ce este scris

– stia ce este scris pentru situatia lor

– stia ce este scris in domeniul profetic

Stim noi ce este scris pentru situatia noastra cu care ne confruntam? Stim noi ce este scris ca pparte profetica in Scriptura?

Vs.21 – De ce trebuie? Pentru ca este scris (vs.20) Tot ce este scris trebuie implinit. Scriptua are caracter normativ. Este scris? Atunci trebuie!!

Vs.21-22 –  apostolia are criteriile si conditiile ei care nu se pot repeta.

Vs.24-26 – Slujba lui Iuda a luat-o Matia pt ca slujba ta si slujba mea nu sta intr-un om. Daca omul se descalifica Dumnezeu ridica pe altcineva.

Reclame

mai 28, 2015 Posted by | CUGETĂRI BIBLICE | Lasă un comentariu

Vorbirea in limbi (patrundere in spiritul Cinzecimii)

sursa: http://www.roboam.com/predici/vorbirea_in_limbi.htm

Vorbirea in limbi

Text: 1 Cor. 14

Una din problemele care au produs multa suferinta in cadrul familiei bisericilor crestine a fost si problema “Vorbirii in alte limbi”. Vazuta de unii drept singura dovada a nasterii din nou si a primirii Duhului Sfint, aceasta practica a produs tulburare, dezbinare si nu de putine ori victime nevinovate.

Lucrarea Duhului Sfint este indreptata inspre alcatuirea “TRUPULUI” lui Hristos. Ea produce “unirea” madularelor duhovnicesti si contribuie la vietuirea in unitate. Rezultatele actuale ale practicarii “vorbirii in limbi” ne fac sa ne intrebam pe buna dreptate : “este ea un produs al lucrarii Duhului ? Sunt cei ce o practica cu adevarat „mai duhovnicesti” decit ceilalti ?”

In rindurile care urmeaza ne propunem sa urmarim citeva afirmatii despre “vorbirea in limbi” si sa le verificam validitatea.

  1. Validarea istorica

 Mai intii sa vedem daca “vorbirea in limbi” de astazi este intr-adevar unul si acelasi fenomen cu ceea ce s-a petrecut la Rusalii.

In Faptele Apostolilor cap.2:4 ni se spune ca “au inceput sa vorbeasca in alte   limbi, dupa cum le da Duhul sa vorbeasca”. Acele “alte limbi” despre care se pomeneste (in limba greaca “eterais glossais”) ne sint enumerate in continuarea textului ca fiind limbile vorbite de catre popoarele din mijlocul carora venisera evreii sa se inchine la Ierusalim

(“Parti, mezi, elamiti,etc. …ii auzim vorbind in limbile NOASTRE lucrurile minunate ale lui Dumnezeu” – versetele 9-11)

Vorbirea in limbi practicata astazi in unele biserici nu poate fi incadrata in aceasta categorie. A existat o vreme cind se spunea ca “bolboroseala neinteleasa” de ascultatorii locali ar fi de fapt vorbire in limba franceza, germana sau intr-un dialect al unei limbi vorbite undeva pe planeta. Usurinta cu care se calatoreste astazi a inlesnit cunoasterea limbilor vorbite pe aproape toata suprafata planetei. Cei care au cercetat fenomenul “vorbirii in limbi” si-au dat seama ca nu este vorba de o insusire a unei limbi vorbite in alta parte. Teoria conform careia fenomenul de la Rusalii se repeta in locurile in care cineva “vorbeste in limbi” si-a pierdut puterea de convingere.

“Vorbirea in limbi” de astazi nu se poate numi Rusaliana. Mult mai aproape de adevar ea ar trebui sa poarte numele de vorbire “corintiana”, caci in biserica din Corint s-a petrecut ceva asemanator cu ceea ce se intimpla astazi.

Intreaga Biserica crestina este nascuta la Rusalii (“Ziua Cincizecimii”, “Pentecostos” in limba greaca) Cei care practica vorbirea in limbi neintelese nu ar trebui sa se numeasca “penticostali”, dind de inteles celorlalti crestini ca ca numai ei sint Biserica “cea adevarata.”

De fapt, nici o Biserica n-ar trebui sa se joace “de-a numele.”  “Christos n-a fost impartit”, le spune Pavel corintenilor. Adevaratii urmasi ai lui Christos sint frati si surori cu cei pe care-i intilnesc ingenuncheati la poalele crucii de la Calvar. Imi aduc aminte ca, acum citiva ani, pe cind colindam cu Evanghelia orasele si satele Moldovei, la Piatra Neamt, mi s-a  intamplat sa fiu intr-o Biserica Crestin dupa Evanghelie. Cel ce m-a invitat, mi-a facut cea mai grozava prezentare pe care am auzit-o vreodata. Sunt peste douazeci de ani de atunci si m-am straduit din rasputeri sa fiu la inaltimea a ceea ce fratele a spus atunci despre mine:

“Stiti, ca si mine, prietenul si fratele meu este dintre acei credinciosi adevarati din toate bisericile. El este  “catolic” pentru ca face parte din Biserica triumfatoare trimisa pina la marginile pamantului. Este “ortodox” pentru ca-i place Cuvintul adevarat si-l propovaduieste pretutindeni. Face parte din minunata “oaste a Domnului” care lupta pentru sfintenia Evangheliei. Este “pentecostal” pentru ca face parte din Biserica nascuta la Rusalii si se lasa calauzit de Duhul Sfant. Este “baptist” pentru ca L-a marturisit pe Domnul in apa botezului Nou Testamental. Este “crestin dupa Evanghelie” in toata stradania lui de a implini cu viata Biblia si este “adventist” pentru ca-L iubeste pe Isus si-L asteapta sa vina sa ne ia la cer.”

O caracterizare asemanatoare am auzit mai tirziu si despre Domnul Isus, care, zicea un american, s-a botezat la Ioan Baptistul, a primit Duhul Sfint, a trait dupa Evanghelie,  credinta cea adevarata, ne-a trimis pina la marginile pamantului si asteapta cu nerabdare clipa cand va bea din nou paharul de vin al legamintului la masa la care va sta impreuna cu noi in Imparatia viitoare. Numai „copilaria noastra” spirituala ne amageste sa ne impartim in cete si sa ne justificam rautatea prin acest joc al “numelor” care ne dezbina: “eu sint al lui Pavel, eu sint al lui Chifa, eu sint al lui Apolo si eu sint al lui Christos.”

Tinind seama de ceea ce cred cei ce practica astazi in adunari vorbirea in limbi, numele pe care s-ar cadea sa-l poarte ei, spre deosebire de toate celelalte biserici, ar trebui sa fie mai degraba acela de “corintinieni” sau continuatori ai practicii din bisericia din Corint.

Intr-adevar, vorbirea in limbi care a constituit o problema dezbatuta de Pavel in Biserica din Corint este de fapt vorbirea care se practica astazi in bisericile numite “penticostale”. Aceste limbi noi din Corint, spre deosebire de cele de la Rusalii, sint     prezentate ca “neintelese” si “tainice”(1 Cor.14:2,9-11,19).

  1. Validarea rationala

Sa vedem acuma cum explica unii dintre promotorii “vorbirii in limbi” aceasta practica:

  1. Exista unii care spun ca “vorbirea in limbi” neinteleasa de noi astazi ar fi de fapt revenirea la limba vorbita de oameni inainte de Turnul Babel.

Aceasta teorie incearca sa strecoare ideea ca Rusaliile au readus vremea unitatii neamului omenesc inaintea lui Dumnezeu prin intoarcerea la o limba comuna unica. Este adevarat ca toti cei care se intorc la Domnul se intorc la unitatea organica a familiei lui Dumnezeu, dar nicaieri in Scriptura nu ni se spune ca s-a suspendat decretul de impartire a omenire in Neamuri care sa vorbeasca limbii diferite. Biserica este alcatuita din Evrei, greci si barbari (straini dintre Neamuri). Chiar ceea ce s-a petrecut la Rusalii ne spune ca Dumnezeu, departe de a unifica Biserica printr-o limba comuna, a hotarit ca ucenicii sa primeasca abilitatea de a vorbi in diversele limbi ale Neamurilor.

  1. Altii spun ca, dimpotriva, “vorbirea in limbi” ar fi limba pe care o vor vorbi toti copiii lui Dumnezeu in vesnicie.

Chiar si aceasta contrazicere din tabara celor care practica “vorbirea in limbi” este suficienta pentru a ne convinge ca ceva nu este clar cu aceasta invatatura.

Care ar fi motivul pentru care Dumnezeu ne-ar da astazi acces la o limba pe care nu o vom vorbi decit in vesnicie? Si apoi cum se face ca avind accesul la ea, “nu ne putem intelege unul cu celalalt” ?

Daca am spune ca ea ni se da doar pentru a putea comunica cu Dumnezeu, atunci de ce ne-ar trebui acest lucru de vreme ce Dumnezeu intelege toate limbile vorbite pe pamint? Hotarit lucru, este greu sa accepti o asemenea explicatie.

  1. Exista unii care spun ca “vorbirea in limbi” este pentru rugaciune, in timp ce vorbirea curenta este pentru proorocie.

Lasind la o parte faptul ca lipseste un text biblic pentru a sustine aceasta delimitare, trebuie sa atragem atentia ca rugaciunea noastra primeste ajutor nu prin formularea cererilor noastre intr-o limba neinteleasa, ci prin “suspinurile negraite” ale Duhului Sfint, “caci nu stim cum sa ne rugam” (Romani 8:26).

A incerca sa spui ca “vorbirea in limbi” este de fapt graiul Duhului, inseamna a complica si mai mult situatia, caci Pavel ne spune ca aceste suspine sint “negraite”!

  1. O alta parere este aceea ca “vorbirea in limbi” ar fi de fapt graiul ingerilor si ca cei credinciosi o primesc pentru a avea acces in lumea adorarii lui Dumnezeu.

Trebuie sa recunoastem ca aceasta parere suna foarte frumos pentru cel ce doreste din toata inima sa i se inchine Domnului intr-un mod cit mai placut. Totusi, lipseste orice referire la asa ceva in relatarile Scripturii. Inchinaciunea este mai mult o problema a inimii, decit una a limbajului. Nu faptul ca avem un limbaj insuficient ne impiedica sa-i fim placuti lui Dumnezeu, ci faptul ca mai avem inca o inima impartita. Si apoi, Dumnezeu doreste de la noi o inchinaciune a oamenilor, nu una a ingerilor. Ingerii sint fiinte cu alte experiente si cu alte simtaminte decit ale noastre. Inchinaciunea lor este si va fi deosebita de a noastra. Dupa inviere, noi vom fi reasezati in structura lumilor lui Dumnezeu intr-o stare “mai presus de ingeri”. In timp ce ei vor ramine duhuri slujitoare, noi vom fi chemati sa domnim impreuna cu Christos. Limba ingerilor nu ni se potriveste noua, caci noi am primit statutul de copii ai lui Dumnezeu.

  1. Exista parerea ca “vorbirea in limbi este forma cea mai inalta de inchinaciune posibila, un fel de traire extatica a partasiei cu Dumnezeu.”

Aceasta parere isi gaseste suport in chiar terminologia folosita de apostolul Pavel pentru a descrie fenomenul din Corint. Cei ce “vorbeau in limbi” treceau dincolo de granitele aflate sub controlul mintii omenesti:

“Fiindca, daca ma rog in alta limba, duhul meu se roaga, dar mintea mea este fara rod” – 1 Cor.14:14

Cel ce practica aceasta forma de inchinaciune se bucura de o implinire launtrica:

“Cine vorbeste in alta limba, se zideste pe sine insusi” – 1 Cor.14:4

Dar intre el si cei aflati in preajma lui nu puteau exista nici un fel de forme de comunicare:

“Altmintrelea, daca aduci multumiri cu duhul, cum va raspunde “Amin” la multumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, cind el nu stie ce spui? Negresit, tu multumesti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celalalt nu ramine zidit sufleteste”- 1 Cor.14:16-17

Ca “vorbirea in limbi” este o forma extatica de traire o arata si faptul ca ea nu este limitata la perimetrul Bisericii crestine. Inca din cele mai vechi timpuri, in aproape toate religiile, vrajitorii, magii, oracolele si ghicitorii au practicat caderea in transa extatica. In acele stari ei primeau si transmiteau “mesaje” din alte sfere.

In cartea 1 Imparati, la capitolul 18 ni se arata aceasta practica la preotii lui Baal:

“Ei au strigat tare, si, dupa obiceiul lor, si-au facut taieturi cu sabiile si cu sulitele, pina ce a curs singe pe ei. Cind a trecut amiaza, au aiurat, pina cind se aducea jertfa de seara” (18:28-29).

Si astazi, cei care practica budismul, islamismul si alte forme de religii orientale practica “vorbirea in limbi”.

Este ceva rau cu extazul religios? Au gresit corintenii de atunci si zelosii de astazi in aceasta privinta? Iata o incercare de raspuns:

 III. Validitatea apostolica

  1. Apostolul Pavel aseaza o ordine valorica a practicilor din adunare. Spre deosebire de “invatatorii” de astazi care aseaza vorbirea extatica in fruntea ierarhiei manifestarilor duhovnicesti, Pavel scrie clar ca “proorocia” (vorbirea coerenta despre lucrurile Imparatiei lui Dumnezeu) este mai importanta decit vorbirea in alte limbi:

“Cine prooroceste este mai mare decit cine vorbeste in alte limbi” (1 Cor.14:5)

Extazul religios nu este asadar maximul de inchinaciune pe care il doreste Pavel in adunarile crestine. El priveste trairile extatice ca pe ceva de mai putina insemnatate:

“Urmariti dragostea. Umblati si dupa darurile duhovnicesti, dar mai ales sa proorociti. In adevar, cine vorbeste in alta limba, nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu; caci nimeni nu-l intelege, si, cu duhul, el spune taine. Cine prooroceste, dimpotriva, vorbeste oamenilor, spre zidire, sfatuire si mingiiere. Cine vorbeste in alta limba se zideste pe sine; dar cine prooroceste, zideste sufleteste Biserica” – 1 Cor.14: 1- 4

Apostolul Pavel priveste vorbirea in limbi ca pe ceva ce trebuie scos din timpul de partasie colectiva si restrins la inchinarea individuala de acasa:

“Cine vorbeste in alta limba se zideste pe sine insusi”

“Daca nu este cine sa talmaceasca, sa taca in Biserica”-1 Cor.14:4, 28

Corintenii abuzau de aceasta “vorbire in alte limbi” considerind extazul o forma superioara de inchinaciune. Corectia pe care le-a facut-o Pavel atunci se potriveste si pentru cei care fac aceiasi gresala astazi.

  1. Apostolul Pavel caracterizeaza vorbirea in limbi ca pe ceva ce poate semana confuzia:

“In adevar fratilor, de ce folos v-as fi eu, daca as veni la voi vorbind in alte limbi, si daca cuvintul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunostinta, nici proorocie, nici invatatura? Chiar si lucrurile neinsufletite, care dau un sunet, fie un fluier sau o alauta: daca nu dau sunete deslusite, cine va cunoaste ce se cinta cu fluierul sau cu alauta? Si daca trimbita da un sunet incurcat, cine se va pregati de lupta? Tot asa si voi, daca nu rostiti cu limba o vorba inteleasa, cum se va pricepe ce spuneti? Atunci parca ati vorbi in vint. Sint multe feluri de limbi in lume, totusi niciuna din ele nu este fara sunete intelese. Dar daca nu cunosc intelesul sunetului, voi fi un strain pentru cel ce vorbeste, si cel ce vorbeste, va fi un strain pentru mine”-1 Cor.14:6-11),

  1. Pavel prezinta vorbirea in limbi de la Corint ca pe ceva ce poate fi o pricina de poticnire pentru altii:

“Deci, daca s-ar aduna toata Biserica la un loc, si toti ar vorbi in alte limbi, si ar intra si de cei fara daruri, sau necredinciosi, n-ar zice ei ca sinteti nebuni ?” – 1 Cor.14:23

  1. Pavel exclude “vorbirea in limbi” din viata de rugaciune comuna a Bisericii.

Rugaciunea in comun nu poate fi o rugaciune in care fiecare sa vorbeasca in limbi straine. A avea ceva in comun inseamna a fi partas la ceea ce fac ceilalti. Daca ne-am ruga toti cu voce tare, in acelasi timp, rugaciunea noastra n-ar mai fi “comuna”, ci doar niste rugaciuni individuale practicate in acelasi loc.

Trairea extatica te separa de ceilalti din jur. Numai o rugaciune rostita intr-un limbaj inteles de cei din   jur poate deveni “comuna” fiind impartasita de cei care asculta si care sint chemati sa se asocieze cu cel ce se roaga spunind “Amin”:

“Daca aduci multumiri cu duhul, cum va raspunde “Amin” la multumirile, pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, cind el nu stie ce spui?” – 1 Cor.14:16

“In Biserica, voiesc mai bine sa spun cinci cuvinte intelese, ca sa invat si pe altii, decit sa spun zece mii de cuvinte in alta limba”- 1 Cor.14:19

  1. Apostolul Pavel subliniaza superioritatea inchinaciunii in care mintea credinciosului este activa.

Dumnezeu ne-a dat ceea ce nu a dat niciunei alte vietuitoare de pe pamint: ratiune. Ea este dovada ca ne tragem mai mult din Dumnezeu decit din lumea animalelor. Mintea umana este sediul personalitatii, pupitrul de comanda al actiunilor noastre, depozitarul amintirilor noastre si instrumentul de cercetare si de patrundere in lumea minunata a lui Dumnezeu. Nu exista nimic mai minunat in fiinta noastra. Orice alta activitate este o activitate inferioara activitatii mentale. Nu este de mirare ca Pavel isi exprima retinerea fata de importanta unei activitati desfasurate in cadrul Bisericii in care tocmai mintea sa fie neglijata. Dupa parerea lui asa ceva trebuie neaparat corectat si readus intr-o perspectiva corecta:

“Fiindca, daca ma rog in alta limba, duhul meu se roaga, dar mintea mea este fara rod. Ce este de facut atunci?” – situatia nu trebuia tolerata – “Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea; voi cinta cu duhul, dar voi cinta si cu mintea” – 1 Cor.14:14 -15

Televiziunea americana a prezentat in data de 5 Iulie 2007 un studiu facut la sectia de radiologie a Universitatii din Pensilvania asupra celor care vorbesc in limbi. Scopul studiului  a fost sa arate daca aceasta practica este o activitate mentala constienta, deci o frauda intelectuala, sau o activitate care „creierul” nu este implicat direct, confirmanad astfel valabilitatea fenomenului. Folosind cele mai sofisticate aparate pentru masurarea si reprezentarea grafica a activitatii centrilor nervosi din creier, studiua a aratat ca centrul vorbirii este cvasi inactiv in timpul vorbirii in alte limbi. Cei „studiati” nu erau niste „impostori”.

(In the first study to use brain imaging to examine this practice, also known as glossolalia, researchers from the University of Pennsylvania monitored the brain activity of five females as they spoke in tongues. The study found decreased activity in a part of the brain associated with self-control.)

Daca oamenii de stiinta ar fi citit si crezut Biblia, n-ar mai fi trebuitsa cheltuiasca timp si bani cu aceasta cercetare. Concluzia la care au ajuns ei era deja scrisa in lucrarea apostolului Pavel: ” …daca ma rog in alta limba, duhul meu se roaga, dar mintea mea este fara rod”. In „logica” scripturii, aceasta caracteristica nu face „vorbirea in limbi” superioara vorbirii obisnuite, ci inferioara: „Ce este de facut atunci?” – situatia nu trebuia tolerata – “Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea; voi cinta cu duhul, dar voi cinta si cu mintea”. Vorbirea in limbi nu este superioara „vorbirii cu limba.”

Chiar si in judecarea mesajelor predicate in adunare, mintea este arbitrul pe care Pavel il vrea la lucru:

“Cit despre prooroci, sa vorbeasca doi sau trei, si ceilalti sa judece” – 1 Cor.14:29

Cit de departe au alunecat cei care astazi pun “indemnurile profetice” pe un piedestal atit de inalt incit n-au voie sa fie judecate rational si nici macar chestionate?

Extazul nu poate fi pus in limitele ordonate ale gindirii. El “sare din matca” si se revarsa creind neorinduiala. Acesta este motivul pentru care Pavel incheia pasajul din 1 Corinteni cu citeva sfaturi adresate mintii (ratiunii) celor ce-l asculta:

“Duhurile proorocilor sint supuse proorocilor” – deci nu va lasati tiriti de impulsuri extatice cautind scuze in credinta ca extazul este superior ratiunii – “caci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorinduielii, ci al pacii, ca in toate Bisericile sfintilor”

“Daca crede cineva ca este prooroc sau insuflat de Dumnezeu, sa inteleaga ca ce va scriu eu, este o porunca a Domnului. Si daca cineva nu intelege, sa nu inteleaga!”

“Dar toate sa se faca in chip cuviincios si cu rinduiala” – 1 Cor.14:32-33, 37, 38, 40)

 CONCLUZIE:

Sa ne intelegem bine, in Corint, apostolul Pavel nu interzice “vorbirea in limbi”. El cauta insa sa o prezinte intr-o lumina corecta, indreptind greselile si corectind abuzurile. O statistica facuta in 2007 prin biserici carismatice si pentecostale din toata lumea a aratat ca mai mult de jumatate din membrii acestor biserici nu mai vorbesc in limbi.

Biserica din Corint a fost o Biserica plina de probleme. La lipsa de crestere, la imoralitate, la certurile de partide, la duhul de judecata si la idolatria inca prezenta in Biserica, corintenii mai adaugau si o alergare dupa supranaturalul unei vorbiri extatice!

Prin ceea ce le-a scris, Pavel a cautat sa-i scoata din superficialitate si sa-i indrepte inspre rinduiala si maturitate. Chemarea lui Pavel a fost necesara si insistenta. Pericolul care-i pastea pe cei din Corint era ca in trairea “extazului”, cu paznicul mintii adormit, sa cada prada inselatoriilor duhurilor demonice.

Fara a fi nenatural sau rau in sine, extazul “vorbirii in limbi” poate deveni mediul periculos al influentelor duhurilor inselatoare. Este mult mai bine sa te stii in siguranta la adapostul mintii pe care ne-a dat-o Dumnezeu.

Ancorata in revelatia Scripturii, mintea trebuie sa fie implicata in toate deciziile vietii. Daca n-ar fi fost asa, Dumnezeu nu ne-ar mai fi lasat Biblia scrisa, ci ne-ar fi calauzit printr-un fel de revelatie continua si personala primita sub stare de transa, in momente de exaltare a duhului. Dumnezeu ne-a dat insa Scriptura. Dumnezeu ne-a dat ratiunea. Si tot Dumnezeu ni l-a daruit si pe apostolul Pavel, pentru ca prin el sa fim invatati despre ceea ce vrea si ceea ce nu vrea El sa vada intamplandu-se in Biserica.

Daniel Branzai

mai 27, 2015 Posted by | doctrina biblica | Lasă un comentariu

Insula Şerpilor, pământ românesc

http://www.insulaserpilor.info/

Insula Serpilor

„O alianţă cu ruşii în orice împrejurare, o încredere în cuvântul sau semnătura lor, va fi totdeauna o nebunie scump platită.” (A.D.Xenopol)Situată în Marea Neagra, la 45 km NE de Sulina, mica insulă stâncoasă şi pustie, de 17 ha, a cunoscut în existenţa sa trimilenară o evoluţie tumultuoasă…

… de la Insula Albă a lui Ahile, până la ocuparea ei de către ruşi în sec. XIX-lea, când a devenit un important punct strategic pentru gurile Dunării şi arealul vestic al Mării Negre.

Ocupată militar de armata rusă, în august 1944, insula a fost anexată fraudulos de Uniunea Sovietică la 4 februarie 1948, printr-un protocol, şi predată URSS la 23 mai printr-un simplu un proces-verbal. Procesul-verbal nu a fost ratificat niciodată de Parlamentele României şi URSS; după destrămarea URSS, a trecut în stapânirea Republicii Ucraina.

România nu a pierdut doar un teritoriu, ci şi un important punct strategic, precum şi Platoul Continental al Insulei Şerpilor, care conţine importante rezerve de petrol şi gaze naturale.

mai 26, 2015 Posted by | Despre...diverse... | Lasă un comentariu

Maria Mandel – femeia nazista responsabila de moartea a 500.000 de femei prin gazare

Aceasta „Aufseherin”, denumirea pentru insotitoarele din lagarele naziste, era agera la minte si foarte ticaloasa. Ii placea foarte mult muzica clasica, pe care o asculta atunci cand selecta femeile si copiii pe care ii ducea la camera de gazare. Poreclita „Bestia”, avea o placere de a omori oameni prin gazare, fiind direct responsabila de moartea a peste 500.000 de femei. Mandel a fost arestata la 10 august 1945, iar in urma interogarii s-a constatat ca era foarte dedicata muncii pe care o presta in lagare. Maria Mandel a fost condamnata la moarte prin spanzurare si executata la 24 ianuarie 1948.

sursa> http://cultural.bzi.ro/femeile-naziste-care-au-comis-crime-oribile-maria-mandel-1368

mai 26, 2015 Posted by | Despre...diverse... | Lasă un comentariu

Soldatii nazisti se drogau.

Naziştii promovau abstinenţa, în numele sănătăţii naţionale, dar nu aveau scrupule când venea vorba de războaie. Ei le dădeau soldaţilor alcool şi droguri, scrie publicaţia germană Spiegel. Stupefiantul cel mai des folosit era amfetamina, care îi ţinea pe soldaţi conştienţi şi ageri, dar unii dintre ei primeau şi morfină.

Într-o scrisoare trimisă pe 9 noiembrie 1939, către „dragii părinţi şi fraţi” din Koln, un tânăr soldat german care lupta în Polonia scria: „Este greu aici, sper că înţelegeţi că vă pot scrie doar o dată la patru zile. Azi, vă scriu mai ales pentru a vă cere Pervitin (n.r. metamfetamină). Cu dragoste, Hein”. Pervitinul era „drogul minune” al armatei germane, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Pe 20 mai 1940, soldatul de 22 de ani trimitea o altă scrisoare: „Aţi putea să mai îmi procuraţi nişte Pervitin, să am de rezervă?”. Doar două luni mai târziu, un alt mesaj: „Dacă e posibil, mai trimiteţi-mi Pervitin”. Omul care a scris aceste scrisori, Heinrich Boell, a devenit, ulterior, primul scriitor german care a primit premiul Nobel pentru literatură, în perioada postbelică.

Mulţi dintre soldaţii germani au fost drogaţi cu Pervitin, în special în confruntările cu Polonia şi Franţa. Armata a cumpărat în jur de 35 de milioane de pastile, între aprilie şi iunie 1940, drogurile având rolul de a-i face pe piloţi, marinari şi soldaţi să reziste unor eforturi supraumane. Naziştii credeau că aceste stimulente îi vor ajuta să câştige războiul, dar nu au monitorizat şi efectele adverse ale drogurilor, precum dependenţa sau degradarea standardelor morale, scrie Spiegel.

Pervitinul creşte încrederea şi concentrarea şi scade sensibilitatea, foamea şi setea

Pervitinul are efecte similare adrenalinei produse de corp, determinând o stare accentuată de veghe. Acest drog creşte încrederea în sine, concentrarea şi dorinţa de risc. De asemenea, el reduce sensibilitatea la durere, foamea, setea şi nevoia de a dormi. În septembrie 1939, medicii din cadrul armatei au testat metamfetamina pe 90 de studenţi şi au ajuns la concluzia că substanţa i-ar putea ajuta pe nazişti să câştige războaie. Criminologul Wolf Kemper spune că Pervitinul a fost „distribuit fără scrupule trupelor de pe front”.

Naziştii dădeau chiar telefoane de urgenţă, în cazul în care se termina stocul, iar pe etichetă scria doar „Stimulent” şi se preciza doza: „Una-două tablete, pentru a menţine nesomnul până la opt ore”. Însă Pervitinul făcea mult mai mult rău decât bine: unii dintre soldaţi sufereau de transpiraţie excesivă sau probleme circulatorii, iar câţiva au murit. Numărul tabletelor achiziţionate de armata nazistă a scăzut treptat, dar încă era de aproximativ 10 milioane în 1941, când metamfetamina fusese deja declarată substanţă interzisă în Germania.

sursa: http://www.gandul.info/international/nazistii-isi-drogau-soldatii-pentru-a-capata-puteri-supraumane-si-ii-premiau-cu-alcool-8205634

mai 26, 2015 Posted by | Despre...diverse... | Lasă un comentariu

Abstract si fara iluzii!

Nebunii scot sunete nebunesti, draconice… Sirenele urla dar nu degeaba intocmai la fel cum fumul nu iese fara sa existe un foc…Homosexualii cuceresc tot mai multe cazemate cu drepturi, coruptia musca nebuneste din ciolanul puterii iar statul Isis isi flutura steagul mortii ca un drapel al sperantei, sperantei care ucide… Razboiul este la porti iar cetatea se afla cufundata in cotidian, intr-un somn care o va costa prea mult ca sa poata fi estimat acum…. Ursul siberian se trezeste. Se fac simulari de catre organe militare si totusi noi ceilalti ne consideram sub paravan. Paravanul iluziei.

Umanitatea sufera transformari care vor schimba chipul societatii moderne pentru totdeauna. Ce e mai rau nu a fost, ce e mai rau urmeaza!

Pregatiti-va sufleteste, spiritual. Re-legati-va de Dumnezeu cu mintea, cu viata si cereti izbavirea pentru voi, pentru copiii vostri, pentru posteritatea omeniei…

de Nica Ionel.

mai 25, 2015 Posted by | Devotionale si meditatii | Lasă un comentariu

Stiri: Mapamond crestin – 24 mai 2015

CrestinTotal.ro

Din sumarul editiei:
MAPAMONT CRESTINUltimele cuvinte ale pastorului nepalez: „Dumnezeu îți va da putere să continui lucrarea”
O femeie este amenințată cu moartea pentru că spune adevărul despre islam
O nouă școală care îi înspiră pe copiii nevoiași de la sat

Vezi articolul original 34 de cuvinte mai mult

mai 25, 2015 Posted by | Amestecate | Lasă un comentariu

Irlanda a votat la referendum casatoriile persoanelor de aceleasi sexe.

mai 24, 2015 Posted by | Anunțuri din slujire, Obligatoriu de vizionat | Lasă un comentariu

Teiubesc, mama…mai mult…

mai 23, 2015 Posted by | Ilustratii si plide | Lasă un comentariu

Durerea unei mame la nastere

mai 23, 2015 Posted by | Dedicat familiei, Despre...diverse... | Lasă un comentariu

Privesc sus

Privitul nu costă!

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Privesc sus

Privitul nu costă!

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor