(de Nica Ionel)
Pe drum drumeț, desagi în spate,
Mi-am luat când am plecat din loc
Și-acum se pierde câte unul
Prin crengi și văi ori deal cu stânci
Așa cum arzi hârtia-n foc.
De când te naști pân’ la mormânt
Tot lași ceva din tot ce ai;
Și azi puțin și mâine iarăși
Tu sărăcești clătorind ‘nainte
Pe-ai efemerii vieții cai…
Mărgele albe, galbene și roșii
Le scoți din ață tot mereu
Și-n ultimul tău ceas de viață
Nu-ți mai rămâne chiar nimic
C-o singură excepție: Dumnezeu!
Să ai credință-n toate-acestea
Și fără ea să nu te culci;
Vei pierde tot, vei plânge-ades
Dar dincolo de-acest hotar,
Vei străluci, în slăvile preadulci.
(scrisă joi 15.05.2014).
Ionel Nica 