Studiu din Iacov 1.1-15

IACOV 1:1-15

SESIUNE DE EXAMEN

 

Incă de la început Iacov pomeneste despre ”felurite incercari” expresie care poate fi tradusă prin felurite examene. Iată motivația subiectului de astazi. A fost o perioadă când deși am terminat seminarul, în visele mele urâte întotdeauna mă vedeam pe tren, mergând la bucurești să dau examen. De fapt viata noastra este o viata traita si parcursa sub lupa examinarii. Gen.1:31. Dumnezeu s-a uitat sau a examinat sau evaluat si apoi a dat calificativul: FB – adica foarte bun.            Ca si credinciosi noi suntem o noua creatie si la fel ca atunci Domnul isi examineaza creatia. Asadar de examen nu scapa nimeni. (Pentru că înaintea Lui totul este gol și descoperit). Ioan 15:1-2. De foarfecă nu scapă nimeni! Mai mult decât atât: Exod 15:25. Poporul ajunge la Mara – Amărăciune. Și vom ajunge toti acolo când parcă pâinea e amară, apa e amară, cuvintele sunt amare, viața e amară. Observați vă rog că în orice situație amară există o soluție: „MOISE A STRIGAT….DOMNUL I-A ARĂTAT…” Lemnul aruncat în apă și care a îndulcit apa face o trimitere simbolică înspre Domnul Isus. Apele în Scriptură reprezintă popoarele și națiunile Apoc.19.5-6. Apoc.17:15. Așadar când ajungi la Mara privește înspre viața Domnului Isus. El a trecut prin necazuri ca noi să nu ne simțim singuri, a fost ispitit în toate felurile dar fără păcat ca să ne vină în ajutor și a mers la cruce ca să schimbe amărăciunea în dulceață. Mt.11:29. Cu alte cuvinte toți cei care ați ajuns la Mara veniți la Mine. Remarcați apoi că după Mara urmează Elim și acesta e un exemplu după cum spune și poetul creștin: „După ploaie și furtună va veni o zi mai bună”. Apoc.2:10 – După Mara persecuției urmează Elimul glorificării și-al încununării cerești. Și tocmai de aceea spunea și Domnul Isus: Matei 5:11-12. Cu alte cuvinte uitați-vă dincolo de Mara și anume la „Elimul” răsplătirilor. Mai mult decât atât Cuv. Spune clar Exod 15:25 CITAT. Obs ordinea: Dumnezeu îți oferă revelație – pt că din orice încercare poți să scoți ceva bun – și apoi Domnul îl pune din nou la încercare. Cu alte cuvinte viața noastră e plină de încercări, testări și examene. 1 Petru 1:7 Credința noastră este aur. Adică nu e comoară sau valoare mai mare în viața aceasta decât să vii la credință. Aurul însă se pune în cuptor pentru purificare și exact asta face Domnul cu aurul nostru spiritual care este credința. Iar scopul final este acesta: purificarea pentru a dobândi în veșnicie LAUDA, SLAVA ȘI CINSTEA. Cuv grecesc pentru încercare aici este TESTARE SAU EXAMINARE.

Ne uităm în cartea Iacov și aici facem o observație înainte de a intra în textul propriu-zis: Cine vrea să se facă frate, trebuie să devină rob. Iacov 1:1a) și vs.2a) Eu sunt rob iar voi sunteți frații mei adică același statut spiritual trebuie să il aveți și voi. Cum eu sunt rob așa trebuie să fiți și voi. Ca să intri în rândul „fraților” tr. să-ți iei viața ta și s-o faci proprietatea Domnului. El domnește peste tine iar tu ești slujitorul. Prea mulți oameni și-au imaginat pe Hristos ca pe un Prieten cu care mergi bucuros după cap. Să nu uitați niciodată că înainte de a fi Prieten Hristos este Domn iar mântuirea începe doar în momentul în care îl faci pe Hristos Domnul vieții tale personale. ROM.10:9. Ca să fii frate trebuie să devii rob și după ce spune asta imediat Iacov începe să vorbească despre încercare pt că defapt imediat după ce devii un frate să te aștepți la examen.

 

  1. EXAMENUL CREDINȚEI TE OBLIGĂ SPRE O FOCALIZARE Vs.2-4.

Întotdeauna când vine încercarea oamenii își caută și aleargă la un punt de sprijin. Când lucrurile devin nesigure căutăm ceva sigur.

  1. Ps.121.1 – Cu alte cuvinte care e punctul de sprijin? Pe ce să mă focalizez? Vs.2. Ex. Domnul Isus în grădina Ghețimani a apelat la Dumnezeu Tatăl. În orice situație grea punctul de sprijin este Dumnezeu.

Matei13:20-21 – Punctul de sprijin aici este abandonul. Singura soluție să scap de prigoană sau de necaz este să mă las de toate principiile Biblice. Există persoane care apelează la abandon. Nu mă mai rog pt că de când mă rog mai mult am mai multe probleme. Fratele Ion Mircu vorbea deseori despre F.A.2:42 și spunea că acestea sunt cele 4 roți de la carul Evangheliei. Dacă roțile nu se mișcă Diavolul nici nu are de ce să bage bețe dar cu cât se miscă mai repede pe atât Satana pune mai multe bețe în roți. Iar Dumneata ca să scapi oprești tot mecanismul. Oare e normal să procedăm așa?    Dar atunci care e punctul de sprijin? Pe ce să ne focalizăm?

  1. Să ne focalizăm pe Domnul Iacov 5:13

Cu alte cuvinte focalizarea lui să fie Domnul, iar la Domnul se vine cu rugăciune. Rugăciunea nu este altceva decât un moment al singurătății noastre cu Domnul Mt.14:23. Rugăciune îns intimitate cu Dumnezeu. Când vin problemele peste tine în viață focalizează-te pe închinare. Ex Pavel și Sila. Au ajuns la pușcărie pe nedrept și vă pun întrebarea ce s-ar întâmpla cu tine și cu mine dacă ne-am da concursul să fim cei mai buni pocăiți și cu toate acestea poliția ne-ar băga la închisoare? Ce-am zice noi atunci? Ce-am face atunci? Poate am plânge, poate am intra în depresie, cu siguranță ne-am căuta un avocat bun și ….. poate că L-am învinui pe Dumnezeu și am cârti împotriva Lui. Când primii oameni au păcătuit, Dumnezeu l-a căutat pe om și l-a întrebat „UNDE EȘTI?”, fiindcă după fiecare cădere Dumnezeu așteaptă de la noi mărturisire. Și ce-a zis omul…? În contextul acesta Adam a zis „FEMEIA PE CARE MI-AI DAT-O TU…” cu alte cuvinte în definitiv, vinovatul Doamne, ești Tu. Există persoane care atunci când li se întâmplă ceva rău imediat dau vina pe Dumnezeu și la fel erau ispitiți creștinii din epistola noastră: Iacov 1:13. Erau persoane care spuneau: în spatele ispitei e Dumnezeu. El e vinovatul. Și foarte repede omul dă vina pe Dumnezeu, însă nu Pavel și Sila. F.A. 16:25. Focalizarea lor a fost Domnul.  Efes.3:14 – Și pentru că a îngenunchiat inaintea lui Dumnezeu a rămas în picioare și nu l-a îngenunchiat nici o situație, prigoană, nici un demon, nici un om sau încercare. Cine învață să stea în genunchi înaintea lui Dumnezeu va sta în picioare în orice situație. Daniel a fost și este în Scriptură un om al rugăciunii. Daniel 6:10.

Ezechiel 14:12-14:

Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

 

13 „Fiul omului, când va păcătui o ţară împotriva Mea dedându-se la fărădelege, şi Îmi voi întinde mâna împotriva ei – dacă îi voi sfărâma toiagul pâinii, dacă îi voi trimite foametea, dacă îi voi nimici cu desăvârşire oamenii şi vitele –

 

14 chiar de ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mântui decât sufletul lor prin neprihănirea lor, zice Domnul Dumnezeu.

Daniel e pus aici printre cei mai mari oameni ai Domnului. Și aș vrea să vă spun că cei mai mari oameni ai lui Dumnezeu sunt oameni ai rugăciunii. Iar aceștia sunt oameni care s-au rugat și când le-a fost ușor și când le-a fost greu. Iar despre Daniel mai putem spune că „a preferat să petreacă  o noapte cu leii decât să petreacă o zi fără rugăciune”.

 

  1. Să ne focalizăm pe elementele pozitive, vs.2.
  • cu alte cuvinte uitați-vă la încercare nu ca la ceva negativ – chiar dacă este – ci priviți-o ca pe ceva pozitiv. Nu ca pe o resursă de lacrimi ci ca pe o resursă de bucurie. 8:28 Să privim lucrurile nu doar pe-o parte de realitate ci și pe cealaltă. Să nu ne uităm doar la partea goală a paharului ci și la partea plină.
  • 5.29 – Și iată o învățătură pentru sufletul nostru: Domnului îi este drag să te hrănească și să te îngrijească. Indiferent de situația prin care treci, Dumnezeu ne face bine.
  • 20:6 – Ce știm despre Dumnezeu: * știu că Dumnezeu te scapă; * știu că Dumnezeu răspunde; * știu că Dumnezeu oferă ajutor.
  • 73:1 – începe cu o concluzie CITAT. Uitați-vă în vs 3-5; vs14. Și cu toate acestea concluzia la care am ajuns este aceasta DUMNEZEU ESTE BUN. Este bun și când mă îmbolnăvesc și când intru în criză și când eșuez la un examen. Dumnezeu este bun. Cum a ajuns psalmistul la această concluzie? R: vs16-20. Ei nu sunt loviți ca mine. Pt ca Tu îi pui în locuri alunecoase. Și îndrăznesc să spun că o viață fără încercare este aproape sigur o viață sortită eșecului. Pt că cea mai periculoasă viață pentru trăirea duhovnicească nu este viața cu necazuri ci viața fără nici un necaz. Priviți elementul pozitiv. Dumnezeu te trece pe aici pt că nu vrea să te lase să aluneci.

 

  1. Să ne focalizăm pe rezultatele finale și nu pe procesul prin care se ajunge la acestea, Iacov 1:2-3.

 

Am văzut undeva două desene cu un biciclist care mergea pe traseul vieții. Planul lui era ca între punctul de pornire și cel de final tot traseul să fie neted. Planul Domnului pt el era însă ploaie, viscol, groapă, denivelări și alte obstacole. Dorința noastră e să avem un drum neted și să nu ni se întâmple nimic. Ba mai mult decât atît avem impresia că dacă ni se întâmplă ceva rău Dumnezeu ne-a părăsit. Exod 17:1-2, 7. Este Domnul în mijlocul nostru sau nu este? A fi Domnul în mijlocul nostru îns să nu ducem lipsă de nimic și să ne meargă bine și dacă nu ne merge îns că ne-a părăsit Domnul. Dar eu vă întreb nu era Domnul cu ei? … Domnul Isus a spus clar: „în lume veți avea necazuri” și asta nu îns că Domnul ne-a părăsit însă arată că cine zice așa e focalizat pe ce nu trebuie. E focalizat pe bunăstare și prosperitate și nicidecum pe posibilitatea încercării. Ori această evanghelie este una străină de ceea ce ne-a adus Domnul. Matei 16.21-23 Evanghelia pe care mi-o spui tu Petre e de la Satana și acestea sunt gânduri de ale oamenilor. Așadar să dăm la o parte gândurile oamenilor și să îmbrățișăm gândirea lui Dumnezeu și să dăm la o parte evangheliile străine ca să rămânem lângă cea biblică. Și apoi să nu ne focalizăm pe ce se întâmplă ci pe ce rezultă din ce ni se întâmplă și desigur să cerem izbăvirea.

  • Expresia „felurite încercări”, arată diferite probe de examen.
  • Expresia „treceți” arată că încercările se produc fără voia noastră noi doar trecem. Dumnezeu le pregătește, le îngăduie și noi trecem. Și nu tr. să trecem peste ci prin…. Iar cuvântul referitor la aceste încercări nu este DACĂ ci CÂND.

Și acum focalizarea finală:

  • RĂBDAREA. Vs.2-3.

Dumnezeu ne lasă să trecem prin încercare ca să devenim mai răbdători. Și se pare că Dumnezeu e interesat să lucreze prin orice mijloace la consolidarea caracterului nostru. Și nu primează atât binele meu fizic cât primează binele meu spiritual și moral. Și vă rog să nu înțelegeți grosier. Dumnezeu nu vrea să fim bolnavi dar permite suferința, sau boala sau prigoana sau altă încercare pt o vreme tocmai ca să fie în folosul nostru duhovnicesc. „Încercarea lucrează” sau altfel spus încercarea e angajatul Domnului trimis să construiască ceva.  Iar acel ceva e răbdarea. Dicționarul N.T. definește cuv RĂBDARE ca fiind o disponibilitate evlavioasă și eroică de a rezista. Tradus ad literam îns „A RĂMÂNE DEDESUBT”.  Și de aici întelegem că prin încercare Dumnezeu nu face altceva decât să ne învețe să rămânem dedesubtul poverii. Aici Dumnezeu ne formează răbdarea.

  1. Un tânăr a venit la fratele Marcu Nichifor. Să vă rugați pt mine să-mi dea Dumnezeu răbdare. Și fratele Marcu s-a rugat chiar atunci și a cerut în auzul tânărului probleme, și oameni împotrivitori și uși închise ș.a.ș.m.d.p. Și tânărul a zis: fr. Marcu mă blestemați? R. Nu măi, dar tu cum crezi că se ajunge acolo (la răbdare)?
  • DESĂVÂRȘIREA vs.4.

Aurul se desăvârșește în foc și creștinul în suferință. Ne uităm la lumea înconjurătoare și vedem o mulțime de lecții grăitoare. De exemplu perla se formează în momentul în care în scoica respectivă intră un mediu sau obiect iritant. Molusca respectivă secretă sidef și îmbracă astfel obiectul iritant în straturi de substanță. Și așa se formează o perlă. Dumnezeu lasă în viața noastră lucruri iritante tocmai pt că vrea să ne transf. Caracterul într-o perlă. Însă ascultați ce spun estimările: e nevoie să desfaci 1000 de cochilii până dai de un singur mărgăritar. Iar aceasta e valabil și la viața de credință. Perle nu sunt decât 1 la 1000 de persoane iar motivul este simplu: fugim, ne ferim și ne sustragem din calea lucrurilor iritante. EVREI 2:10. Desăvârșirea este prin suferință. Și scuzați-mă vă rog; așa scrie. În Iacov Domnul spune clar că încercarea e ca să devenim mai răbdători și ca să ajungem desăvârșiți și ca să nu ducem lipsă de nimic. Vă dați seama? Sunt lucruri care se dobândesc numai prin suferință iar încercarea nu are menirea să mă facă mai sărac ci din contră….„să nu duc lipsă de nimic”.

Priviți vs.5. Oare de imediat după ce vb despre ce rezultă din încercare, apostolul Iacov vorbește despre înțelepciune? Răspunsul este simplu: Pt că fără înțelepciunea Duhului Sfânt omul nu știe cum să se comporte corect în încercare. Așadar Dumnezeu să ne dea înțelepciune.

 

  1. EXAMENUL CREDINȚEI UNEORI SE DĂ ȘI CU FRAȚII vs.9-11.

 

Privind cu atenție în această epistolă vom putea remarca că relațiile dintre frați constituiau o problemă. Iacov 2:1-4, vs.6-9; vs14-16. (Le zice așa, mai mult, ca să scape de ei) Cap. 3 e un capitol în întregime despre limbă pt că spunea cineva doctorul se uită la limbă și-ți spune boala de care suferi. Iacov se uită la limba lor și spune, voi, sunteți bolnavi. Iacov 3:9. În gura lor erau și binecuvântări și blesteme. Binecuvântau pe Dumnezeu dar își blestemau semenii. Iacov 3:14-16.

Erau duminici când te duceai fericit la adunare și veneai nervos acasă. Și era examenul acesta dintre frate și frate. În biserică existau diferențe că unul e bogat și altul sărac și sărăntocii să stea în picioare iar bogații pe scaun. Iar Iacov spune, voi, nu știți că Dumnezeu i-a ales pe cei săraci ca să-i facă bogați în credință? Voi nu știți, că aici nu mai există săraci? Voi nu știți că aici v-a îmbogățit Dumnezeu pe toți?

Și tot ca argument, să recitim 1:9 – înălțarea aici este ridicarea din problemele sărăciei materiale. În vremea aceea sărăcia era mai gravă ca cea de astăzi. Astăzi avem sisteme de ajutor social însă atunci nu exista nimic din toate acestea. Ajutorul social ți-l dădea sinagoga, dar odată devenit creștin sinagoga nu-ți mai dădea nimic. „SĂRACUL SĂ SE LAUDE CU ÎNĂLȚAREA LUI” – îns că Dumnezeu are grijă și de săraci.

Și acum uitați-vă la bogat: vs.10. Bogatul să se laude că-l ajută Dumnezeu să fie smerit. Va trece ca floarea ierbii iar aceasta se poate întâmpla în câteva ore. Dimineața este, și după câteva ore de la răsăritul soarelui s-a dus, vs.11. Bogatul cu alte cuvinte să stea în dependență de Dumnezeu. Citeam într-un comentariu și acolo spunea că „așa se va vesteji bogatul în umbletele lui”, poate fi tradus add literam „în călătoriile lui de afaceri”. Afacerile, lauda, onoarea, banii, toate acestea sunt trecătoare. Așa că nu vă mai dați mari și nu vă mai certați cu frații, ci rămâneți smeriți că mâine s-ar putea să fiți în pământ. Mt.20:17-19. Preoții cei mai de seamă = cei mai religioși oameni. Prin urmare, Domnul Isus spune următoarele: chiar și cei mai religioși oameni sunt capabili de cele mai odioase fapte. Și dacă întrebați de ce, o să vă răspund că în fiecare există o fire pământească.

Ex: Citeam la un moment dat că anticii indieni foloseau în campaniile militare batalioane de câini, iar apostolul Pavel spune așa: Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii. La ora actuală Biserica e invadată de „câini.”

Și Satana a introdus în Biserică batalioane de câini. Pentru că nu toți cei care se coboară din Israel sunt Israel și apoi chiar din frații buni, au fost unii atrași de firea pământească și de momeala Satanei și au ajuns să se certe frate cu frate, să se dușmănească și să se invidieze. Și nu-și dau seama că în felul acesta devin masă de manevră pentru Diavol. El e păpușarul și ei devin păpușile trase pe sfoară. Ex. Matei 5:21-26 – Problemele care nu se rezolvă prin iertare și împăcare se vor rezolva prin judecată. Și aș adăuga aici că grozav lucru este să cazi în mâinile lui Dumnezeu. Persoanele care nu recurg la împăcare unii față de alții vor vedea cum Dumnezeu recurge la judecată față de ei. Așadar să reținem cu mare atenție: în momentul când o persoană devine irascibilă față de noi, ne adresează cuvinte jignitoare sau are o atitudine de dispreț, exact în momentul acela pt noi începe o sesiune de examen. Și ca unul care sunt coleg de bancă cu dvs. vă urez să obțineți notă maximă. Col.3:13.

 

 

 

 

 

  1. ÎN EXAMENUL CREDINȚEI DUMNEZEU ÎNGĂDUIE ISPITE VS.12.

 

Cine trece de examenul ispitei primește cununa vieții eterne. Sau altfel spus viața mea veșnică atârnă în funcție de cum mă comport în ispite. Mt.5:28-29 – Un singur păcat săvârșit la nivel de inimă te duce drept în iad. Să fii pe calea credinței îns să fii pe drumul care te duce la desăvârșire, pt că spuneam la început că Dumnezeu îngăduie suferința și încercarea pt desăvârșire. Dumnezeu se uită la noi și spune astfel: planul Meu pt voi este să vă pun pe masa de lucru, să vă cioplesc, să vă dau un chip și să vă fac desăvârșiți. Și cu toate acestea drumul desăvârșirii poate fi abandonat. Iar abandonul este într-un singur fel: prin păcat! Pt că noi știm că plata păcatului este moartea iar pe drumul desăvârșirii nu există morți ci numai vii. Și de aceea examenul acesta este unul foarte serios. Satana încearcă cu orice preț să te facă să nu-ți atingi scopul și să deviezi în abandon. Il. Cineva s-a adresat unui păstor și i-a spus: Frate, de 666 eu mă feresc de numa numa. Însă păstorul care știa ce fel de viață trăiește i-a dat următorul răspuns: La cum te cunosc pe d-neata frate, deja te aflii la 665. Vă rog rețineți că nu-i suficient să te ferești de semnul fiarei dacă nu te ferești și de momeala fiarei. Și nu doar atât dar momeala poate să vină chiar și din firea pământească, vs13-15.

În vs. 12 Cuvântul spune „FERICE….”, iar în Scriptură „ferice” sunt numite două categorii de oameni:

  1. – Cei care trăiesc în prezent cu Dumnezeu (Ps.1:1).
  2. – Cei care au de așteptat ceva de la Dumnezeu în viitor (FERICE DE VOI CÂND….).

Însă aveți grijă zice apostolul că fericirea aceasta rămâne sau nu rămâne a voastră în funcție de ce rezultate obțineți la examene.

Preaiubiților vă urez binecuvântare și biruință pentru orice examen.