tineridelanganoi

tineridelanganoi va deveni in curand nicaionel

FOTOGRAFIA! (creatie artistica)

de Nica Ionel

  • Pisoi treci aici!
  • Adelle, sa nu chinui pisica.
  • Stai linistita mama, zise fata deja de acum o tanara adolescenta cu par buclat si blond.

Era ora 14 imediat dupa masa de pranz  servita oarecum cu intarziere deoarece Adelle a pierdut vremea cu doua colege pe drumul dinspre scoala. Se intinse vanjos dupa coltul mesei si prinse pisica cu pricina care a inceput sa miaone a semn de ripost. A dus-o extrem de hotarata pe balcon apoi isi trase un pardesiu pe ea si se grabi sa iasa afara.

La 14:35 se intalni cu cea mai buna prietena a sa, Jolla care salta sprintena pe strada ingusta a cartierului cu un aparat foto la gat.

Jolla era cam la 15 ani si nu parea decat cu unul sau doi ani mai mare decat Adelle. In sfarsit, se intelegeau strasnic si nu de putine ori se intalneau in parc sau intr-una din camerele lor ca sa se fotografieze reciproc. Pareau desprinse din copertile unei reviste care fac reclama zambetului si prieteniei. Si parca nu puteai pune doua fete mai potrivite intr-o imagine. Adelle o blonda creata iar Jolla o bruneta cu par putin ondulat.

Schimbara doua trei vorbe dupa care parca au fost cuprinse de o vraja care le faceau sa se amuze, sa rada. Se tineau uneori de mana, alteori se opreau la capatul unui pod si se pozau. Ba una pe cealalta, ba podul cu trecatori, ba rugau pe cate un trecator se le pozeze impreuna. Cei care le intalneau pentru prima data intr-o astfel de expeditie foto puteau sa faca si pariu ca cele doua adolescente sunt surori.

Adelle! Stiu, da, da da….

Mergem la depoul feroviar si ne facem poze super. Acolo nu am fost niciodata pana acum … si fara sa mai astepte nici un raspuns, Jolla o prinse pe Adelle de maneca pardesiului si o trase dupa ea.

Jolla…Jolla…

Degeaba incerca Adelle sa se impotriveasca; in cateva secunde deja facu vreo zece pasi si intr-adevar, Jolla avea dreptate; la depoul de trenuri si marfa se puteau face poze profesionale. In mai putin de 15 minute erau deja acolo uitandu-se fiecare la  vagoanele ruginite care ingramadeau locul ca intr-o parcare imensa.

  • Sti Adelle, atunci cand vad atatea vagoane am impresia ca ma aflu intre niste uriasi adormiti pe care trebuie sa fiu atenta sa nu-i trezesc.

O pala de vant le scutura fetelor parul si pentru o clipa le facu sa para de neinvins.

  • Cand vad depoul acesta, zise Adelle eu ma gandesc ca parca am intrat intr-un cimitir. Totul pare sa fie fara viata, totul e inert.

Ca de obicei sprintena si imprevizibila Jolla arunca aparatul foto in mainile lui Adelle iar apoi incepu sa se catere pe un vagon dupa care se rezema cu mainile pe locomotiva care era prinsa de acel vagon.

  • Locomotiva si vagonul acesta arata chiar bine, nici nu inteleg ce cauta aici. Poate l-au garat cateva zile aici. Hai Adelle sa nu pierdem vremea, ia aparatul si fa-mi o poza.

Minutele treceau unele dupa altele.

Adelle se urca si ea pe acel vagon iar dupa aceea avu o idee nastrusnica si imediat o puse in aplicare. Se catarase pe locomotiva si uitandu-se spre soare cu parul in vant ii spuse prietenei sale:

  • Vreau sa-mi faci cateva poze aici si sa vezi cand le voi pune pe facebook cate like-uri voi aduna. Fac pariu Jolla ca o sa adun mai multe like-uri decat tine.

Adelle se impiedica in clipa urmatoare si se sprijini in caderea fara sa realizeze de arcul electric al locomotivei. Jolla ramase ca trasnita cu aparatul in mana. Buzele ei devenira maronii din cauza incordarii si a privelistei pe care a vazut-o. Adelle se electrocutase. 22.000 de volti trecura prin mana dreapta si iesira prin piciorul stang al fetei care cazuse jos langa locomotiva, carbonizata pe jumatate.

Nu ramase neatinsa nici Jolla dar scapa fugind terifiata si tipand isteric.

Cimitirul pe care il vazuse Adelle in locomotivele care umpleau la refuz acel depou a devenit insusi cimitirul ei… si totul a inceput de la o fotografie.

MORALA: SA NU NE JUCAM CU ELECTRICITATEA, SA NU DESCONSIDERAM  LOCURILE PERICULOASE, SA NU RASPUNDEM PROVOCARILOR NEBUNESTI.

Anunțuri

Mai 19, 2015 - Posted by | Texte mici pentru pitici (povestiri pentru copii)

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Privesc sus

Privitul nu costă!

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Privesc sus

Privitul nu costă!

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

%d blogeri au apreciat asta: