La fel ca prima dată…

(de Nica Ionel)

Când prima dată Ți-am gustat
Pocalul plin cu apă,
Isuse-ntreaga mea făptură
Simțea că-n Tine se adapă.

Când prima dată Mi-ai vorbit
Din slova Cărții sfinte
Atunci simți prea fericit
Că-n lumea asta am Părinte.

Când prima dată Casa Ta 
Mi-a oferit în ea un loc
Întregul suflet s-a aprins
De-al slavei Tale foc.

Când prima dată Duhul Sfânt
Mi-a cercetat făptura
De toată lumea asta-ntreagă
S-a realizat deplin ruptura.

Și tot atunci imboldul Tău
S-a dezvelit de taina-i toată
Ca să-mi lumine și de-atunci
E tot mereu ca prima dată. 
                     (scrisă joi 15.05.2014).

Pe drum, drumeț, strălucitor.

                                                (de Nica Ionel)

Pe drum drumeț, desagi în spate,
Mi-am luat când am plecat din loc
Și-acum se pierde câte unul
Prin crengi și văi ori deal cu stânci
Așa cum arzi hârtia-n foc.

De când te naști pân’ la mormânt
Tot lași ceva din tot ce ai;
Și azi puțin și mâine iarăși
Tu sărăcești clătorind ‘nainte
Pe-ai efemerii vieții cai…

Mărgele albe, galbene și roșii
Le scoți din ață tot mereu
Și-n ultimul tău ceas de viață
Nu-ți mai rămâne chiar nimic
C-o singură excepție: Dumnezeu!

Să ai credință-n toate-acestea
Și fără ea să nu te culci;
Vei pierde tot, vei plânge-ades
Dar dincolo de-acest hotar,
Vei străluci, în slăvile preadulci.
                           (scrisă joi 15.05.2014).