PROCESUL CALIRII.

Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.” – Psalmul 66:10

Un fierar a avut multe necazuri. Atunci vecinul lui i-a zis: „Tu spui că Dumnezeu este plin de dragoste, dar El ţi-a dat în ultimul timp numai greutăţi.”

Meseriaşul a luat o bucată de metal, care se afla în fierăria lui, şi a spus: „Vezi această bucată de fier? Ca să devină folositoare, trebuie să fie tare şi rezistentă. O pun în foc până se încălzeşte şi ajunge de culoare aproape albă. Apoi o aşez pe nicovală şi o bat de două-trei ori, ca să văd dacă suportă călirea. Dacă o suportă, o arunc în apă, o pun din nou repede în foc şi apoi încă o dată în apă. Abia atunci pot face ceva folositor din ea.

Înţelege-mă corect: Dumnezeu m-a condus prin încercări, pentru ca să vadă dacă suport călirea. Eu Îl rog să mă ajute să o suport în tăcere şi spun în fiecare zi: «Doamne, dacă Tu vrei, pune-mă în foc sau în apă, dacă e necesar! Dar nu mă arunca pe mormanul de fier vechi.»”

Si asta va trece!

Se spune că un rege a dat comandă unui giuvaiergiu să-i facă un inel, a cărui vedere să-l înveselească când e trist şi să-l întristeze când e vesel. Dacă aducea inelul în două zile, giuvaiergiul primea o mare răsplătire, iar dacă nu reuşea, urma să se sfârşească cu el.

Sărmanul giuvaiergiu plecă întristat acasă. Soţia văzându-l aşa de supărat, îl întrebă care era motivul. Acesta îi spuse toată povestea cu comanda inelului regelui şi despre nepriceperea lui de a face aşa ceva.

Înţeleapta femeie îi zise: „Fă-i un inel pe care să scrii cuvintele: «Şi asta va trece». În momentele de amărăciune, regele va citi cuvintele şi se va mângâia că supărarea va trece. În mijlocul vreunui banchet, cuvintele îi vor aminti că bucuriile acestei lumi vor trece.”

Giuvaiergiul făcu inelul şi fu răsplătit de rege.

Un pahar cu apa…in plus.

Mâinile, picioarele, ochii se mai odihnesc, creierul funcţioneaza însă 24 de ore din 24, dinainte de a ne naşte şi până părăsim acest pământ. Chiar şi inima mai poate fi înlocuită sau resuscitată, dar în cazul creierului… Depinzând atât de mult de el, menţinerea creierului într-o stare de sănătate cât mai bună este deci esenţială. Şi cum ţesutul creierului conţine apă în proporţie de 75%, hidratarea corespunzătoare e obligatorie.

Veţi spune că „doar nu intră şi iese apă din creier”. Nu la modul sesizabil. Însă capacitatea apei de a dizolva şi transporta atât de multe substanţe, atât nutritive pentru alimentarea organismului cu energie, cât şi toxice pentru eliminarea lor (mai trebuie ştiut că şi sângele e compus în proporţie de 82% tot din apă), duce la un necesar de reciclare periodică a apei din organism.

Trebuie avut în vedere şi faptul că deshidratarea generală a organismului se face simţită şi în creier. Deshidratarea acestuia duce la scăderea nivelului de generare a impulsurilor electrice, practic a funcţionării creierului, în cazuri extreme chiar până la afectarea structurii ţesutului său. Aceste disfuncţionalităţi se manifestă prin depresie, anxietate, teamă, stres, până la oboseală cronică. Deci, ţineţi aproape paharul… cu apă.

Fereastra ispititoare…

Vizitatorul unei mănăstiri a fost condus în camera de oaspeţi şi i s-a spus că poate să facă orice, dar să nu se uite afară prin una dintre ferestre. Aşezată în perete, fereastra era cu mult mai sus decât înălţimea unui om.

În cele din urmă, vizitatorul nu şi-a mai putut stăpâni curiozitatea. Urcându-se pe un scaun, a reuşit să privească prin fereastra interzisă. Ce credeţi că a văzut? Pe călugării care se adunaseră sub fereastră şi aşteptau ca el să apară la geam. „Toţi se uită până la urmă pe fereastră!” a fost concluzia lor dreaptă.

Nu maine ci astazi…

„Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă.” – Luca 12:36

Cineva a vizitat o vilă pe malurile lacului Como. După ce grădinarul l-a condus prin mijlocul unei proprietăţi minunate, a întrebat:

– De cât timp sunteţi aici?

– De douăzeci şi cinci de ani.

– Şi de câte ori a venit proprietarul?

– De patru ori.

– Când a venit ultima dată?

– Sunt doisprezece ani de atunci.

– Presupun că vă scrie.

– Nu, niciodată.

– Dar de la cine primiţi dispoziţiile?

– De la administrator, care locuieşte la Milano.

– Vine deseori?

– Niciodată.

– Dar cine vine să controleze activitatea?

– Nimeni.

– Şi totuşi întreţineţi această grădină cu atâta grijă, încât s-ar crede că-l aşteptaţi pe proprietar mâine.

– Mâine? Nu, domnule, astăzi!

O fantoma a copilariei…

Era în anul 1727. Într-o mică librărie din Anglia, un bărbat împacheta o cutie cu cărţi, pe care urma să le ducă pe piaţa din Uttoxeter pentru vânzare. Era mereu scuturat de accese de tuse. Între două accese de tuse, îl rugă pe fiul său în vârstă de 18 ani să ducă el cărţile. Băiatul tocmai citea în cartea sa de latină; el auzi rugămintea tatălui, dar nu reacţionă şi rămase pe loc. Veni căruţa şi tatăl ieşi în ploaie, ca apoi să pornească la drum circa 30 km spre piaţă.

Cincizeci de ani mai târziu, un bărbat în vârstă stătu câteva ore în ploaia care curgea şiroaie în piaţa din Uttoxeter. Când ploaia încetă, se îndreptă încet spre căruţă şi porni spre casă. Era scriitorul englez Samuel Johnson, fiul vânzătorului de cărţi mai sus-numit. El a fost atât de mult urmărit de evenimentele de odinioară, încât a încercat să plătească pentru acea neglijenţă prin acest comportament ciudat.

Pasiunea si Secerisul

http://damianion.wordpress.com/
Domnul Isus a venit sa “caute si sa mântuiasca ce era pierdut”. Dumnezeu doreste ca toti sa fie atinsi de puterea transformatoare de vieti a Evangheliei. Cuvintele Donmului Isus sunt la fel de relevante astazi ca si atunci când au fost spuse pentru prima oara: Holdele sunt gata pentru seceris

Nu ziceti voi cã mai sunt patru luni pânã la seceris? Iatã, Eu vã spun: Ridicati-vã ochii, si priviti holdele, care Sunt albe acum, gata pentru seceris. Cine secera, primeste o platã, si strânge roada pentru viata vesnica. (Ioan 4:35)

Când a vãzut gloatele, I s-a fãcut milã de ele, pentru cã erau necãjite si risipite, ca niste oi care n-au pãstor. Atunci a zis ucenicilor Sãi: „Mare este secerisul, dar putini sunt lucrãtorii! Rugati, deci, pe Domnul secerisului sã scoatã lucrãtori la secerisul Lui. (Matei 9:36-38)

Exemple istorice de pasiune

1. John Wesley (Lider al trezirii din Anglia în secolul al 16-lea)

“Fie ca toti sa avem aceeasi meserie. Noi traim doar pentru asta, sa ne salvam propriile suflete si sufletele celor care ne aud.” Dumnezeu l-a folosit pe John Wesley pentru a aduce trezirea si pentru a transforma Anglia. Saizeci de milioane de oameni din întreaga lume datoreaza astazi mostenirea lor spirituala acestei miscari.

2. John Knox (Lider al Trezirii Scotiene)

Când sotia sa i-a cerut sa mai doarma putin, el a raspuns, “Cum sa pot dormi când tara mea nu e salvata?” El se ruga adesea o noapte întreaga cu glas de agonie. “Doamne, da-mi Scotia sau mor!” Dumnezeu a scuturat Scotia. Dumnezeu i-a dat Scotia.

3. David Brainard (misionar între Indienii din America)

“Nu mi-a pasat unde sau cum am trait, sau prin ce greutati am trecut atât timp cât am putut castiga suflete pentru Cristos.”

4. George Whitefield (evanghelist britanic al secolului al 17-lea)

Whitefield s-a rugat , “O Damne, da-mi suflete sau ia-mi sufletul.” Se spune ca fata lui stralucea ca fata lui Mose când a rostit acea rugaciune. Deoarece pasiunea vine de la Dumnezeu, ea este mentinuta de intimitatea noastra cu El. Dupa cum Dumnezeu ne hraneste si ne cultiva sufletele prin discipline spirituale si prin prezenta Lui, unul din rezultatele spirituale este faptul ca pasiunea noastra creste si continua sa ne sustina viziunea. Pasiunea trebuie cultivata si mentinuta asemenea unui foc. Fie ca inimile fiecaruia dintre noi sa arda ca o flacara a pasiunii care nu se stinge pâna când secerisul nu este gata sau pâna când Cristos ne va lua acasa. Fie ca noi sa raspundem chemarii noastre, sa salvam suflete.

5. William Booth (fondator al Armatei Salvarii)

Regele Angliei l-a întrebat care era forta care-I conducea viata. Raspunsul lui Booth a fost: “Domnule, pasiunea unora este pentru aur, pasiunea altora este pentru faima, dar pasiunea mea este pentru suflete.”