Mai lasa Doamne pe pamant…

Mai lasă Doamne pe pământ
Acele vremi de-nviorare
În corturi, case sau palate
Cu inimile-ngemănate
Să ne-ntâlnim la închinare!

Mai leagă-ne din nou cu lanţul
Unei iubiri fără sfârşit
Să înţelegem Harul Tău,
Să ştim că Tu eşti Dumnezeu
Ce ne-a salvat şi ne-a iubit!

Mai lasă îndurare Doamne,
Mai spală-ne în sânge sfânt…
Te cheamă azi al Tău popor
Să-i dai puteri şi ajutor
Şi viaţă prin al Tău Cuvânt!

Mai lasă Doamne ploaie sfântă
Peste pământul pustiit
Şi fă din inimile reci
Un rug aprins ce arde-n veci
Căci ne iubeşti şi ne-ai iubit!

Vulcan-16-09-2014
Mary

Rețetă pentru uciderea unei zile: duminica

Valentin Făt

1. Lucrează excesiv în timpul săptămânii. Ai grijă ca sâmbăta să lucrezi mai mult ca la lucru.

2. Culcă-te târziu sâmbăta și, mai ales, indecis. Nu lua hotărârea fermă de a merge  la închinare, ci așteaptă să vezi cum te simți duminică dimineața. Dacă ești obosit sau nu….

3. Administrează doze de anestezic conștiinței tale. Fă-o progresiv. În primele duminici în care lipsești de la adunare te vei simți inadecvat: în pijamale, pe la ora 10:30, 11:00. Îți va fi greu să aprinzi TV-ul, dar anestezicul își face în timp efectul. Orice senzație de greață va trece și în curând te vei întreba ce era în capul tău când mergeai.

4. Convinge-te că tu ai dreptate și că cei care merg au o problemă. Sunt legaliști, fanatici și vor să își demonstreze neprihănirea. Oricum sunt prefăcuți! De ce să te duci să te spurci cu fariseii? Vezi? Ăsta, nu lenea…

Vezi articolul original 193 de cuvinte mai mult

Doamne MULTUMESC!

TEXT: 2 Cor.2:14-17.
SUBIECT: DOAMNE MULȚUMESC!

În această zi ne uităm în Scriptură la câteva motive de mulțumire.

I. DOAMNE MULȚUMESC PENTRU MÂNTUIRE, ROM 6:17-18.
II. DOAMNE MULȚUMESC PENTRU FRAȚI, ROM.1:8.
III. DOAMNE MULȚUMESC PENTRU LUCRAREA SPIRITUALĂ (PE CARE MI-AI DAT-O), 1 TIM.1:12.
IV. DOAMNE MULȚUMESC PENTRU MÂNCARE, 1 TIM.4:3-4.
V. DOAMNE MULȚUMESC PENTRU BIRUINȚE, 2 COR.2:14.

Tot la 3 minute

http://demcovaci.ro/tot-la-3-minute/#more-351

3minute Tot la 3 minuteCe ar însemna să iert pe cineva de şaptezeci de ori câte şapte pe zi?
Să iert şi pe cel ce nu-şi cere iertare?

Matei 18:21-22
Atunci Petru s-a apropiat de El, şi I-a zis: „Doamne de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?”
Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte. (Cornilescu)
Then Peter came and said to Him, “Lord, how often shall my brother sin against me and I forgive him? Up to seven times?” Jesus said to him, “I do not say to you, up to seven times, but up to seventy times seven. (NIV)

Nu am avut niciodată curiozitatea să văd ce ar însemna să ierţi pe cineva de şaptezeci de ori câte şapte pe zi.
Am făcut o socoteală şi rezultatul m-a surprins. Ar trebui să iert pe cineva tot la cca. 3 minute, mai precis la 2 minute şi 56 secunde.
Calculul meu e valabil doar dacă iau ca atare cuvintele Domnului Isus. Şi eu cred aceste cuvinte.
Ba ma mult, cred că de şaptezeci de ori câte şapte înseamnă de fapt nelimitat.
Iertarea nu are plafon numeric şi nu este limitată de gravitatea ofensei, oricare ar fi aceasta.
Să iert şi pe cel ce nu-şi cere iertare?
O perioadă am crezut că nu am datoria să iert şi pe cel ce nu-şi cere iertare. Am realizat că dacă nu fac asta, orgoliul mă opreşte.
Ca şi iubirea, iertarea creştină e necondiţionată.

Papa Francisc are dreptate…dar numai pe jumatate!

Creştinii care cunosc puţină istorie nu se lasă uşor impresionaţi de traiectoriile mentalităţilor şi perspectivelor contemporane. Da, chiar şi atunci când e vorba de Papa Francisc. Personalitate de talie mondială şi, desigur, model pentru mulţi oameni, Papa s-a pronunţat de curând asupra unor probleme vechi de când lumea: chestiuni legate de homosexualitate şi divorţ.images

Potrivit relatărilor de pe site-ul huffingtonpost.com, Papa a declarat în faţa a circa 70.000 de credincioşi că „Dumnezeu nu se teme de lucrurile noi. De aceea, ne surprinde în permanenţă, deschizându-ne inimile şi conducându-ne pe drumuri neaşteptate.” Evident, cum noi trebuie să ne asemănăm cu Dumnezeu ar trebui să fim și noi netemători și toleranți cu chestiuni precum homosexualitatea și celelalte.

Cei care se opun unor astfel de acomodări la cultura decăzută în care trăim nu vor avea chiar o viață ușoară. Spre exemplu, se pare că din cauza opoziției față de noua viziune papală, cardinalul Raymond Burke va fi retrogradat.

Eu nu pot decât să spun că Papa Francisc are dreptate, dar numai pe jumătate! Are dreptate când spune că „Dumnezeu nu se teme de lucrurile noi”. Normal, El este în controlul istoriei. Și, fie vorba între noi, aceste lucruri nu sunt chiar atât de inedite. Parcă s-a mai confruntat El cu asemenea „noutăți” prin Sodoma și Gomora, prin Roma antică, prin Evul Mediu, prin modernitate și până astăzi. De fiecare dată Dumnezeu, „același ieri, azi și în veci” a dovedit că este Domn peste toate izvodirile minții umane și a dus mai departe planul Său: a pregătit un popor din care să se nască Mesia, a înfăptuit lucrarea de mântuire prin moartea lui Hristos pe Golgota, L-a înălțat pe Hristos la cer și i-a „pus totul sub picioare”, L-a trimis pe Duhul Sfânt, și-a zidit și își zidește Biserica și urmează ca Hristos să revină a doua oară.

Da, nimic nu l-a speriat și nu l-a oprit pe Dumnezeu. El își face lucrarea mai departe. Adevărurile Sale absolute și planurile desăvârșite nu vor fi clătinate de nimicnicia umană.

Dumnezeu nu se sperie și nu are nimic de pierdut. Aici Papa are dreptate. Ce nu a spus Papa Francisc e faptul că avem noi pentru ce să ne temem. Decadența morală a coincis întotdeauna în istorie cu perioade de mare suferință: escaladarea bolilor, a abuzurilor asupra persoanelor defavorizate, sărăcia, creșterea numărului de orfani, lipsa de compasiune pentru semeni, o rată ridicată a mortalității. Istoria arată că îndepărtarea de adevărurile absolute ale lui Dumnezeu a dus la decadența pluriformă a societăților și chiar a marilor imperii.

Atunci când nu mai știm să deosebim binele de rău – sau când nici măcar nu mai îndrăznim să gândim în acești termeni – când adevărații credincioși sunt „surzi și orbi”, când ne dărâmăm singuri valorile morale, propriul eșafodaj pe care existăm ca ființe sociale, avem de ce să ne temem. Nu ne putem aștepta la „vremuri roz”, oricât de mult ar fi promovată această culoare prin tot felul de parade…

Dumnezeu își va duce planurile mai departe. Domnia lui nu poate fi clintită. Adevărații creștini, însă, trebuie să-și deschidă gura. Iubindu-i pe semenii noștri, trebuie să avem curajul de a afirma că binecuvântarea noastră ca familii și națiuni depinde de ascultarea de Dumnezeu. Trebuie să proclamăm că avem un Domn. El nu are de ce să se teamă, însă noi trebuie să ne temem de El. Autonomia umană nu este în ultimă instanță decât o iluzie provizorie.

Pentru Știri Creștine, pastor Costel Ghioancă

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Papa Francisc are dreptate… dar numai pe jumătate!

Ghid vizual pentru încingerea coapselor

Marius Zarnescu

Dacă te gândeai ce înseamnă expresia a-ți încinge coapsele, mai jos ai un ghid vizual care îți poate fi de folos. Dacă ai o tunică și o curea poți să încerci asta și acasă. Merge și cu o rochie. Probabil…

Era esențial însă atunci când te apucai de muncă sau erai în luptă să nu te deranjeze excesul de material si în felul ăsta îți transformai tunica într-un fel de pantaloni scurți, ajutându-te să te miști mai bine. Astfel, când spuneai cuiva...Încinge-ți coapsele, îi spuneai de fapt să fie gata pentru muncă sau luptă.

Mai multe ilustratii vizuale AICI.
incingerea coapselor

Vezi articolul original