tineridelanganoi

tineridelanganoi va deveni in curand nicaionel

Cand totul pare…pierdut

de Nica Ionel

Statea zapacit pe genunchii murdari de praful in care au fost tavaliti iar in pumnii incordati tinea cenusa unui foc stins de cateva ore. Din ochi, pe tina de sub genunchi cadea ritmic cate o lacrima care ascundea in boaba ei durerea unui trandafir zdrobit. Ar fi vrut sa urle si in acelasi timp sa taca; ar fi vrut mangaiere si in acelasi timp singuratate. Si-ar fi dorit putere sa schimbe destinul, si tot peisajul plumburiu care se dezvolta in mintea lui. Aparut parca de nicaieri, un sicriu deschis parca il indeamna sa-si aseze inauntru toate planurile viitorului sau. Daca ar fi sa deschizi ochii si sa transpui aceste cuvinte in situatiile marcante din viata personala, ai intelege ca identitatea celui cazut pe proprii genunchi murdari este chiar identitatea ta. In pumnii inclestati mai ascunzi inca cenusa unui vis strivit iar sicriul deznadejdii te indeamna sa-ti asezi acolo toate stivele cu amintiri frumoase. Strangi de pe toate rafturile vietii toate comorile sufletesti si simti nevoia sa le ingropi adanc in uitarea pe care multi o confunda cu singura solutie de vindecare a ranilor care aduna infectie. Nu sunt toate zilele la fel dar pur si simplu umbra stransa in piept pare sa se intinda ca o perdea peste toate razele de lumina. O intrebare scurta iti scapa printre dinti insotita de un oftat: “Pana cand , Doamne?” Si totusi un gand venit din alte slavi zboara cu mare viteza spre fereastra inimii pe care ai deschiso in semn de disperare. Un glas ca bubuitul unui tunet rasuna pe coridoarele interiorului tau: “Bucura-te stearpo care nu mai nasti! Izbucneste in strigate de bucurie si veselie, tu care nu mai ai durerile nasterii’. Intr-adevar nici macar nu ai observat ca durerile nasterii unei fapte bune sau al unui obicei spiritual sau pur si simplu al unei rugaciuni fierbinte au disparut putin cate putin. Pur si simplu salonul nasterii a devenit gol; cumplita sterpiciune. In consecinta de cauza ai strans panzele cortului care-ti definesc orizontul de viata si te-ai limitat la cateva respiratii, cuvinte umplute de aer si cateva priviri aruncate in golul pustiului pe care ti-l afiseaza cosmarul prin care treci. Si totusi gandul cu straie de lumina continua sa te invete: “Largeste locul cortului tau si intinde invelitoarele locuintei tale: nu te opri! Lungeste-ti funiile si intareste-ti tarusii”. Ancoreaza-te puternic in visele de langa tine. Nu te opri unde esti ci largeste-ti perimetrul in care iti dezvolti existenta. Nu te opri la lacrimi, nu ramane cazut pe genunchi langa focuri stinse ci ridica-te si mergi inainte. Scriptura te constientizeaza prin insasi cuvintele Mantuitorului: “In lume veti avea necazuri, dar indrazniti Eu am biruit lumea” . Asadar nu te teme de molozurile de praf si murdarie care simti ca te sufoca si te impiedica sa mai vezi limpede orizontul. Ridica-te de langa sicriul deschis…pentru tine, inca exista, speranta!

Anunțuri

Martie 17, 2015 - Posted by | Devotionale si meditatii

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Privesc sus

Privitul nu costă!

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Privesc sus

Privitul nu costă!

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

%d blogeri au apreciat asta: