Închisoarea matrimonială

În România la Biertan (Sibiu) este o fortăreață în stil gotic, datând din secolul XVI. Înconjurată de ziduri puternice și câteva turnuri de veghe, cetatea uimește turiștii din întreaga lume. De fapt, Biertan este în patrimoniul UNESCO. Ceea ce m-a uimit pe mine în mod special, nu e fortăreața medievală ci povestea „temniței matrimoniale”.

Într-o cămăruță înghesuită, cu un pat pentru o singură persoană, o lingură, o farfurie, o singură cană, un singur scaun, o singură masă, niciun cuțit, cuplurile care erau în prag de divorț erau încarcerate două săptămâni împreună! În camera rece din spatele bisericii, cei doi soți care nu se mai suportau trebuiau să reziste 14 zile în condițiile ostile de mai sus! După câteva zile de conviețuire forțată, cuplurile întemnițate nu doreau să mai divorțeze! Se spune că la Biertan, timp de 300 de ani (1500-1800) nu a fost decât o singură familie care a rupt legământul căsătoriei!

O singură temniță a putut face ceea ce batalioane de consilieri, preoți ori pastori nu sunt azi în stare. Cred că bisericilor din România nu sfaturi pentru familie și predici anti-divorț le lipsește. Ci… temnițe „matrimoniale”! E drept, ar trebui pușcării întregi. Dar, nu am mai băga beton în tribunale! Și nici în orfelinate!

Deși ar fi catalogată trăsnaie, o astfel de Lege ar trebui înaintată la legiferare în Parlament, nu prostiile pro-gay ale domnului Remus Cernea. Mai mul ca sigur ar mai crește și natalitatea…

O nădejde apucată…

EVREI 6:17-18

  • 17 De aceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ;
  • 18 pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte,

Dumnezeu ne-a pus înainte nădejdea mântuirii prin crucea Domnului Isus. Însă remarcați că deși nădejdea ne e pusă înainte ea trebuie apucată. Te afli în valurile furioase și agitate ale vieții și mâniei li Dumnezeu, căzut din barca planului divin. Și totuși o Mână salvatoare îți aruncă peste bord colacul de salvare. Salvarea ta e înaintea ta, tot ce mai trebuie să faci e să o apuci. Așadar să apucăm nădejdea care ne e pusă înainte și să reținem că există oameni cu:

  • o nădejde amânată
  • o nădejde anihilată (pentru aceia care ajung in iad sau trec de pragul morții)
  • o nădejde ratată (pentru toți aceia care aud mesajul evangheliei și totuși rămân insensibili)
  • o nădejde aspirantă (adică persoane care aspiră să se pocăiască într-o zi însă de fiecare dată acea zi e în viitorul îndepărtat standardul părânduli-se prea înalt ca să-l poată atingă repede)
  • o nădejde apucată

Tu din care categorie vrei să faci parte?

                                                                                                                                                  de Nica Ionel…

Multumesc si pentru voi…

Duminica trecută (26.10.2014) am sărbătorit cu Biserica ziua mulțumirii. Am predicat la timpul oportun și rezervat pentru acest servici duhovnicesc și am vorbit evident despre mulțumire. Nu vreau însă să pierd prilejul și să spun un mulțumesc frumos și pentru voi, toți aceia, care atunci când vă plimbați prin parcul blogosferei creștine, vă opriți puțin și la umbra copacului meu. Deci pentru toți vizitatorii acestui blog: MULȚUMESC!!

Cineva e PENTRU mine!

  • Evrei 5:1 În adevăr, orice mare preot luat din mijlocul oamenilor este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate.

De foarte mult timp nu am mai scris ceva in spatiul virtual sau blogosfera creștină. Iată în cele ce urmează un gând din Scriptură, legat ca un vagon de meditațiile duhovnicești pe care le trage un om în viată după el. Nu am pretenția să contribui cu o descoperire ne-mai-auzită ci mai degrabă doresc să vin înaintea dvs cu o destăinuire sufletească. Așadar să pornim la drum.

În versetul de mai sus sunt două expresii care se leagă una de cealaltă în conținut și frumusețe. Prima e „orice mare preot” – iar marele preot era o imagine pentru Domnul Isus care avea să vină pe pământ în gloriosul statut de Mijlocitor. A doua expresie este „pentru oameni”. Deci orice mare preot era pus pentru oameni. Sau mai exact Domnul Isus a venit în lumea noastră cu un singur scop și misiune: pentru oameni. Și cred că dacă am căuta să rezumăm viața Mântuitorului în două cuvinte acestea ar putea fi tocmai cele de mai sus: PENTRU OAMENI. Când toți sunt împotriva ta, când tot iadul îți ia fortăreața inimii cu asalt și când Iudele firii pământești îți pun ștreangul de gât trâdându-ți încrederea și fiind împotriva ta, să nu uiți niciodată că Isus Hristos Marele Preot este pentru oamenii iar între oameni te aflii și tu. Mă simt binecuvântat să știu că Domnul e PENTRU mine!!

de Nica Ionel….

Se strânge cercul în jurul adevăraţilor creştini. Suntem pregătiţi? (1)

Beni Drădici

De câteva zile nu se vorbeşte altceva pe site-urile creştine decât despre decizia primăriţei oraşului american Houston, care a somat prin citaţie judecătorească, pe toţi pastorii creştini din oraş, să predea conţinutul tuturor predicilor lor pe care le rostesc de la amvon.

annice-parker Anicce Parker, primarul oraşului Houston

Obiectivul urmărit de edilul oraşului american nu este altul decât de a identifica pe acei pastori care au curajul să abordeze în predicile lor subiectul atât de discutat în vremurile noastre, cel al homosexualilor. Ce a motivat pe respectiva doamnă să întreprindă o astfel de acţiune? Ea însăşi este homosexuală, este lesbiană. Problema este că, trecând peste opţiunile personale ale doamnei Anicce Parker, ea a găsit sprijin în guvernul local al oraşului şi mai mult, a găsit sprijin în justiţie, în demersul ei.

Până la urmă, probabil că toată această tevatură se va sfârşi într-un fiasco, dar acest demers, cu tot ce a…

Vezi articolul original 1.018 cuvinte mai mult

Musca

de Aurel Popescu
„Am avut ocazia să merg spre tramvai cu cineva care ţinea morţiş să-mi spună despre o problemă a lui. L-am ascultat, dar am văzut că a plecat supărat şi tot aşa supărat a rămas vreo patru săptămâni de zile. M-am dus eu la el şi l-am întrebat de ce e supărat pe mine. Mi-a zis: «Parcă nu ştii? Te-am rugat să mă asculţi cu atenţie şi când eu îmi vărsăm focul, dumneata ai făcut aşa din mână, a lehamite… Mi-am dat seama că te deranjez şi am plecat supărat de lângă dumneata.»
I-am zis: «Măi omule, cum am dat cu mâna ,aşa’ ?… îmi aduc aminte foarte bine scena … Eu am dat cu mâna aşa pentru că m-am ferit atunci de o muscă pe care am îndepărtat-o pentru că mă sâcâia. N-am dat din mână la dumneata, am dat la muscă!»”