MIEREA NEBUNILOR

În regiunea montană din nordul Turciei, pe coasta Mării Negre, se află o zonă bogată în câmpuri de rododendron. Dincolo de aspectul pitoresc al dealurilor, aceste flori oferă Turciei una din delicatesele tradiţionale, dar mai puţin cunoscute, din cauza efectelor pe care le are: „mierea nebunilor”.

Deli bal, sau „mierea nebunilor”, cum a fost numită, este un tip de miere obţinut în urma polenizării unor specii de flori de rododendron.

Cei care consumă inedita delicatesă se vor simţi asemeni unor oameni beţi, deşi efectele pot fi mult mai puternice: oamenii pot avea halucinaţii şi chiar tulburări cardiace.

Cel puţin o dată la câţiva ani, medicii din regiune se confruntă cu cazuri de intoxicaţie cu „mierea nebunilor” în rândul turiştilor care vor să guste acest produs, dar care nu cunosc bine riscurile.

În trecut, în jurul anului 1700, această miere era exportată în mai multe state din Europa, pentru a fi folosită la îndulcirea diferitelor băuturi, efectul fiind chiar mai puternic decât cel al alcoolului.

 

Efectele „mierii nebunilor”

Consumată în exces, deli bal poate provoca scăderea tensiunii arteriale, greaţă, ameţeală, leşin, tulburări de vedere, halucinaţii, convulsii şi chiar deces.

Efectele durează chiar şi câteva ore şi pot include de asemenea paralizie a membrelor şi a gurii, salivare abundentă, transpiraţie, vomă, pierderea coordonării şi slăbiciune musculară.

Totuşi, care este secretul? Flori de rododendron pot fi întâlnite în multe ţări, dar aceast sortiment de miere nu se produce decât în Turcia.

Flori de rododendron pe dealurile din Turcia    Flori de rododendron pe dealurile din Turcia

Efectul specific, similar unui drog, este produs de o neurotoxină numită graianotoxină, care se regăseşte în nectarul florii.

Dar ea poate fi întâlnită la doar 2-3 specii de rododendron (Rhododendron luteum şiRhododendron ponticum) din cele peste 700 câte există în lume, explică Suleyman Turedi, medic laKaradeniz Technical University School of Medicine din Trabzon, Turcia, care a studiat peste 200 de cazuri de intoxicaţie cu „mierea nebunilor”.

În Turcia, aceste flori prosperă datorită climei calde şi umede de pe pantele munţilor de lângă Marea Neagră. Albinele care se hrănesc din ele nu sunt atrase şi de alte specii, de aceea mierea care rezultă este pură şi foarte concentrată.

Desigur, „mierea nebunilor” reprezintă un procent foarte mic din producţia totală de miere din Turcia, dar aici mulţi locuitori o folosesc în scop medical.

Regiunea muntoasă Trabzon, din nordul Turciei, unde se produce „mierea nebunilor”    Regiunea muntoasă Trabzon, din nordul Turciei, unde se produce „mierea nebunilor”

Turedi spune că este folosită pentru a trata hipertensiunea arterială, bolile de stomac, diabetul, dar şi pentru a spori performanţele sexuale, fiind bine cunoscut efectul ei afrodisiac.

Mierea este preparată şi consumată diferit de sortimentele obişnuite. Nu se pune în ceai şi nici nu se întinde pe pâine, ci se fierbe în lapte şi se consumă apoi înainte de micul dejun, pe stomacul gol, în cantităţi mici, precizează medicul.

 

Cum au învins câtiva faguri de miere o întreagă armată

„Mierea nebunilor” are o istorie îndelungată în Turcia şi în trecutul îndepărtat a fost folosită chiar ca armă biologică în război, după cum a relatat jurnalistul britanic Johnny Morris, care e experimentat personal efectul acestui produs.

El povesteşte că în anul 67 î.e.n, armata romană a atacat regiunea de lângă Marea Neagră, sub conducerea generalului Pompei.

Locuitorii au găsit o metodă inediată de a scăpa de romani: au pus pe marginea drumului faguri cu „mierea nebunilor”, obţinută din floarea Rhododendron ponticum, iar soldaţii romani le-au mâncat cu plăcere, fără să bănuiască pericolul.

Întâmplarea este menţionată şi în documentele mai multor istorici ai vremii, printre care Xenofon, Strabon, Pliniu cel Bătrân.

Astfel, intrând într-o stare euforică şi având chiar halucinaţii, invadatorii au fost foarte uşor ucişi sau alungaţi.

Şi în prezent, mierea este cultivată legal şi are consumatorii ei fideli, dar cu toate acestea magazinele de unde poate fi cumpărată sunt destul de greu de găsit.

Borcane care conţin „mierea nebunilor”    Borcane care conţin „mierea nebunilor”

Regiunea Trabzon, situată pitoresc pe coasta Mării Negre, este locul unde aplicultorii produc inclusiv acest sortiment, dar chiar şi aici găsirea unui vânzător poate fi o adevărată vânătoare de comori.

După cum recunoaşte jurnalistul Johnny Morris, efectul mierii este extrem de puternic, putând fi simţit chiar după prima linguriţă. De aceea, apicultorii evită să o vândă străinilor, păstrând-o doar pentru cunoscători. Localnicii, care folosesc mierea ca tratament, ştiu foarte bine cum trebuie s-o consume şi cum să se ferească de excese.

De altfel, gustul ei este deosebit, spune Morris: „mierea nebunilor” este amăruie, provocând o senzaţie de arsură în gât imediat ce este înghiţită.

Vaughn Bryant, expert în polen la Universitatea A&M din Texas, a vrut neapărat să afle exact ce conţine un borcan de deli bal, aşa că a reuşit să comande unul prin Internet, cu ajutorul unui prieten din Turcia.

Una din cele mai importante caracteristici ale acestui tip de miere este că nu e deloc procesată, deci este pură. De aceea, intoxicaţia apare chiar şi dacă doza consumată depăşeşte o singură linguriţă.

De asemenea, precizează Bryant, „mierea nebunilor” este mai proaspătă şi mai puternică vara şi primăvara decât în alt anotimp, cconcentraţia de graianotoxină fiind mai mare în această perioadă.

Deli bal rămâne una din delicatesele, dar şi din misterele Turciei. Iar cei care vor să o guste trebuie să ţină cont că orice lucru bun este indicat să fie consumat în cantităţi mici, orice exces fiind nu doar neplăcut, dar în acest caz chiar riscant pentru sănătate.

Zebrele dintr-un parc natural din Namibia sunt atrase irezistibil de iarba infectată cu antrax

Zebrele dintr-un parc natural din Namibia sunt atrase irezistibil de iarba infectată cu antrax

În Africa, multe ierbivore cad victime unor zone contaminate cu antrax. Iarba din aceste regiuni este mai verde decât în restul savanei şi atrage animalele, care ingerează astfel microbul şi apoi îl transmit mai departe. În final, ele mor.

În cazul oamenilor, aproximativ 95% din cazurile de infecţie cu antrax apar în urma contacului cu animale bolnave.

Animalele sălbatice se îmbolnăvesc ingerând microbul direct din iarbă. Cercetătorii au aflat acest lucru analizând carcase de zebră găsite pe o suprafaţa de 300 de km pătraţi, în Parcul Naţional Etosha din Namibia, în perioada 2010-2013.

În Namibia, bacilul antrax este larg răspândit, fiind considerat o parte naturală a ecosistemului din acest parc.

Aici, cele mai numeroase victime sunt zebrele. Ele mor după doar câteva zile de la infectare.

Cercetătorii au mai observat că pe locul unde aceste cracase de animale se descompun creşte o iară mai verde şi mai mare ca în restul parcului.

Wendy Turner, ecologistă la Universitatea Oslo din Norvegia, autoarea studiului, spune că aceste zone infectate cu atrax sunt mai atrăgătoare pentru ierbivore, care vin aici să pască şi astfel ajută la răspândirea bacilului.

Experţii au monitorizat activitatea ierbivorelor în 13 zone cu antrax şi în alte 13 zone unde nu exista acest microb. Astfel, ei au aflat că zonele unde au stat carcasele de animale moarte de antrax erau mai fertile, bogate în nutrienţi, iar aici bacilul de antax supravieţuia chiar şi 2 ani după descompunerea unui animal.

Zebrele şi gazelele erau mai atrase de aceste zone fertile, chiar dacă în apropiere mai exista carcasa unui animal. Fenomenul durează chiar şi 2 ani de la moartea unei zebre, iar după acest interval iarba nu mai este foarte verde şi hrănitoare, pentru că nutrienţii din sol încep să se piardă.

Spre deosebire de alte cadavre, după ce un animal moare de antrax, trupul lui va elibera în sol mai mulţi nutrienţi, pentru că bacilul împiedica sângele să se coaguleze. Astfel, iarba care va creşte aici va fi mai bună decât cea care creşte lângă alte carcase.

Sursa: Live Science

SUA: O biserica din Chicago a distribuit fiecărui membru câte 500 de dolari pentru a face fapte bune

view-of-lasalle-street-church

Biserica “LaSalle Street Church” din Chicago a distribuit 160.000 de dolari în timpul unui serviciu de duminică, la fiecare dintre enoriașii săi. Fiecare membru din cei 320 au primit câte 500 dolari, care îi pot folosi la discreția lor, liderii sperând că acești bani vor fi cheltuiți pe fapte bune, ne informează portalul Christian Post.

Cei 160.000 de dolari reprezintă 10% din banii câștigați din vânzarea de bunuri imobiliare. Această tranzacție a implicat și alte biserici, cu care în 1970 au investit în construirea unei clădiri rezidențiale, care a fost vândută în iulie 2014.

“Pentru unii enoriași că a fost o veste uimitoare, dar am fost foarte îngrijorat cu privire la modul în care alții vor reacționa. M-am gândit că soluția noastră va arăta ciudat, deoarece a distribui astfel de sumă de bani, e o nebunie. Sunt foarte îngrijorat cu privire la modul în care acest lucru va afecta biserica, dar a fost un salt de credință, “- a declarat pastorul bisericii într-un interviu cu WGN TV.

În conformitate cu pastorul bisericii, restul de bani din afacere vor fi donați fie pentru tratamentul de virusul Ebola în Sierra Leone, fie ca și burse pentru studenți.

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro SUA: O biserica din Chicago a distribuit fiecărui membru câte 500 de dolari pentru a face fapte bune

Medicii sunt socati – Un barbat diagnosticat cu cancer, a fost complet vindecat cu acest remediu natural formidabil

Lupul Dacic

Nu exista nici un leac pentru cancer, asta este ceea ce spun medici – si odata ce esti diagnosticat, tu ar trebui sa spui la revedere de la viata fericita si sanatoasa. Eu unul nu cred asta. Chimioterapia ar trebui sa fie singura ta prietena, o „prietena”, care va va duce la o agonie fara sfarsit.

Acesta este inca un mister sau nu, oare de ce tot mai multi oameni din intreaga lume incep sa aiba incredere in natura si in darurile ei? Medicina conventionala nu va aproba niciodata aceste remediinaturale, pentru ca natura nu poate aduce nici un profit.

Oamenii impartasesc zilnic povesti uimitoare care explica modul in care s-au vindecat de cancer. Unii cu morcovi , altii cu canepa, altii cu curcuma, si multe altele…..insa azi am citit povestea unui om care s-a vindecat de cancer cu miere, si am decis…

Vezi articolul original 635 de cuvinte mai mult

Andrei Pleșu – O temă inactuală: fericirea

Tema fericirii poate fi torpilată nu doar prin marginalizare, ci şi prin inflaţie. Scoasă monden la suprafaţă, îşi pierde adîncimile, proclamată şi căutată obsesiv – devine loc comun, vorbă goală, slogan facil. Întrebarea de la care ar trebui, poate, să pornim, nu e „cum să fim fericiţi?“, sau, şi mai rău, „ce e fericirea?“, ci „cît de legitimă este ideea că e musai să fim fericiţi?“.

……………………………………………………….
Nu cumva pentru a fi „fericit“ – în limitele existenţei pămînteşti – trebuie să asumi normalitatea nefericirii, patosul insatisfacţiei cotidiene, orizontul îndepărtat şi cerul mohorît al lumescului? („Fericiţi cei ce plîng…“) Cu alte cuvinte, nu e mai înţelept şi mai igienic să observi că fericirea e altfel decît credem îndeobşte, altundeva decît în spaţiul „exigenţelor“ curente ale „proiectelor“ noastre de viaţă? Nu întîmplător, latinescul beatus („fericit“) a dat, în româneşte, „biet“. Fericirea omenească nu poate fi decît o biată fericire, omul nu poate fi decît un biet om. Pînă şi nefericirea lui nu e decît o biată nefericire.