tineridelanganoi

tineridelanganoi va deveni in curand nicaionel

Batranetea parte onorabila a vietii sau doar o anexa a nefericirii?

       Așezăm totul pe o balanță si privim atenți ce anume prezintă mai multă valoare si importanța, tineretea sau batranetea? Raspunsul pare sa favorizeze talerul pe care este asezata tineretea. In tinerete se iau cele mai importante decizii care ne vor afecta viata pe termen lung. In perioada tineretii ne orientam la o educatie anume, alegem partenerul de casatorie, locuinta, felul de viata, etc. Da, tineretea e determinanta; e un vulcan activ, e un motor cu foarte multi cai putere. Tineretea e perioada in care toate lucrurile care iti ies in cale le privesti ca oportunitati, batranetea este timpul acela in care privesti tot ce iti iese in cale drept obstacole. De foarte multe ori batranetea e privita ca ceva foarte rau, ca un fel de pedeapsa a vietii care parca se razbuna pe tine. Citeam de curand despre Cindy Jackson care in varsta de 55 de ani a cheltuit peste 100.000 de euro pentru a ramane tanara. Si-a facut 52 de operatii estetice dintre care 14 extrem de complicate si periculoase, fata de care respectiva doamna a motivat astfel: “vreau sa fiu vesnic tanara si pentru asta sunt dispusa sa fac tot ce e posibil”.[1] Fugim cat putem de batranete avand impresia ca este cel mai mare dusman al nostru. Il privim cu teama pentru ca stim ca ne va fura puterea, abilitatile, frumusetea si pe cei dragi de langa noi. Tinereţea, spunea cineva, e un capital nepreţuit, pe care îl au chiar şi cei mai săraci insă bătrâneţea îi ruinează pe toţi.[2] Asa vad oamenii batranetea. Vorbim despre tinerete si batranete in basme si spunem: “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”, ilustrand prin aceasta ideea ca tineretea e mai de dorit ca batranetea tot la fel cum viata e mai de dorit decat moartea, ori lucrul acesta este fals intrucat desi batranetea inseamna intr-un anume fel moartea auzului sau vazului sau a altor simțuri, nu e just sa afirmam ca batranetea inseamna inactivitate. Moartea in definitiv asta inseamna. Suflarea de viata se duce la Dumnezeu care a dat-o iar trupul mort intra in inactivitate. Batranetea nu inseamna moarte la gradul plenar, dimpotriva. Pentru cei care stau aproape de Dumnezeu, Biblia spune “Ei aduc roade si la batranete, sunt plini de suc si verzi”, (Ps. 92:14). Batranetea nu ar trebui privita ca o stare vegetativa. Dumnezeu vrea sa rodim chiar si la batranete. Am auzit pe cineva vaitandu-se ca batranetea este grea si il cred. Am citit apoi cuvintele spuse de Billy Graham cu privire la sine: “faptul ca imbatranesc a fost cea mai mare surpriza a vietii mele”.[3] De imbatranit, imbatranim cu totii, important insa este sa intelegem ca batranetea nu are voie sa ne transforme viata intr-o cronica a suferintei. Batranetea nu inseamna ca nu suntem buni de nimic. Priviti la Moise care a fost bun de slujire si bun de eliberator al poporului Israel abia la varsta de optzeci de ani. La fel de productiv ca si Moise, ne amintim din Scriptura ca nu s-a mai ridicat nimeni, exceptie facand Domnul Isus. Si la batranete, Dumnezeu are un scop pentru tine. Conducatorii Bisericii de exemplu sunt numiti in Scripturi batrani, deoarece de la ei se asteapta să dea dovada in viata spirituala de intelepciunea si iscusinta unui batran care a invatat tot ce se putea invata atunci cand a trecut prin scoala vietii. Cand scrie lui Filimon, apostolul Pavel spune: “vreau mai degrabă să-ţi fac o rugăminte în numele dragostei, eu, aşa cum sunt, bătrânul Pavel; iar acum întemniţat pentru Hristos Isus”, (Filimon. vs.9). Pavel ajunsese la varsta batranetei si inca il vedem activ pe ogorul Evangheliei, pentru ca de fapt pentru crestini, pensionarea in adevaratul sens al cuvantului, nu există. Există un verset frumos în Biblia Noua Traducere care spune următoarele: „Însă dacă trebuie să mai trăiesc în trup, aceasta înseamnă o lucrare roditoare”, (NTR, Filp.1:22). Dacă Dumnezeu ți-a mai oferit zile, acestea trebuie să însemne o lucrare de rodire duhovnicească. Etapa finala a vietii, sau batranetea este etapa calificarii sau descalificarii. Ce folos că o viata intreaga ai fost un sfant daca la batranete abandonezi totul? Etapa batranetii este etapa premergatoare premierii ceresti. Apostolul Pavel spune: “alerg spre tinta pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu in Hristos Isus”, (Filp. 3:14). Cand te afli la batranete de fapt te afli pe stadionul vietii parcurgand ultima suta de metri. Alergi iar la finalul cursei cel care castiga primeste premiul. Ce folos daca ai avut un start bun, cand incheierea cursei te prezinta pe cale sa deviezi de la scopul initial?! Ma uitam cu placere la sportiva romanca Gabriela Szabo care in 1999 a fost desemnata cea mai buna atleta a lumii si cea mai buna sportiva a Europei.[4]Ceea ce imi creea satisfactie era momentul in care, apropiindu-se de finalul cursei incepea sa-si depaseasca toti adversarii. Cand incepea cursa nu cauta obligatoriu sa fie prima ci cauta sa se mentina, partea definitorie insa era finalul cand toate caloriile erau arse pentru un singur scop: medalia de aur. Cuvantul lui Dumnezeu ne provoaca si ne indeamna in acelasi timp: “Nu stiti ca cei ce alearga in locul de alergare, toti alearga dar numai unul capata premiul? Alergati dar in asa fel ca sa capatati premiul!”, (1 Cor.9:24). Concentreaza-te in aceasta alergare sa ajungi primul. Observati ca performanta unei curse de acest gen se stabileste la final cand se opreste cronometrul. Va veni un moment cand cronometrul vietii mele si a tale va fi oprit si atunci se va stabili performanta.

In ultima sa carte, Billy Graham ofera un citat al dr. E. Stanley Jones, care spunea despre sine, “la batranete infloresc la fel ca un cactus care infloreste noaptea”.[5]Noaptea vietii caracterizata aici de batranete, e vremea in care trebuie sa continui sa rodesti. Aici rodesti nu pentru a fi vazut ci pentru a te mentine pe traiectoria pe care ti-a trasat-o Creatorul. Unii au început să se oprească si astfel grădina lor a devenit plină de bețe uscate, la fel ca tenul pielii…când îl privești dimineața în oglindă. Trebuiau să meargă in continuare împotriva curentului însă încep sa renunțe. Dacă vâslești în susul unui râu va trebui să depui efort continuu pentru a înainta împotriva curentului iar daca te oprești din vâslit si te relaxezi, vei vedea că in final esti purtat de curent.[6] Consider că prea mulți la bătrânețe au intrat într-un proces de relaxare și drept consecință, curenții nepăsării și cei ai formalismului au început să-i duca undeva departe; undeva unde valurile se sparg în cascade care cad frenetic în gol. Bătrânețea nu înseamnă absența relaxării venită din a nu mai face un lucru, ci înseamnă relaxarea produsă de însăși lucrul făcut. Să trăim frumos … si să imbatranim si mai frumos. Unii fac miscare, altii calatoresc si se investesc in urmași iar altii incearca sa isi asigure o dieta foarte sanatoasa, pe cand altii sunt infometati dupa a castiga mai multi bani. Faceti de toate din cele frumoase si morale insa retineti ca valoarea banului pe langa valoarea unui suflet bine oxigenat de credinta si roada spirituala este zero barat. Priviti muntii, pasarile in zbor, intinderea cerului albastru si aspirati dincolo. Oferiti un model pentru urmasi si oferiti culoare fiecarei zile prin zambet si voie buna. Unii se sperie ca incep sa arate precum un zombi insa aceasta perioada a vietii are menirea sa te determine sa cauti frumusetea interioara care este mult mai de pret decat cea a pielii tinere. Citeam de exemplu despre sindromul cotard si iata ce am aflat referitor la acesta:

Bolnavii care suferă de această boală rară şi ciudată cred că sunt morţi. Unii dintre ei sunt convinşi că organele lor au putrezit şi că sunt un fel de zombie. Primul caz documentat a fost o femeie numită de dr. Cotard „Domnişoara X”. Ea se considera blestemată pentru eternitate şi îşi nega anumite organe, despre care spunea că nu există. Cum se considera imposibil de ucis, deoarece ar fi fost deja moartă, femeia nu se hrănea şi a murit de înfometare în secolul XIX.[7]

Desi poate ai imbatranit, tu nu esti zombie si nu esti mort. Tu, esti o persoana frumoasa; cultiva aceasta frumusete launtrica si daltuieste in piatra felului tau de a fi, un caracter care sa farmece din primele momente. Arghezi ne amintea că: „Țara noastră nu are ce face cu tineri îmbătrâniți, țara are nevoie de bătrâni, de bătrâni tineri…”[8] Rămâneți un spirit tânăr, neînvins de problemele și necazurile care caută să sape riduri pe chipul nostru lăuntric. Dacă țara are nevoie de spirite tinere, cu atât mai mult Dumnezeu. Nu pretind să abordați bătrânețea prin negarea ei, nici nu e corect. Doresc să vă provoc să o priviți dintr-o altă prismă – aceea a interiorului. Vă provoc la o focalizare diferită. Atenție la felul de gândire, întrucât gândurile sunt precum programele de calculator – cum e programul, așa va funcționa și calculatorul. Și pentru că tot suntem la domeniul calculatoare fiți foarte vigilenți întrucât pentru anumite programe s-au creat clone ale acestora, numite viruși. Arată ca un program dar în momentul instalării calculatorul o ia razna. Sunt gânduri care odată instalate în minte ca la ele acasă, te fac să o iei razna. Exemplificăm puțin mai mult această discuție despre viruși și apoi facem o aplicație practică. Uneori virușii pot purta tot felul de nume, de la persoane până la obiecte. Priviți ce scrie în privința virușilor scriitorul Max Lucado:

 

Virușii informatici au nume precum: Klex, Anna Kournikova și ILOVEYOU. Virușii mentali sunt cunoscuți sub denumiri ca: anxietate, amărăciune, mânie, vinovăție, rușine, lăcomie și nesiguranță. Toate acestea își croiesc drum ca niște viermi în sistemul tău și reduc sau chiar distrug capacitatea de funcționare a minții tale. Numim aceste lucruri TGD – tipare de gândire distructive. (De fapt sunt singurul care le numește TGD). Ai și tu vreun TGD?[9]

 

Oare ce anume ar mai putea constitui în mintea noastră tipare de gândire distructivă? Vă invit să facem un bilanț fie că suntem vârstnici fie că nu. Gândurile noastre trebuie inventariate cu atenție. Vorbeam cu un credincios vârstnic și la un moment dat l-am întrebat cum se simte, la care fratele de credință a răspuns: „noi am fost creați din țărână, deci acest trup e țărână și după cum prin pământ mai umblă și viermi și alte insecte, tot așa și în trupurile noastre mai apar probleme, însă sunt bine”. Să fim foarte vigilenți ca în sfera gândurilor noastre să nu apară nici un vierme din gândirea distructivă. Cineva care citește aceste rânduri poate va spune: standardul este frumos, eu însă sunt o corabie purtată de curenți, ce pot face? Alții, poate influențați de conceptul permisivității întreabă cu acea vorbă românească dacă nu „merge și așa?” Pentru unii merge oricum. Filozoful Petre Țuțea spunea „nu pot evita neplăcerile bătrînetii si nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a tinut pînă aproape la nouăzeci de ani,  însă bătrînii au o supapă foarte înțeleaptă: au dreptul la nerușinare; o nerușinare nelimitată”.[10] Nu pot încuviința această logică întrucât standardul de caracter uman nu se schimbă și ajustează pe măsură ce înaintăm în vârstă pentru că atunci am vorbi de o gândire supremă nedreaptă, schimbătoare și subiectivă. Pentru toți oamenii standardul rămâne standard indiferent de vârstă și de aceea bătrânii nuau dreptul la nerușinare”. Scriptura adaugă: „Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătați, sănătoși în credință, în dragoste, în răbdare”, (Tit 2:2). Remarcați că cerințele care trebuiau prezentate bătrânilor creștini din Creta, sunt cerințele noastre ale tuturor. „Să fie treji” se cere aici bătrânilor dar se cere și creștinilor în general, Rom. 13:11: „…știți în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn…”. Privim următoarea cerință de a fi vrednici de cinste, cinste ce se capătă printr-o viață trăită frumos și exemplar pentru că noi nu cinstim pleava și chiar reacția noastră naturală e una de repulsie față de tot ce e grosolan, bădărănos și nelalocul lui. Cinstim pe cei care se învrednicesc la aceasta printr-o trăire frumoasă, ori aceasta este chemarea tuturor credincioșilor: „Să trăim frumos ca în timpul zilei, nu în chefuri și în beții, nu în curvii și în fapte de rușine; nu în certuri și în pizmă”, (Rom.13:13). Cerința următoare pentru bătrâni e de a fi cumpatați și sănătoși în virtuți, ori observați că aceiași cerință de cumpătare e adresată și femeilor tinere cât și tinerilor necăsătoriți, (Tit 2:4-6) și nu în ultimul rand întregii Biserici din Creta, (Tit 3:2). În ceea ce privește cerința sănătății, apostolul Pavel îi spune lui Tit următoarele:„Mărturia aceasta este adevărată. De aceea mustră-i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă”. Astfel, standardul e pentru toți și cu atât mai mult continuă să fie același și pentru cei vârstnici. Așadar dacă ești purtat de valuri departe de acest standard e vremea să te întorci la mal. Cum se procedează? Nu știu exact, dar știu că rugăciunea are putere transformatoare. Îți amintești de Moise?  Atunci când s-a întors de pe munte, după ce vorbise cu Dumnezeu pielea feței strălucea într-un mod deosebit. Dialogul stăruitor cu Dumnezeu e conducta prin care cerul se scurge în tine și tu devii puțin câte puțin confundabil cu Dumnezeu. De la El ne vin și voința și înfăptuirea și de aceea vă propun să analizăm o idee și să vă amintiți că în povestea Frumoasa și Bestia, în momentul când frumoasa sărută bestia, aceasta se transformă într-un prinț frumos. Psalmul 2:12 ne prezintă următoarele cuvinte: „Dați cinste Fiului ca să nu se mânie”, sau așa cum spun unii că ar fi literar din original, „sărutați pe Fiul ca să nu se mânie”. Suntem chemați să-L sărutăm pe Fiul, adică, să clădim pe relația noastră spirituală cu Dumnezeirea, iar aceasta, vom observa că are menirea să ne schimbe. Apucăturile animalice și monstruoase din caracterul nostru vor fi convertite; de fapt cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu pe atât firea noastră sau bestia dinăuntru își va pierde din puteri și va fi răstignită împreună cu Hristos. Vizibil de aici înainte va fi frumusețea duhovnicească a unui caracter ceresc infuzat în noi de Dumnezeire. Sau așa cum spune tot Pavel „Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului”, (2 Cor.3:18). Mi-a plăcut principiul pe care C.S. Lewis îl exprimă la un moment dat în una din cărțile sale, când sugerează un mod în care înfațișarea noastră ca persoană poate fi prelucrată. C.S. Lewis amintește despre o poveste în care cineva a trebuit să poarte mulți ani o mască care îl făcea să arate mai frumos decât era în realitate. Când în sfârșit și-a dat masca jos această persoană și-a dat seama că fața lui s-a modelat după mască.[11] Priviți cu atenție Scriptura și veți înțelege că suntem chemați, indiferent de vârstă, să îL imităm pe Hristos. De exemplu versetul 1 din 1 Corinteni 11 spune așa: „Călcați pe urmele mele căci și eu calc pe urmele lui Hristos”, cu alte cuvinte Pavel ne spune: imitați-mă pe mine pentru că eu îL imit pe Hristos și așa veți ajunge și voi să îL imitați pe Domnul. Caută această imitare. Creștinism nu înseamnă să fi original; creștinism înseamnă să fi o copie xerox. Fii o imitare a lui Hristos zi de zi, lună de lună, an de an și-apoi vei constata că înfățișarea ți se modelează după persoana pe care o copiezi. Unii au numit bătrânețea „the golden years” (anii de aur), alții care poate traversează chiar acum acești ani, ar numi bătrânețea altfel. Luptați însă cu toate eforturile de care dispuneți să transformați această perioadă în perioada anilor de aur. Bătrânețea este o parte onorabilă a vieții. Unii se plâng pentru că sunt bătrâni, altora însă li se refuză acest privilegiu… Mi-am amintit versetul acela din Biblie foarte cunoscut în ceea ce-i privește pe creștinii bătrâni:„Perii albi sunt o cunună de cinste, ea se găsește pe calea neprihănirii”, (Prov.16:31). Mi-am amintit de asemenea de cineva căruia nu-i plăcea să spună că e mai bătrân decât alții ci doar născut mai devreme. Și dacă sunteți născuți mai devreme, nu uitați că vârsta pe care o traversați acum, e o vârstă onorabilă. Dumnezeu să vă binecuvinteze și să vă ofere multă putere…


[1] Tinerete vesnica, http://www.ele.ro, accesat la data de 01.04.2013.

[2] Ion CRISTOFOR, „CitateCelebre”,  http://www.citatecelebre.eu, accesat la data de 01.04.2013.

[3] Billy GRAHAM, “Aproape de casa”, (Bucuresti: editura Uniunii Bisericilor Crestine Baptiste din Romania), p.19.

[4]Gabriela Szabo,  http://ro.wikipedia.org, accesat la data de 01.04.2013.

[5] Billy GRAHAM, “Aproape de casa”, (Bucuresti: editura Uniunii Bisericilor Crestine Baptiste din Romania), p.59.

[6] Jhon BEVERE, „Momeala Satanei”, (Medjidia: Succeed Publishing, 2011), p.193.

[7]Şocant: Top 4 boli ciudate care te îngrozesc – Boli şi tratamente http://www.unica.ro, accesat la data de 01.04.2013.

                  [8] Viorel VINTILĂ, „Bătrânețea”,  http://www.totpal.ro/  accesat la data de 06.04.2013.

[9] Max LUCADO, „Salvatorul de lângă tine”, (Oradea: Scriptum, 2011), p.100.

[10]Din cugetările lui Petre Țuțea,  http://www.sfaturiortodoxe.ro/petretutea.htm, accesat la data de 02.04.2013.

[11] C.S. LEWIS, „Creștinismul redus la esențe”, (Societatea Misionară Română, 1991), p.131.

Anunțuri

Aprilie 9, 2013 - Posted by | Dedicat familiei

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Privesc sus

Privitul nu costă!

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Privesc sus

Privitul nu costă!

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

%d blogeri au apreciat asta: