tineridelanganoi

tineridelanganoi va deveni in curand nicaionel

ADONIRAM JUDSON

Probabil că nu a existat vreodată un misionar care să sufere mai mult decât
Adoniram Judson, primul misionar american. Născut în 1788, el s-a căsătorit cu
Ann Hasseltine în anul 1812 şi amândoi au plecat imediat către India. Când au
ajuns acolo, au descoperit că guvernul nu le-a permis să rămână. Dar venerabilul
bătrân misionar William Carey le-a spus de marea nevoie pentru Evanghelie din
Birmania, însă i-a avertizat de greutăţile pe care aveau să le întâmpine acolo,
spunându-le că un preot fusese bătut cu o bâtă de fier până când a înnebunit. Cu
toate acestea, tânărul cuplu a vrut să meargă acolo.
Prima lor prioritate era să stăpânească limba birmaneză, însă acest lucru s-a
dovedit un coşmar, când a văzut cum cuvintele erau înşirate la nesfârşit formând
propoziţii şi chiar paragrafe întregi. Adoniram a învăţat în final limba birmaneză în
cea mai dificilă modalitate posibilă – arătând cu degetul la obiecte şi învăţând
sunetul cuvântului care le definea.
Dar, la fel cum a fost de dificil pentru Carey în India, tot aşa a fost şi pentru
Adoniram şi Ann, poate chiar mai greu. După puţin timp de la sosirea lor, Ann s-a
îmbolnăvit foarte grav, iar băieţelul lor a murit. În acelaşi timp, pe când Judson s-a
trudit să înveţe limba birmaneză, a experimentat dureri groaznice la ochi. În ciuda
acestora însă, el a continuat studiul limbii cu îndârjire. Astfel, după 3 ani de la
sosirea în Rangoon, el a finalizat un manual de gramatică bilingv, în birmaneză şi
engleză.
Pe măsură ce Judson a învăţat limba, a început să predice despre mântuire,
dar, spre descurajarea lui, oamenilor le era prea frică de autorităţi ca să vină să îl
asculte. În acelaşi timp, problemele de sănătate ale lui Ann au continuat. Se simţea
mai bine pentru o vreme, dar în curând clima tropicală o aducea din nou pe patul
suferinţei. În final, i s-a spus că singura şansă de a supravieţui era să facă o
călătorie mai îndelungată în America. Cu toate acestea, Judson şi-a continuat
lucrarea.
După doi ani şi jumătate avea să îşi revadă soţia iubită, însă la scurt timp,
Adoniram a fost arestat sub acuzaţia de spionaj. Britanicii tocmai invadaseră
Birmania şi orice alb era considerat suspect. Aşadar, Adoniram a fost aruncat în
închisoare, şi chiar dacă el era deja prezent în Birmania de mai mulţi ani, nimic nu
ar fi putut să îl pregătească pentru lucrurile prin care a fost nevoit să treacă acolo.
“Orice simţ i se încorda din cauza mirosului îngrozitor al acelui loc
sordid…Pardoseala era îmbâcsită de cadave de animale, de mizerii omeneşti şi de
saliva urât mirositoare pe care o scuipau pe jos miile de prizonieri de acolo.”
Adoniram a stat în această închisoare vreme vreme de doi ani, consumând insecte.
În decursul întregii perioade, scumpa lui, Ann, a făcut petiţii cu insistenţă la fiecare
funcţionar din guvern ca să o asculte şi să îi elibereze soţul. Când în final a fost
eliberat şi a ajuns acasă, a găsit-o numai piele şi oase, în pragul morţii, din cauza
bolii şi a epuizării. El a îngrijit-o şi a repus-o pe picioare pentru scurtă vreme, însă
după aceea trupul ei a cedat din nou. Ann Judson a murit la vârsta de 37 de ani.
Adoniram a fost zdrobit dincolo de ceea ce poate fi descris. El s-a aruncat
într-un mod fanatic în lucrare, fiind aproape de limita nebuniei. În aceste
circumstanţe, după 6 luni, i-a murit al 3-lea copil. Dar el a continuat lucrarea cu
îndârjire. A lucrat la traducerea birmaneză a Bibliei, a predicat cu orice ocazie, a
scris tractate în birmaneză şi şi-a continuat lucrarea cu o mână de convertiţi. Apoi,
după 16 de lucrare în Birmania, oamenii au început dintr-o dată să fie mântuiţi!
Pentru ceva vreme, lucrurile mergeau astfel că nu se gândea să mai dea de
greutăţi. Oamenii începuseră să îl caute ca să îl audă vorbind despre mântuire.
Tractatele lui erau distribuite peste tot în Birmania. În această vreme a sosit un alt
cuplu de misionari, dar în curând soţul a murit. După 3 ani de la moartea acestuia,
Adoniram s-a căsătorit cu Sarah Boardman, rămasă văduvă.
La 22 de ani de la sosirea în Birmania, Judson a început să aibă o durere
ascuţită în gât, care avea să rămână astfel pentru tot restul vieţii sale. Clima
tropicală îi distrusese plămânii şi gâtul. Întrucât a fost nevoit, nu fără întristare, să
nu mai predice, s-a angajat într-o lucrare monumentală de a dezvolta un dicţionar
al limbii birmaneze. Aceasta avea să se dovedească drept o resursă nepreţuită
pentru misionarii care aveau să îl urmeze în această regiune aspră, iutată de lume.
După 10 ani de căsătorie şi mai mulţi copii, a doua lui soţie a sucombat din
cauza bolii. Încă o dată, Adoniram şi-a îngropat durerea în lucrare. Pentru încă 5
ani, el a trudit neobosit, astfel că la vârsta de 62 de ani, veteranul misionar a mers
în final în cer acasă, unde şi-a primit multă răsplată. Adoniram Judson a suferit
mult pentru Hristos. Pierderea celor dragi, accesele constante de boală, sărăcie şi
persecuţie au fost însoţitorii lui tot timpul vieţii.
Dar mii de oameni au putut veni la Hristos datorită vieţii pe care el şi-a
sacrificat-o în acest fel.
[Faith Coxe Bailey, Adoniram Judson – American’s First Foreign Missionary,
Moody Press, Chicago, 1955, p. 70].

Anunțuri

Septembrie 4, 2014 Posted by | Devotionale si meditatii | Lasă un comentariu

Urâciunea pustiirii: Victoria Osteen

Urâciunea pustiirii: Victoria Osteen
Posted on septembrie 3, 2014 by http://blogultrezirespirituala.wordpress.com/
Aici găsiți modul în care pseudo-predicatori și falșii prooroci ai vremii contemporane definesc concepte ca:

1. Scopul lui Dumnezeu: „Dumnezeu găsește plăcere atunci când noi suntem fericiți.”

2. De ce mergem la biserică: „când vii la biserică nu o faci pentru Dumnezeu, o faci pentru tine însuți”

3. De ce ne închinăm: „când te închini nu o faci pentru Dumnezeu, o faci pentru tine însuți”

4. De ce ne supunem lui Dumnezeu: „când ne supunem lui Dumnezeu, nu o facem pentru El. O facem pentru noi înșine”

5. Scopul omului: „doar fă-ți bine ție însuți”

6. Când este Dumnezeu cel mai fericit: „Dumnezeu găsește plăcere atunci când noi suntem fericiți. Acesta este lucrul care îi dă cea mai mare bucurie”

Înapoia noastră Satano!

Septembrie 4, 2014 Posted by | doctrina biblica | Lasă un comentariu

Prins pentru ca a deschis gura.

Se spune că un om pescuia pe un dig de câteva ore şi nu prinsese nimic. Nişte femei care se plimbau ajung în dreptul lui şi tocmai atunci omul prinde un peşte mic. Una din cele două femei se porneşte să-l mustre pe pescar: “Nu ţi-e ruşine să prinzi într-un mod atât de crud o creatură atât de mică?” Omul, fără măcar să-şi ridice privirea de descurajat ce era, răspunse: “Poate că aveţi dreptate, doamnă, dar dacă peştele n-ar fi deschis gura, nu l-aş fi prins.”

Septembrie 4, 2014 Posted by | Ilustratii si plide | Lasă un comentariu

UN SFAT PENTRU CUPLURILE CASATORITE.

Cercetătorii au descoperit că dezvoltarea economică a unei ţări pune în pericol limbile minoritare. De exemplu, limbi precum Upper Tanana, vorbită de mai puţin de 25 de persoane în Alaska, sunt pe punctul de a dispărea pentru totdeauna. Aceeaşi soartă o au şi Ume Sami din Scandinavia şi dialectul Auvergnat din Franţa.
Sfat: NU LASATI NICIODATA CA LIMBA (LIMBAJUL) DRAGOSTEI, IN FAMILIA VOASTRA, SA FIE O LIMBA PE CALE DE DISPARITIE!

Septembrie 4, 2014 Posted by | Dedicat familiei, Ilustratii si plide | Lasă un comentariu

   

Privesc sus

Privitul nu costă!

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Privesc sus

Privitul nu costă!

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor